Categorie: Traduceri 3

1. Așadar, în cele din urmă, fraților, vă cerem vouă și vă îndemnăm în Domnul Iisus, [ca să trăiți] așa cum ați primit de la noi cum trebuie voi a umbla și a plăcea lui Dumnezeu, pentru ca să prisosiți [și] mai mult.

2. Căci ați cunoscut ce porunci v-am dat vouă prin Domnul Iisus.

3. Căci aceasta este voia lui Dumnezeu: sfințirea voastră [ὁ ἁγιασμὸς ὑμῶν], a sta departe voi de curvie [ἀπέχεσθαι ὑμᾶς ἀπὸ τῆς πορνείας];

4. [ca] să cunoască fiecare [dintre] voi să-și câștige vasul[1] său în sfințire și [în] cinste,

5. nu în patima poftei [μὴ ἐν πάθει ἐπιθυμίας], așa cum [fac] și neamurile care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu;

6. a nu păcătui împotrivă și a nu înșela în [vreun] lucru pe fratele său; fiindcă răzbunător [este] Domnul pentru toate acestea [διότι ἔκδικος ὁ Κύριος περὶ πάντων τούτων], precum v-am și zis mai înainte vouă și ne-am mărturisit.

7. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat pe noi la necurăție [Οὐ γὰρ ἐκάλεσεν ἡμᾶς ὁ Θεὸς ἐπὶ ἀκαθαρσίᾳ], ci la sfințire [ἀλλ᾽ ἐν ἁγιασμῷ].

8. De aceea, cel care se leapădă, nu de om se leapădă, ci de Dumnezeu, Cel care a și dat pe Duhul Său Cel Sfânt întru voi [τὸν καὶ δόντα τὸ Πνεῦμα Αὐτοῦ τὸ Ἅγιον εἰς ὑμᾶς].

9. Iar despre iubirea frățească nu aveți nevoie a vă scrie vouă; căci voi înșivă sunteți învățați de Dumnezeu spre a vă iubi unii pe alții [αὐτοὶ γὰρ ὑμεῖς θεοδίδακτοί ἐστε εἰς τὸ ἀγαπᾷν ἀλλήλους];

10. căci și faceți aceasta la toți frații cei [care sunt] în toată Machedonia. Și vă îndemnăm pe voi, fraților, a prisosi [și] mai mult,

11. și a vă strădui a fi în liniște și a le lucra pe cele ale voastre și a lucra [cu] propriile voastre mâini [καὶ ἐργάζεσθαι ταῖς ἰδίαις χερσὶν ὑμῶν], precum v-am poruncit vouă;

12. pentru ca să umblați în mod cuviincios față de cei din afară[2] și să [nu] aveți nevoie de nimeni.

13. Și nu voim a nu cunoaște voi, fraților, despre cei adormiți, ca să nu vă întristați, precum și ceilalți care nu au nădejde [καθὼς καὶ οἱ λοιποὶ οἱ μὴ ἔχοντες ἐλπίδα][3].

14. Căci de credem că Iisus a murit și a înviat, așa și Dumnezeu [οὕτως καὶ ὁ Θεὸς], pe cei adormiți prin Iisus [τοὺς κοιμηθέντας διὰ τοῦ Ἰησοῦ][4], îl va aduce [îi va aduce] împreună cu El [ἄξει σὺν Αὐτῷ].

15. Căci aceasta vă zicem vouă în cuvântul Domnului, că noi, cei vii, cei rămași la venirea Domnului [οἱ περιλειπόμενοι εἰς τὴν παρουσίαν τοῦ Κυρίου], nu o să mergem înaintea celor adormiți [οὐ μὴ φθάσωμεν τοὺς κοιμηθέντας].

16. Că[ci] Însuși Domnul în[tru] poruncă, la glasul Arhanghelului și în[tru] trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și cei morți în Hristos vor învia întâi [καὶ οἱ νεκροὶ ἐν Χριστῷ ἀναστήσονται πρῶτον];

17. apoi noi, cei vii[5], cei rămași, împreună cu ei vom fi răpiți în nori [ἅμα σὺν αὐτοῖς ἁρπαγησόμεθα ἐν νεφέλαις][6], întru întâmpinarea Domnului întru văzduh [εἰς ἀπάντησιν τοῦ Κυρίου εἰς ἀέρα]; și așa pururea cu Domnul vom fi.

18. Astfel încât, mângâiați-vă unii pe alții cu cuvintele acestea!

---

[1] Trupul.

[2] Cu cei din afara Bisericii.

[3] Nădejde de mântuire.

[4] Pe cei care au adormit creștinește, în credință vie în Dumnezeu.

[5] Cei care vor fi vii la venirea Domnului.

[6] În norii slavei Sale.

1. De aceea, nemairăbdând, am binevoit să rămânem singuri în ale Atinelor[1],

2. și l-am trimis pe Timoteos, fratele nostru și slujitorul lui Dumnezeu și împreună-lucrător al nostru în[tru] Evanghelia lui Hristos, spre [ca] să vă întărească pe voi și să vă mângâie pe voi pentru credința voastră,

3. [ca] nimeni să nu vă clatine în necazurile acestea; căci voi înșivă ați cunoscut că spre aceasta suntem puși[2].

4. Căci, și când eram către voi, vouă vă ziceam mai înainte că o să fim asupriți, precum s-a și făcut și ați cunoscut.

5. Pentru aceasta și eu, nemairăbdând [μηκέτι στέγων], am trimis spre [ca] să cunosc credința voastră, ca nu cumva să vă ispitească pe voi cel care ispitește [μήπως ἐπείρασεν ὑμᾶς ὁ πειράζων] și întru deșert să facă osteneala noastră [καὶ εἰς κενὸν γένηται ὁ κόπος ἡμῶν].

6. Iar acum, [când] a venit Timoteos de la voi către noi și ne-a binevestit nouă credința și iubirea voastră și că aveți pomenirea noastră bună pururea, dorind să ne vedeți pe noi, precum și noi pe voi,

7. pentru aceea am fost mângâiați, fraților, de către voi, în tot necazul și nevoia noastră, prin credința voastră.

8. Că[ci] acum trăim, dacă voi stați în[tru] Domnul [ἐὰν ὑμεῖς στήκετε ἐν Κυρίῳ].

9. Căci ce mulțumire putem să-I răsplătim lui Dumnezeu pentru voi, pe[ntru] toată bucuria [cu] care ne bucurăm pentru voi înaintea Dumnezeului nostru,

10. noaptea și ziua [cu] mult mai mult rugându-ne spre [ca] să vedem fața voastră și să împlinim lipsurile credinței voastre [καὶ καταρτίσαι τὰ ὑστερήματα τῆς πίστεως ὑμῶν]?

11. Dar Însuși Dumnezeu și Tatăl nostru, și Domnul nostru Iisus Hristos, să îndrepte calea noastră spre voi!

12. Iar pe voi Domnul să vă înmulțească și să prisosiți [în] dragoste unii spre alții și spre toți, precum și noi spre voi,

13. spre [ca] să vă întărească vouă inimile cele nevinovate în sfințenie [εἰς τὸ στηρίξαι ὑμῶν τὰς καρδίας ἀμέμπτους ἐν ἁγιωσύνῃ], înaintea lui Dumnezeu și a Tatălui nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos împreună cu toți Sfinții Săi!

---

[1] Se referă la cetatea Atena.

[2] Suntem puși de către Dumnezeu.

1. Căci ați cunoscut [voi] înșivă, fraților, intrarea noastră cea către voi, că nu deșartă a fost,

2. ci am pătimit mai înainte și am fost ocărâți, precum ați cunoscut, în Filippi [Φίλιπποι[1]], [și] am îndrăznit în[tru] Dumnezeul nostru să grăim către voi Evanghelia lui Dumnezeu cu multă luptă.

3. Căci mângâierea noastră nu [este] din rătăcire, nici din necurăție, nici din viclenie,

4. ci precum am fost socotiți de Dumnezeu [ca] să fie crezută Evanghelia, așa grăim, nu ca plăcând oamenilor [οὐχ ὡς ἀνθρώποις ἀρέσκοντες], ci lui Dumnezeu [ἀλλὰ τῷ Θεῷ], Celui care cercetează inimile noastre [τῷ δοκιμάζοντι τὰς καρδίας ἡμῶν].

5. Căci nici odinioară cu cuvânt de lingușire [ἐν λόγῳ κολακείας[2]] nu am fost venind, precum ați cunoscut, nici cu pretenție de lăcomie – Dumnezeu [îmi este] martor –,

6. nici căutând slavă de la oameni [οὔτε ζητοῦντες ἐξ ἀνθρώπων δόξαν], nici de la voi, nici de la alții, putând în greutate a fi [δυνάμενοι ἐν βάρει εἶναι][3], ca Apostolii lui Hristos,

7. ci am fost făcându-ne blânzi în mijlocul vostru [ἀλλ᾽ ἐγενήθημεν ἤπιοι ἐν μέσῳ ὑμῶν], ca doica [care are] să-și hrănească copiii săi [ὡς ἂν τροφὸς θάλπῃ τὰ ἑαυτῆς τέκνα].

8. Așa, dorindu-vă pe voi, bine voiam să vă dăm vouă nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci și înseși sufletele [noastre], pentru că iubiți nouă ați fost făcuți[4].

9. Căci vă aduceți aminte, fraților, de osteneala noastră și de truda [noastră]; căci noaptea și ziua lucrând, pentru [ca] să nu îngreuiez pe vreunul [dintre] voi, am propovăduit la voi Evanghelia lui Dumnezeu.

10. Voi [îmi sunteți] martori, [cât] și Dumnezeu, cum cu cuvioșie [ὁσίως] și cu dreptate și fără de prihană am fost făcându-ne vouă, celor care credeți;

11. precum ați cunoscut, [fiind] ca unul [pentru] fiecare [dintre] voi [ὡς ἕνα ἕκαστον ὑμῶν], ca tatăl [pentru] copiii săi [ὡς πατὴρ τέκνα ἑαυτοῦ], mângâindu-vă pe voi și încurajându-vă

12. și mărturisindu-vă, spre [ca] voi să-I umblați cu vrednicie lui Dumnezeu, Celui care vă cheamă pe voi întru a Sa Împărăție și slavă [τοῦ καλοῦντος ὑμᾶς εἰς τὴν Ἑαυτοῦ Βασιλείαν καὶ δόξαν].

13. Pentru aceea și noi Îi mulțumim lui Dumnezeu neîncetat, că ați luat cuvântul ascultării lui Dumnezeu de la noi, [și] nu l-ați primit [precum] cuvântul oamenilor, ci precum este cu adevărat, [ca pe] cuvântul lui Dumnezeu, care și lucrează în voi [ὃς καὶ ἐνεργεῖται ἐν ὑμῖν][5], cei care credeți.

14. Căci voi imitatori ați fost făcuți[6], fraților, Bisericilor lui Dumnezeu celor fiind în Iudea în Hristos Iisus; căci acestea ați pătimit și voi de la cei împreună neamuri ai voștri [ὅτι τὰ αὐτὰ ἐπάθετε καὶ ὑμεῖς ὑπὸ τῶν ἰδίων συμφυλετῶν], precum și ei de la iudei,

15. cei [care] și pe Domnul L-au omorât, pe Iisus, și pe Profeții lor, și pe noi ne-au prigonit și lui Dumnezeu neplăcând [καὶ Θεῷ μὴ ἀρεσκόντων] și tuturor oamenilor [fiindu-le] împotrivitori [καὶ πᾶσιν ἀνθρώποις ἐναντίων],

16. oprindu-ne pe noi să nu le grăim neamurilor ca să se mântuie [κωλυόντων ἡμᾶς τοῖς ἔθνεσιν λαλῆσαι ἵνα σωθῶσιν], spre [ca] să li se împlinească păcatele lor pururea [εἰς τὸ ἀναπληρῶσαι αὐτῶν τὰς ἁμαρτίας πάντοτε]; dar la sfârșit a ajuns urgia[7] asupra lor [ἔφθασεν δὲ ἐπ᾽ αὐτοὺς ἡ ὀργὴ εἰς τέλος].

17. Iar noi, fraților, am fost făcuți orfani de voi spre vremea unui ceas [ἀπορφανισθέντες ἀφ᾽ ὑμῶν πρὸς καιρὸν ὥρας], [cu] fața, nu [cu] inima [προσώπῳ, οὐ καρδία], [căci] peste măsură am râvnit fața voastră să o vedem cu multă poftă [περισσοτέρως ἐσπουδάσαμεν τὸ πρόσωπον ὑμῶν ἰδεῖν ἐν πολλῇ ἐπιθυμίᾳ];

18. pentru aceea am voit să venim către voi, iar eu, Pavlos, o dată și de două ori [ἅπαξ καὶ δίς], dar ne-a împiedicat pe noi Satanas [καὶ ἐνέκοψεν ἡμᾶς ὁ Σατανᾶς].

19. Căci care [este] nădejdea noastră sau bucuria sau cununa laudei? Și oare nu voi [sunteți], înaintea Domnului nostru Iisus, la a Sa venire?

20. Căci voi sunteți slava noastră și bucuria [Ὑμεῖς γάρ ἐστε ἡ δόξα ἡμῶν καὶ ἡ χαρά].

---

[1] Forma de N. sg. În text e forma de D. pl.

[2] Cuvânt unic în BYZ.

[3] Putând să fim respectați după demnitatea noastră, aceea de Apostoli ai Domnului.

[4] Ați fost făcuți de Dumnezeu niște iubiți ai sufletelor noastre.

[5] Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu, e lucrător și ne schimbă mereu interior.

[6] Ați fost făcuți de către Dumnezeu.

[7] Urgia lui Dumnezeu.

1. Pavlos[1] și Siluanos și Timoteos, Bisericii tessalonichiinilor în Dumnezeu Tatăl și [în] Domnul Iisus Hristos: har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și [de la] Domnul Iisus Hristos!

2. Îi mulțumim lui Dumnezeu pururea pentru voi toți, pomenirea voastră făcând-o în rugăciunile noastre,

3. neîncetat pomenind de lucrul credinței voastre [ἀδιαλείπτως μνημονεύοντες ὑμῶν τοῦ ἔργου τῆς πίστεως] și de osteneala iubirii [καὶ τοῦ κόπου τῆς ἀγάπης] și de răbdarea nădejdii Domnului nostru Iisus Hristos [καὶ τῆς ὑπομονῆς τῆς ἐλπίδος τοῦ Κυρίου ἡμῶν Ἰησοῦ Χριστοῦ], înaintea lui Dumnezeu și a Tatălui nostru;

4. [căci] am cunoscut, fraților iubiți de către Dumnezeu [ἀδελφοὶ ἠγαπημένοι ὑπὸ Θεοῦ], alegerea voastră [τὴν ἐκλογὴν ὑμῶν[2]].

5. Că[ci] Evanghelia noastră nu a fost făcută întru voi numai cu cuvântul [ὅτι τὸ Εὐαγγέλιον ἡμῶν οὐκ ἐγενήθη εἰς ὑμᾶς ἐν λόγῳ μόνον], ci și cu puterea[3] și cu Duhul Sfânt[4] [ἀλλὰ καὶ ἐν δυνάμει καὶ ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ] și cu încredințare multă [καὶ ἐν πληροφορίᾳ πολλῇ], precum ați cunoscut câte am fost făcând întru voi pentru voi [καθὼς οἴδατε οἷοι ἐγενήθημεν ἐν ὑμῖν δι᾽ ὑμᾶς].

6. Iar voi imitatorii [μιμηταὶ] noștri ați fost făcuți și ai Domnului, [căci] ați primit cuvântul cu necaz mult [δεξάμενοι τὸν λόγον ἐν θλίψει πολλῇ], [dar] cu bucuria Duhului Sfânt [μετὰ χαρᾶς Πνεύματος Ἁγίου],

7. astfel încât să fiți voi exemple [τύπους] tuturor celor care cred în Machedonia și [în] Ahaia.

8. Căci de la voi a fost răsunând cuvântul Domnului nu numai în Machedonia și în Ahaia, ci și în tot locul a ieșit credința voastră cea către Dumnezeu, astfel încât a nu [mai] avea noi nevoie a grăi ceva.

9. Căci [ei] înșiși vestesc despre noi ce fel de intrare am avut către voi și cum v-ați întors către Dumnezeu de la idoli, slujind Dumnezeului Celui viu și adevărat,

10. și a aștepta pe Fiul Său din ceruri [καὶ ἀναμένειν τὸν Υἱὸν Αὐτοῦ ἐκ τῶν οὐρανῶν], pe Care L-a înviat din morți, pe Iisus, Cel care ne izbăvește pe noi de urgia cea care vine [τὸν ῥυόμενον ἡμᾶς ἀπὸ τῆς ὀργῆς τῆς ἐρχομένης].

---

[1] Am ajuns la forma Tessalonichiini din titlul cărții prin românizarea formei de N. pl. Θεσσαλονικιοί [Tessalonichii]. Cf. https://el.wiktionary.org/wiki/Θεσσαλονικιός.

[2] Alegerea voastră de către Dumnezeu.

[3] Cu puterea cea dumnezeiască a slavei Sale.

[4] Cu lucrarea Duhului Sfânt în voi.

1. Aceasta de acum, iubiților, [este] a doua epistolă pe care v-o scriu vouă, în care vă trezesc vouă, în[tru] pomenire, mintea cea curată [τὴν εἰλικρινῆ διάνοιαν],

2. [ca] să vă aduceți aminte de cuvintele cele mai înainte grăite de către Sfinții Profeți și de cele ale Apostolilor voștri, de porunca Domnului și a Mântuitorului;

3. aceasta întâi cunoscând, că vor veni în zilele cea mai de pe urmă [ἐπ᾽ ἐσχάτου τῶν ἡμερῶν][cele mai de pe urmă] batjocoritori [ἐμπαῖκται], după înseși poftele lor umblând [κατὰ τὰς ἰδίας ἐπιθυμίας αὐτῶν πορευόμενοι]

4. și zicând: „Unde este făgăduința venirii Sale [Ποῦ ἐστὶν ἡ ἐπαγγελία τῆς παρουσίας Αὐτοῦ]? Căci de când părinții au fost adormiți, toate așa rămân, [ca] de la începutul zidirii”.

5. Căci ei uită, aceasta voind, că cerurile erau de demult [ὅτι οὐρανοὶ ἦσαν ἔκπαλαι] și pământul din apă și prin apă a fost alcătuit [καὶ γῆ ἐξ ὕδατος καὶ δι᾽ ὕδατος συνεστῶσα], [cu] cuvântul lui Dumnezeu,

6. prin care lumea de atunci [cu] apă a fost înecată [și] a pierit;

7. iar cerurile de acum și pământul [cu] același cuvânt sunt păstrate, [cu] focul ținute spre ziua Judecății și a pieirii oamenilor celor neevlavioși [πυρὶ τηρούμενοι εἰς ἡμέραν Κρίσεως καὶ ἀπωλείας τῶν ἀσεβῶν ἀνθρώπων].

8. Și aceasta una să nu uitați voi, iubiților, că o zi lângă Domnul [este] ca miile de ani [ὅτι μία ἡμέρα παρὰ κυρίῳ ὡς χίλια ἔτη] și miile de ani [sunt] ca o zi [καὶ χίλια ἔτη ὡς ἡμέρα μία]!

9. Nu pregetă Domnul făgăduinței, precum unii întârziere considerând-o; ci îndelung rabdă întru noi [ἀλλὰ μακροθυμεῖ εἰς ἡμᾶς], nevoind vreunii să piară [μὴ βουλόμενός τινας ἀπολέσθαι], ci toți la pocăință să vină [ἀλλὰ πάντας εἰς μετάνοιαν χωρῆσαι].

10. Iar ziua Domnului va veni ca hoțul în noapte [Ἥξει δὲ ἡ ἡμέρα Κυρίου ὡς κλέπτης ἐν νυκτί], în care cerurile cu vuiet puternic vor trece [ἐν ᾗ οἱ οὐρανοὶ ῥοιζηδὸν παρελεύσονται], iar stihiile, fiind arse, vor fi desfăcute, iar pământul și lucrurile din el vor fi arse cu totul.

11. Așadar, acestea toate desfăcându-se, în ce fel trebuie a fi voi în petreceri sfinte și [în] evlavii [ἐν ἁγίαις ἀναστροφαῖς καὶ εὐσεβείαις][1],

12. așteptând și grăbind ziua venirii lui Dumnezeu, pentru care cerurile, fiind arse, vor fi desfăcute, iar stihiile, fiind arse, sunt topite?

13. Iar ceruri noi și pământ nou [Καινοὺς δὲ οὐρανοὺς καὶ γῆν καινὴν], după făgăduința Sa, așteptăm, în[tru] care locuiește dreptatea [ἐν οἷς δικαιοσύνη κατοικει].

14. Pentru aceea, iubiților, acestea așteptând, râvniți [ca] nepătați și fără de vină să vă aflați Lui în pace [σπουδάσατε ἄσπιλοι καὶ ἀμώμητοι Αὐτῷ εὑρεθῆναι ἐν εἰρήνῃ]!

15. Și îndelunga răbdare a Domnului nostru [Καὶ τὴν τοῦ Κυρίου ἡμῶν μακροθυμίαν] socotiți-o mântuire [σωτηρίαν ἡγεῖσθε], precum și iubitul nostru frate, Pavlos, după înțelepciunea dată lui[2], v-a scris vouă!

16. Precum și în toate epistolele, grăind în ele despre acestea; în care unele este [sunt] greu de înțeles [δυσνόητά], pe care cei neînvățați și neîntăriți le răstălmăcesc [ἃ οἱ ἀμαθεῖς καὶ ἀστήρικτοι στρεβλοῦσιν], ca și pe celelalte Scripturi, spre însăși pieirea lor.

17. Așadar voi, iubiților, mai înainte cunoscând [acestea], păziți-vă, pentru ca nu [cumva], [cu] rătăcirea celor fără de lege ați fost duși [fiind duși], să cădeți [din] a voastră întărire [ἐκπέσητε τοῦ ἰδίου στηριγμοῦ][3]!

18. Și creșteți în harul și [în] cunoașterea Domnului nostru și a Mântuitorului Iisus Hristos! [Căci] a Lui [este] slava și acum și întru ziua veacului [Αὐτῷ ἡ δόξα καὶ νῦν καὶ εἰς ἡμέραν αἰῶνος]. Amin!

---

[1] Cu sensul de fapte evlavioase.

[2] Dată lui de către Dumnezeu.

[3] Întărire duhovnicească.

1. Dar au fost și profeți falși [ψευδοπροφῆται] în popor, precum și în[tre] voi vor fi didascali falși [ψευδοδιδάσκαλοι], care vor introduce eresuri de pieire [οἵτινες παρεισάξουσιν αἱρέσεις ἀπωλείας], și de Cel care i-a răscumpărat pe ei, de Stăpânul, lepădându-se, aducându-și lor grabnică pieire.

2. Și mulți vor urma destrăbălărilor lor [Καὶ πολλοὶ ἐξακολουθήσουσιν αὐτῶν ταῖς ἀσελγείαις], prin care calea adevărului va fi hulită [δι᾽ οὓς ἡ ὁδὸς τῆς ἀληθείας βλασφημηθήσεται].

3. Și cu lăcomie [și cu] cuvinte plăsmuite [πλαστοῖς λόγοις] vă vor asupri pe voi [ὑμᾶς ἐμπορεύσονται]; [la] care judecata[1] de demult nu lenevește și pieirea lor nu va dormita.

4. Căci dacă Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit nu i-a cruțat [Εἰ γὰρ ὁ Θεὸς ἀγγέλων ἁμαρτησάντων οὐκ ἐφείσατο], ci [în] lanțurile întunericului [ἀλλὰ σειραῖς ζόφου], aruncați în Tartar [ταρταρώσας], i-a dat [παρέδωκεν], spre judecată fiind păziți [εἰς κρίσιν τηρουμένους],

5. și lumea cea veche nu a cruțat-o [καὶ ἀρχαίου κόσμου οὐκ ἐφείσατο], ci pe cel al optulea, pe Noe, pe vestitorul dreptății l-a păzit [și] potop [în] lume a adus asupra celor neevlavioși,

6. și cetățile Sodomelor și Gomorrei le-a prefăcut în cenușă, [și la] pieire le-a osândit, [și] exemplu[2] a pus celor ce voiesc a trăi neevlavios,

7. și pe Dreptul Lot [Λώτ], fiind chinuit de petrecerea în destrăbălare a celor fără de lege, l-a izbăvit –

8. căci cel Drept, [cu] vederea și [cu] auzul, trăind în[tre] ei, sufletul cel drept era chinuit zi de zi [cu] faptele cele fără de lege –,

9. Domnul i-a cunoscut pe cei evlavioși [ca] să-i izbăvească de ispită [οἶδεν Κύριος εὐσεβεῖς ἐκ πειρασμοῦ ῥύεσθαι], iar pe cei nedrepți spre ziua Judecății [ἀδίκους δὲ εἰς ἡμέραν Κρίσεως], fiind pedepsiți [κολαζομένους], a-i păzi [τηρεῖν][să-i păzească].

10. Și mai ales pe cei umblând dinapoia trupului [μάλιστα δὲ τοὺς ὀπίσω σαρκὸς πορευομένους], în pofta pângăririi [ἐν ἐπιθυμίᾳ μιασμοῦ][3], și domnia[4] disprețuind [καὶ κυριότητος καταφρονοῦντας]. Îndrăzneți, încăpățânați, slăvile [δόξας][5] hulind, nu se cutremură;

11. [acolo] unde Îngerii, [cu] tăria și [cu] puterea mai mari fiind, nu aduc lângă Domnul, împotriva lor, judecată defăimătoare [βλάσφημον κρίσιν].

12. Dar aceștia, ca făpturile cele neraționale [ὡς ἄλογα ζῷα], [care] firești au fost făcute spre luare și stricare, hulindu-le pe care nu le cunosc, în stricăciunea lor vor fi stricați [ἐν τῇ φθορᾷ αὐτῶν καταφθαρήσονται],

13. vor primi plata nedreptății, plăcerea considerând-o desfătare în [fiecare] zi [ἡδονὴν ἡγούμενοι τὴν ἐν ἡμέρᾳ τρυφήν], petele și metehnele [σπίλοι καὶ μῶμοι], desfătându-se în înșelăciunile lor [ἐντρυφῶντες ἐν ταῖς ἀπάταις αὐτῶν], împreună petrecând [cu] voi,

14. ochii avându-i plini de preacurvie și neodihniți de păcat [ὀφθαλμοὺς ἔχοντες μεστοὺς μοιχαλίδος καὶ ἀκαταπαύστους ἁμαρτίας], amăgind sufletele nestatornice, inima având-o învățată [cu] lăcomia [καρδίαν γεγυμνασμένην πλεονεξίας ἔχοντες], [fiind] copiii blestemului[6] [κατάρας τέκνα].

15. [Căci] au părăsit calea cea dreaptă [și] au fost rătăciți, au urmat [în] calea lui Valaam al lui Vosor [ἐξακολουθήσαντες τῇ ὁδῷ τοῦ Βαλαὰμ τοῦ Βοσόρ], care plata nedreptății a iubit [ὃς μισθὸν ἀδικίας ἠγάπησεν],

16. și mustrare a avut fărădelegii sale: măgarul cel fără de glas cu glas de om a vorbit [și] a oprit nebunia profetului [ἐκώλυσεν τὴν τοῦ προφήτου παραφρονίαν].

17. Aceștia sunt izvoare fără de apă [Οὗτοί εἰσιν πηγαὶ ἄνυδροι], nori purtați de furtună [νεφέλαι ὑπὸ λαίλαπος ἐλαυνόμεναι], cărora întunecimea întunericului[7] întru veac le-a fost păzită [οἷς ὁ ζόφος τοῦ σκότους εἰς αἰῶνα τετήρηται].

18. Căci semețiile goliciunii[8] rostind [Ὑπέρογκα γὰρ ματαιότητος φθεγγόμενοι], amăgesc cu poftele trupului [δελεάζουσιν ἐν ἐπιθυμίαις σαρκός], [cu] destrăbălări, pe cei [care] cu adevărat au scăpat de cei [care] în rătăcire viețuiesc,

19. libertate[9] făgăduindu-le lor, ei fiind robii stricăciunii [δοῦλοι τῆς φθορᾶς]; căci [γάρ], [cu] care cineva a fost biruit [ᾧ τις ἥττηται], [cu] aceasta a și fost robit [τούτῳ καὶ δεδούλωται][10].

20. Căci dacă au scăpat de pângăririle lumii prin cunoașterea Domnului și a Mântuitorului Iisus Hristos, și în acestea iarăși au fost amestecați, fiind biruiți, s-a[u] făcut cele de pe urmă ale lor mai rele [decât] cele dintâi [γέγονεν αὐτοῖς τὰ ἔσχατα χείρονα τῶν πρώτων].

21. Căci mai bine le era lor să nu cunoască calea dreptății, decât, [după ce] au cunoscut-o, să se întoarcă de la sfânta poruncă [ἁγίας ἐντολῆς], cea care le-a fost dată lor.

22. Dar s-a întâmplat [cu] ei [cele] ale zicalei celei adevărate [τὸ τῆς ἀληθοῦς παροιμίας]: „Câinele s-a întors la vărsătura sa [Κύων ἐπιστρέψας ἐπὶ τὸ ἴδιον ἐξέραμα] și purceaua care s-a scăldat la tăvăleala mocirlei [καὶ ὗς λουσαμένη εἰς κύλισμα βορβόρου]”.

---

[1] Judecata lui Dumnezeu.

[2] Exemplu de pedeapsă.

[3] În pofta pângăririi trupului nostru.

[4] Stăpânirea lui Dumnezeu asupra omului.

[5] Puterile cerești.

[6] Ai blestemului dumnezeiesc.

[7] Se referă la Iad.

[8] Goliciunii interioare. Pentru că se laudă cu ceea ce nu au, cu ceea ce nu sunt.

[9] Libertate interioară, duhovnicească.

[10] A fost robit de o anume patimă, pentru că, mai întâi de toate, a fost biruit de către ea.

1. Simeon Petros [Συμεὼν Πέτρος], robul și Apostolul lui Iisus Hristos [δοῦλος καὶ Ἀπόστολος Ἰησοῦ Χριστοῦ], celor ce întocmai [cu] noi au primit credința în[tru] dreptatea Dumnezeului nostru și a Mântuitorului Iisus Hristos:

2. Har vouă și pacea să se înmulțească în[tru] cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Iisus, a Domnului nostru!

3. Care pe toate ni le-a dăruit nouă puterea Sa cea dumnezeiască, pe cele către viață și evlavie, prin cunoașterea Celui care ne-a chemat pe noi, prin slavă și virtute [διὰ δόξης καὶ ἀρετῆς];

4. prin care ne-a dăruit nouă pe cele cinstite și cele mai mari făgăduințe, ca prin acestea să fiți părtașii dumnezeieștii firi [ἵνα διὰ τούτων γένησθε θείας κοινωνοὶ φύσεως], [căci] ați scăpat de stricăciunea [cea] din lume, [cea] prin poftă.

5. Dar [dacă] și însăși [în] aceasta toată râvna ați pus-o, adăugați la credința voastră virtutea [ἐπιχορηγήσατε ἐν τῇ πίστει ὑμῶν τὴν ἀρετήν], iar la virtute cunoașterea [ἐν δὲ τῇ ἀρετῇ τὴν γνῶσιν],

6. iar la cunoaștere înfrânarea [ἐν δὲ τῇ γνώσει τὴν ἐγκράτειαν], iar la înfrânare răbdarea [ἐν δὲ τῇ ἐγκρατείᾳ τὴν ὑπομονήν], iar la răbdare evlavia [ἐν δὲ τῇ ὑπομονῇ τὴν εὐσέβειαν],

7. iar la evlavie iubirea frățească [ἐν δὲ τῇ εὐσεβείᾳ τὴν φιλαδελφίαν], iar la iubirea frățească dragostea [ἐν δὲ τῇ φιλαδελφίᾳ τὴν ἀγάπην]!

8. Căci acestea [la] voi fiind și prisosind, nu leneși și nici neroditori vă pune [vă pun] spre cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos.

9. Căci [la] care nu este [sunt] acestea, orb este [τυφλός ἐστιν], fiind miop [μυωπάζων], [căci] uitare a luat de curățirea păcatelor sale celor de demult [λήθην λαβὼν τοῦ καθαρισμοῦ τῶν πάλαι αὐτοῦ ἁμαρτιῶν][1].

10. Pentru aceea mai degrabă, fraților, râvniți a face neclintită chemarea și alegerea voastră [σπουδάσατε βεβαίαν ὑμῶν τὴν κλῆσιν καὶ ἐκλογὴν ποιεῖσθαι]! Căci acestea făcând, nu aveți să vă pierdeți vreodată.

11. Căci așa cu bogăție va fi dată vouă intrarea întru Împărăția cea veșnică a Domnului nostru și a Mântuitorului Iisus Hristos [οὕτως γὰρ πλουσίως ἐπιχορηγηθήσεται ὑμῖν ἡ εἴσοδος εἰς τὴν αἰώνιον Βασιλείαν τοῦ Κυρίου ἡμῶν καὶ Σωτῆρος Ἰησοῦ Χριστοῦ].

12. Pentru aceea nu voi trece cu vederea pururea a vă aduce aminte despre acestea, deși ați cunoscut și ați fost întăriți în adevărul de față[2].

13. Și consider [că este] drept, în[tru]cât sunt în acest cort[3], a vă stârni pe voi cu pomenirea [διεγείρειν ὑμᾶς ἐν ὑπομνήσει];

14. [căci] am cunoscut [că] degrabă este lepădarea cortului meu [ταχινή ἐστιν ἡ ἀπόθεσις τοῦ σκηνώματός μου], precum și Domnul nostru Iisus Hristos mi-a arătat mie [καθὼς καὶ ὁ Κύριος ἡμῶν Ἰησοῦς Χριστὸς ἐδήλωσέν μοι].

15. Dar voi râvni pururea a vă avea pe voi, și după ieșirea mea[4], [ca] pomenirea acestora a se face [să se facă].

16. Căci nu miturilor născocite cu viclenie am urmat [Οὐ γὰρ σεσοφισμένοις μύθοις ἐξακολουθήσαντες] [și] v-am făcut cunoscută vouă a Domnului nostru Iisus Hristos putere și venire [ἐγνωρίσαμεν ὑμῖν τὴν τοῦ Κυρίου ἡμῶν Ἰησοῦ Χριστοῦ δύναμιν καὶ παρουσίαν], ci văzători fiind ai măreției Aceluia [ἀλλ᾽ ἐπόπται γενηθέντες τῆς Ἐκείνου μεγαλειότητος][5].

17. Căci a luat de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă [și] glasul Său a fost venind ca acesta din marea cuviință a slavei [ὑπὸ τῆς μεγαλοπρεποῦς δόξης]: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care Eu am binevoit!”.

18. Și acest glas noi l-am auzit din cer adus, împreună [cu] El fiind în muntele cel sfânt[6].

19. Și avem mai întărit cuvântul cel profetic [Καὶ ἔχομεν βεβαιότερον τὸν προφητικὸν λόγον], [la] care bine veți face luând aminte, ca luminătorului strălucind în loc întunecat, până ce ziua[7] are să se ivească și Luceafărul[8] are să răsară în inimile voastre [καὶ Φωσφόρος ἀνατείλῃ ἐν ταῖς καρδίαις ὑμῶν];

20. aceasta știind întâi, că toată profeția Scripturii nu este făcută [în] tălmăcirea sa [ὅτι πᾶσα προφητεία Γραφῆς ἰδίας ἐπιλύσεως οὐ γίνεται][9].

21. Căci nu [din] voia omului a fost adusă vreodată profeția [Οὐ γὰρ θελήματι ἀνθρώπου ἠνέχθη ποτὲ προφητεία], ci [ἀλλ᾽], de Duhul Sfânt fiind purtați [ὑπὸ Πνεύματος Ἁγίου φερόμενοι], au grăit oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu [ἐλάλησαν ἅγιοι Θεοῦ ἄνθρωποι].

---

[1] Este orb duhovnicește și are o privire mioapă, pentru că a uitat să se curățească de păcatele sale.

[2] În adevărul luat în discuție.

[3] Cât încă sunt în acest trup, în această viață.

[4] După plecarea mea din această viață, după adormirea mea.

[5] Văzători ai slavei Sale celei dumnezeiești.

[6] Pe Tabor.

[7] Lumina dumnezeiască.

[8] Hristos Domnul.

[9] Nu avem la îndemână înțelegerea profețiilor Scripturii.