My beloveds[1],
we celebrate the birth of Saint Ioannis the Baptist in the fast of the Holy Apostles Petros and Pavlos, in day of tuesday, eating fish. He, the one who fasted enough throughout his life. Because fasting is the enlightenment of the mind, when we fill our fast with prayer to the Lord. And Saint Ioannis the Baptist was full of prayer and fasting, of vigil, his whole life being a continuous ascesis. Because his birth was a wonderful one[2].
For „from a barren womb was born [ἐκ στειρευούσης γεγέννηται νηδύος], the one who untied the barrenness of our hearts [ὁ λύσας τὴν στείρωσιν τῶν καρδιῶν ἡμῶν]”[3]. And his parents, Saints Zaharias [Ζαχαρίας] and Elisavet [Ἐλισάβετ][Lc. 1, 5, BYZ], „were advanced in their days [προβεβηκότες ἐν ταῖς ἡμέραις αὐτῶν ἦσαν]” [Lc. 1, 7, BYZ]. They were old. But despite their old age and the motherʼs barrenness, God announces to his father, through the Angel, the name of the child. For „you will call on the name of Ioannis [Ἰωάννης]” [Lc. 1, 13, BYZ]. And Ἰωάννην [Ioannis] translates יוֹחָנָן [Iohanan][Lc. 1, 13, DLZ], which means the Lord is merciful[4].
And God’s mercy is seen in this birth, which occurs beyond the natural period of births. For old age is not for becoming a parent, but for becoming a grandfather. But when God wants to do great and wonderful things, He does things above nature, to show us all that His will is truly good. But God can always call us to be parents, ghostual parents. Parents who raise children as if they were our own, of our blood, but we raise them ghostually, through ghostual teachings. And through this let us have a holy connection between us, as ghostual father and ghostual son[5].
The son in your blood carries you genetically within himself, but spiritually, he is often a stranger to you. But the ghostual son is the fruit of your prayers and ghostual teachings, he is the fruit of your ghostual life, which is why he bears your ghostual image within himself. I was ghostually born in my adolescence, being the ghostual son of the old age of Saint Ilie the seer of God. And through this I lived the wonderful experience of being born ghostually from an old father. For my ghostual Father was the one who gave birth to me to life with God and the imprint of his life became my way of being[6].
Saint Ioannis the Baptist was born of holy and elderly parents, and his birth signified the birth of the Forerunner of the Lord[7]. As his troparion tells us. And there it is said that his birth heralds to the world „the incarnation of the Son of God [σάρκωσις Υἱοῦ τοῦ Θεοῦ]”[8]. From which we understand that today’s feast has a hristological direction, because its birth indicates the birth of the Lord. But, in the same time, every birth of ours looks towards His birth, because we are all saved through Him who became incarnate for us and for our salvation[9].
Each of us enjoys his birthday, rejoices and considers it a special, happy day in his life, because the gift of life is priceless. For if the gift of our parents is our body, God gives us the soul on the day of our conception, created then for us. And His unique gift, the soul, alongside our body, we live from birth as ourselves, and we live our life as His gift. And every day is a gift from Him, because the life is His gift to us. And our life is as much as He gives it to us, the God of our salvation[10].
Therefore, it is normal for us to fight for life and to protect the life. If we are enjoying our life, everyone has the same right as us to joy. To defend the lives of others means to love them. Because whoever loves wants the loved one to live and be saved. Thus, the murder or the abortion make no sense in the world of love, because no one wants the death of their loved ones. You kill when you are distant, when you are indifferent, when you do not love. But when you love, then you do everything possible for the loved one to be alive and to enjoy[11].
The violent movies show us life, the cruel reality, but they also prepare us to kill. The child, like the moribund, is extremely fragile. They can be killed easily, when you have no heart, when you are indifferent. But when they are your love, then you carry them in your arms, you love them, you cry for them, because they are in you, in your heart. The death does not exist for the heart that loves! For it, in life or after death, has within it and loves the beloved[12].
Saint Ioannis was born into a family that longed for him and loved him. But he was orphaned as a child and was nourished by the Angel of the Lord in the wilderness[13]. Many of us have had and have a hard life. But a hard life can be brightened by the love of many. We can’t change our past, the hardships of our lives, but we can embrace everyone, even when we aren’t loved by too many people. Because it doesn’t matter what you receive, but what you give to everyone[14].
In the end, my beloveds, what matters is the good we have done. The good comforts us, comforts us the joys we have made, comforts us the real loves. Our rest is the love of God and of people. In love you can truly rest, because it is a real embrace. But you can rest, if you live God’s forgiveness every day. You can rest in the love with which you love all without discrimination. Amin[15]!
[1] Started at 16. 03, in day of monday, on 16 june 2025. Sun, 30 degrees, wind of 6 km/h.
[2] Iubiții mei, prăznuim nașterea Sfântului Ionnis în postul Sfinților Apostoli Petros și Pavlos, în zi de marți, mâncând pește. El, cel care a postit din destul în toată viața sa. Pentru că postul e luminare a minții, atunci când ne umplem postul cu rugăciunea către Domnul. Iar Sfântul Ioannis Botezătorul era plin de rugăciune și de post, de priveghere, toată viața lui fiind o asceză continuă. Pentru că nașterea sa a fost una minunată.
[3] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Jun/Jun24.html.
[4][4] Căci „din pântece sterp a fost născut [ἐκ στειρευούσης γεγέννηται νηδύος], cel care a dezlegat sterpiciunea inimilor noastre [ὁ λύσας τὴν στείρωσιν τῶν καρδιῶν ἡμῶν]”. Și părinții lui, Sfinții Zaharias [Ζαχαρίας] și Elisavet [Ἐλισάβετ][Lc. 1, 5, BYZ], „erau înaintați în zilele lor [προβεβηκότες ἐν ταῖς ἡμέραις αὐτῶν ἦσαν]” [Lc. 1, 7, BYZ]. Erau bătrâni. Dar în ciuda bătrâneții lor și a sterpiciunii mamei, Dumnezeu îi vestește tatălui său, prin Înger, numele pruncului. Căci „vei chema numele lui Ioannis” [Lc. 1, 13, BYZ]. Iar Ἰωάννην [Ioannis] îl traduce pe יוֹחָנָן [Iohanan][Lc. 1, 13, DLZ], care înseamnă Domnul este milostiv.
[5] Și milostivirea lui Dumnezeu se vede în această naștere, care se petrece dincolo de perioada firească a nașterilor. Căci bătrânețea nu e pentru a deveni părinte, ci pentru a deveni bunic. Dar când Dumnezeu dorește să facă lucruri mari și minunate, El face lucruri mai presus de fire, ca să ne arate tuturor că voia Lui este binele cu adevărat. Însă Dumnezeu poate oricând să ne cheme la a fi părinți, părinți duhovnicești. Părinți care să creștem copii ca și când ar fi ai noștri, din sângele nostru, dar noi îi creștem duhovnicește, prin învățături duhovnicești. Și prin aceasta să avem o legătură sfântă între noi, de părinte duhovnicesc și de fiu duhovnicesc.
[6] Fiul din sângele tău te poartă genetic în sine, dar sufletește, adesea, e străin de tine. Însă fiul duhovnicesc este rodul rugăciunilor și al învățăturilor tale duhovnicești, e rodul vieții tale duhovnicești, fapt pentru care el poartă în sine chipul tău duhovnicesc. Am fost născut duhovnicește în adolescența mea, fiind fiul duhovnicesc al bătrâneților Sfântului Ilie văzătorul de Dumnezeu. Și prin aceasta am trăit experiența minunată de a te naște duhovnciește dintr-un tată bătrân. Căci Părintele meu duhovnicesc a fost cel care m-a născut la viața cu Dumnezeu și amprenta vieții sale a devenit modul meu de-a fi.
[7] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Jun/Jun24.html.
[8] Ibidem.
[9] Sfântul Ioannis Botezătorul s-a născut din părinți sfinți și bătrâni, iar nașterea lui a însemnat nașterea Înaitemergătorului Domnului. Cum ne spune troparul său. Și tot acolo se spune că nașterea lui vestește lumii „întruparea Fiului lui Dumnezeu [σάρκωσις Υἱοῦ τοῦ Θεοῦ]”. De unde înțelegem că praznicul de azi are direcție hristologică, pentru că nașterea lui indică nașterea Domnului. Dar, în același timp, orice naștere a noastră privește spre nașterea Lui, pentru că toți ne mântuim prin Cel care S-a întrupat pentru noi și pentru mântuirea noastră.
[10] Fiecare dintre noi se bucură de ziua sa de naștere, se bucură și o consideră o zi specială, fericită în viața lui, căci darul vieții e neprețuit. Căci dacă darul părinților noștri este trupul nostru, Dumnezeu ne dăruie în ziua zămislirii noastre sufletul, creat atunci pentru noi. Și darul Său cel unic, sufletul, alături de trupul nostru, le trăim de la naștere ca pe noi înșine, iar viața noastră o trăim ca pe darul Lui. Și fiecare zi este un dar al Lui, pentru că viața este darul Său pentru noi. Și viața noastră este cât ne-o dăruie El, Dumnezeul mântuirii noastre.
[11] De aceea, e normal ca noi să luptăm pentru viață și să protejăm viața. Dacă noi ne bucurăm de viața noastră, oricine are același drept ca și noi la bucurie. A apăra viața altora înseamnă a-i iubi. Pentru că cine iubește vrea ca cel iubit să trăiască și să se mântuie. Astfel, crima sau avortul nu au sens în lumea iubirii, pentru că nimeni nu vrea moartea celor iubiți. Omori când ești distant, când ești indiferent, când nu iubești. Dar când iubești, atunci faci tot posibilul ca cel iubit să fie viu și să se bucure.
[12] Filmele violente ne prezintă viața, realitatea crudă, dar ne și pregătesc pentru a ucide. Copilul, ca și muribundul, sunt extrem de fragili. Pot fi omorâți ușor, când n-ai inimă, când ești indiferent. Dar când ei sunt iubirea ta, atunci îi porți pe brațe, îi iubești, plângi pentru ei, pentru că ei sunt în tine, în inima ta. Moartea nu există pentru inima care iubește! Căci ea, în viață sau după moarte, îl are în ea și îl iubește pe cel iubit.
[13] Viețile Sfinților pe luna iunie [Lives of the Saints on the month of june], ed. a II-a, Ed. Mănăstirii Sihăstria, 1997, p. 393-394.
[14] Sfântul Ioannis s-a născut într-o familie care l-a așteptat cu dor și l-a iubit. Dar a rămas orfan de prunc și a fost hrănit de Îngerul Domnului în pustie. Mulți dintre noi am avut și avem o viață grea. Dar viața grea poate fi înseninată de iubirea multora. Nu putem schimba trecutul nostru, greutățile vieții noastre, dar putem să-i îmbrățișăm pe toți, chiar și când noi nu suntem iubiți de prea mulți oameni. Pentru că nu contează ce primești, ci ceea ce dărui tuturor.
[15] În cele din urmă, iubiții mei, contează binele pe care l-am făcut. Ne alină binele, ne alină bucuriile pe care le-am făcut, ne alină iubirile reale. Odihna noastră e iubirea lui Dumnezeu și a oamenilor. În iubire te poți odihni cu adevărat, pentru că e o îmbrățișare reală. Dar te poți odihni, dacă trăiești iertarea lui Dumnezeu în fiecare zi. Te poți odihni în iubirea cu care îi iubești pe toți fără discriminare. Amin!
