Categorie: Traduceri 3

1. O, de-mi îngăduiați mie puțină nebunie [Ὄφελον ἀνείχεσθέ μου μικρὸν τῇ ἀφροσύνη]! Dar îmi și îngăduiți mie.

2. Căci vă râvnesc pe voi [cu] râvna lui Dumnezeu [Ζηλῶ γὰρ ὑμᾶς Θεοῦ ζήλῳ]; căci v-am unit pe voi unui Bărbat [ἡρμοσάμην γὰρ ὑμᾶς ἑνὶ Ἀνδρὶ], [pentru ca] să vă înfățișez fecioară curată lui Hristos [παρθένον ἁγνὴν παραστῆσαι τῷ Χριστῷ].

3. Dar mă tem ca nu cumva, precum șarpele pe Eva a înșelat-o în viclenia lui [ὡς ὁ ὄφις Εὔαν ἐξηπάτησεν ἐν τῇ πανουργίᾳ αὐτοῦ], așa să strice [și] gândurile voastre de la simplitatea cea întru Hristos [οὕτως φθαρῇ τὰ νοήματα ὑμῶν ἀπὸ τῆς ἁπλότητος τῆς εἰς τὸν Χριστόν].

4. Căci dacă cel care vine propovăduiește alt Iisus, pe Care [noi] nu L-am propovăduit, sau alt duh primiți, pe care nu l-ați primit, sau altă evanghelie, pe care nu ați primit-o, bine îngăduiați.

5. Dar socotesc [cu] nimic să [nu] fiu lipsit [față de] cei mai mari [dintre] Apostoli [Λογίζομαι γὰρ μηδὲν ὑστερηκέναι τῶν ὑπὲρ λίαν Ἀποστόλων].

6. Iar dacă [sunt] și nepriceput [în] cuvânt [Εἰ δὲ καὶ ἰδιώτης τῷ λόγῳ], dar nu [în] cunoaștere [ἀλλ᾽ οὐ τῇ γνώσει]; ci cu totul am fost arătându-ne în toate spre voi [ἀλλ᾽ ἐν παντὶ φανερωθέντες ἐν πᾶσιν εἰς ὑμᾶς].

7. Sau am făcut păcat [Ἢ ἁμαρτίαν ἐποίησα], pe mine smerindu-mă [ἐμαυτὸν ταπεινῶν], pentru ca voi să fiți înălțați [ἵνα ὑμεῖς ὑψωθῆτε], că în dar Evanghelia lui Dumnezeu v-am binevestit-o vouă [ὅτι δωρεὰν τὸ τοῦ Θεοῦ Εὐαγγέλιον εὐηγγελισάμην ὑμῖν]?

8. Alte Biserici am jefuit, [pentru că] am luat plata spre slujirea voastră;

9. și fiind de față cu voi și [când] am fost lipsit, nu am îngreuiat pe nimeni[1]; căci nevoia mea au împlinit-o frații, care au venit din Machedonia; și în[tru] totul [fiindu-vă] neîmpovărător vouă, [astfel] m-am ținut pe mine însumi și mă voi ține.

10. [Și] este adevărul lui Hristos în mine, că lauda aceasta nu va fi astupată întru mine [οὐ φραγήσεται εἰς ἐμε] în ținuturile Ahaiei[2].

11. Pentru ce? Că nu vă iubesc pe voi? Dumnezeu a cunoscut [Ὁ Θεὸς οἶδεν][dragostea mea]!

12. Iar ceea ce fac, [aceea] voi și face, pentru ca să tai pricina celor care voiesc pricină, pentru ca, în[tru] care se laudă, să fie aflați precum și în noi.

13. Căci unii ca aceștia [sunt] falși apostoli [ψευδαπόστολοι], lucrători vicleni [ἐργάται δόλιοι], deghizându-se întru apostoli ai lui Hristos [μετασχηματιζόμενοι εἰς ἀποστόλους Χριστοῦ].

14. Și nu [este lucru] minunat [θαυμαστόν]; căci însuși Satanas se deghizează întru înger de lumină [αὐτὸς γὰρ ὁ Σατανᾶς μετασχηματίζεται εἰς ἄγγελον φωτός].

15. Așadar, nu [este lucru] mare, dacă și slujitorii săi sunt deghizați ca slujitorii dreptății, al căror sfârșit va fi după faptele lor [ὧν τὸ τέλος ἔσται κατὰ τὰ ἔργα αὐτῶν].

16. Iarăși zic, să nu mă creadă cineva pe mine a fi nebun! Iar de nu, măcar primiți-mă pe mine ca pe un nebun [κἂν ὡς ἄφρονα δέξασθέ με], pentru ca și eu [cu] ceva puțin să mă laud!

---

[1] Nu am cerut de la nimeni pe cele folositoare vieții mele.

[2] Am făcut forma de genitiv a cuvântului de la forma de N. Ἀχαΐα.

1. Iar eu însumi, Pavlos, vă îndemn pe voi prin blândețea și bunăvoința lui Hristos [διὰ τῆς πρᾳότητος καὶ ἐπιεικείας τοῦ Χριστοῦ] – care, pe de o parte, [fiind] de față, [sunt] smerit în[tre] voi, dar, nefiind acolo, îndrăznesc spre voi –,

2. [și] vă rog, dar, să nu îndrăznesc [cu] încredere, fiind de față, [cu] care socotesc să îndrăznesc spre vreunii care ne socotesc pe noi ca după trup umblând[1].

3. Căci, în trup umblând, [dar] nu după trup ne oștim [στρατευόμεθα]/ ne războim[2] –

4. căci armele luptei noastre nu [sunt] trupești [τὰ γὰρ ὅπλα τῆς στρατείας ἡμῶν οὐ σαρκικά], ci Îi [sunt] puternice lui Dumnezeu spre doborârea fortărețelor[3] [ἀλλὰ δυνατὰ τῷ Θεῷ πρὸς καθαίρεσιν ὀχυρωμάτων] –

5. gândurile[4] dărâmându-le și toată înălțarea[5] ridicându-se [care se ridică] împotriva cunoașterii lui Dumnezeu [λογισμοὺς καθαιροῦντες καὶ πᾶν ὕψωμα ἐπαιρόμενον κατὰ τῆς γνώσεως τοῦ Θεοῦ] și robind [robim] tot gândul spre ascultarea lui Hristos [καὶ αἰχμαλωτίζοντες πᾶν νόημα εἰς τὴν ὑπακοὴν τοῦ Χριστοῦ]

6. și fiind gata să pedepsim toată neascultarea, [atunci] când are să fie împlinită ascultarea voastră.

7. Pe cele după față le vedeți? Dacă cineva a nădăjduit [în] sine însuși a fi al lui Hristos, aceasta iarăși să socotească de la sine, că precum el [este] al lui Hristos, așa și noi [suntem] ai lui Hristos!

8. Și chiar dacă și mai mult am să mă laud [cu] ce[va] cu puterea noastră – pe care Domnul ne-a dat-o nouă spre zidire și nu spre dărâmarea voastră [καὶ οὐκ εἰς καθαίρεσιν ὑμῶν] – nu voi fi rușinat;

9. pentru ca să nu pară ca și [cum] a vă înfricoșa [v-aș înfricoșa] pe voi prin epistole.

10. Că[ci], pe de o parte, zice [el], „Epistolele [sunt] grele și tari [βαρεῖαι καὶ ἰσχυραί]”, iar venirea trupului [este] slabă, iar cuvântul disprețuit.

11. Aceasta să socotească unul ca acesta, că [în] ce fel suntem [cu] cuvântul, prin epistole, nefiind de față, asemenea și [suntem cu] lucrul fiind de față!

12. Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne asemănăm pe noi înșine [cu] unii [care] pe ei înșiși se recomandă; ci aceia, pe ei înșiși cu ei înșiși măsurându-se și asemănându-se pe ei înșiși [cu] ei înșiși, nu înțeleg.

13. Dar noi nu întru cele fără de măsură ne vom lăuda [Ἡμεῖς δὲ οὐχὶ εἰς τὰ ἄμετρα καυχησόμεθα], ci după măsura canonului pe care ne-a împărțit-o nouă Dumnezeu [ἀλλὰ κατὰ τὸ μέτρον τοῦ κανόνος οὗ ἐμέρισεν ἡμῖν ὁ Θεός], a măsurii [acesteia], [pentru ca] să ajungem până și la voi.

14. Căci nu ca neajungând la voi, ne întindem pe noi înșine; căci și până la voi am ajuns cu Evanghelia lui Hristos;

15. [și] nu întru cele fără de măsură lăudându-ne, în ostenelile cele străine [ἐν ἀλλοτρίοις κόποις], ci având nădejde, crescând credința voastră, în voi să fim măriți, după canonul vostru, întru prisosire,

16. întru cele de dincolo de voi să bine-vestim [εἰς τὰ ὑπερέκεινα ὑμῶν εὐαγγελίσασθαι], [dar] nu în canonul cel străin [οὐκ ἐν ἀλλοτρίῳ κανόνι], [ca] să ne lăudăm întru cele [deja] gata [εἰς τὰ ἕτοιμα καυχήσασθαι].

17. Dar cel care se laudă, în Domnul să se laude!

18. Căci nu cel care se recomandă pe sine, acela este adevărat, ci [cel] pe care îl recomandă Domnul [ἀλλ᾽ ὃν ὁ Κύριος συνίστησιν].

---

[1] Vă rog să nu mă faceți să vă cert ca pe niște oameni trupești!

[2] Cu demonii și cu patimile nu ne războim trupește, ci duhovnicește.

[3] A fortărețelor demonilor.

[4] Se referă la gândurile demonice, păcătoase.

[5] Înălțarea păcătoasă a omului, a gândurilor omului.

1. Căci pentru slujirea cea către Sfinți îmi este de prisos mie a vă scrie vouă;

2. căci am cunoscut bunăvoința voastră, [cu] care, pentru voi, mă laud machedonesilor[1]/ machedonenilor/ macedonenilor, că Ahaia a fost pregătită de anul trecut; iar râvna cea dintru voi i-a stârnit [ἠρέθισεν][2] pe cei mai mulți.

3. Și i-am trimis pe frați, pentru ca lauda noastră, cea pentru voi, să nu fie deșartă [μὴ κενωθῇ] în partea aceasta; ca, precum ziceam, pregătiți să fiți;

4. [ca] nu cumva, dacă are să vină împreună cu mine machedonesii și or să vă afle pe voi nepregătiți, să fim rușinați noi – ca să nu zicem voi – în făgăduința aceasta a laudei [ἐν τῇ ὑποστάσει ταύτῃ τῆς καυχήσεως].

5. Așadar, am socotit necesar să-i îndemn pe frați, pentru ca să vină mai înainte la voi și să pregătească mai înainte binecuvântarea [εὐλογίαν][3] voastră, cea care a fost mai înainte vestită, [pentru ca] aceasta pregătită a fi [să fie], așadar ca binecuvântare și nu ca zgârcenie [οὕτως ὡς εὐλογίαν καὶ μὴ ὡς πλεονεξίαν].

6. Dar aceasta [zic]: cel care seamănă cu zgârcenie [ὁ σπείρων φειδομένως], cu zgârcenie va și secera [φειδομένως καὶ θερίσει], dar cel care seamănă în[tru] binecuvântări [καὶ ὁ σπείρων ἐπ᾽ εὐλογίαις][4], în[tru] binecuvântări va și secera [ἐπ᾽ εὐλογίαις καὶ θερίσει].

7. Fiecare precum alege [cu] inima [Ἕκαστος καθὼς προαιρεῖται τῇ καρδίᾳ][5]; nu cu părere de rău sau de silă [μὴ ἐκ λύπης ἢ ἐξ ἀνάγκης]; căci Dumnezeu îl iubește pe dăruitorul cel vesel [ἱλαρὸν γὰρ δότην ἀγαπᾷ ὁ Θεός][6].

8. Iar puternic [este] Dumnezeu [ca să facă] să prisosească tot harul întru voi [Δυνατὸς δὲ ὁ Θεὸς πᾶσαν χάριν περισσεῦσαι εἰς ὑμᾶς], pentru ca în[tru] totul, pururea, toată îndestularea având, să prisosiți întru tot lucrul cel bun [περισσεύητε εἰς πᾶν ἔργον ἀγαθόν];

9. precum a fost scris: „A risipit [Ἐσκόρπισεν], a dat nevoiașilor [ἔδωκεν τοῖς πένησιν]; dreptatea Sa rămâne întru veac [ἡ δικαιοσύνη Αὐτοῦ μένει εἰς τὸν αἰῶνα]”.

10. Iar Cel care dă sămânță celui care seamănă și [are] să dea pâine spre mâncare, [El are] să și înmulțească sămânța voastră și [are] să crească roadele dreptății voastre;

11. în[tru] totul îmbogățindu-vă [ἐν παντὶ πλουτιζόμενοι], întru toată simplitatea [εἰς πᾶσαν ἁπλότητα], care lucrează prin voi mulțumire lui Dumnezeu [ἥτις κατεργάζεται δι᾽ ἡμῶν εὐχαριστίαν τῷ Θεῷ].

12. Că[ci] slujirea liturghiei/ a slujbei acesteia nu este numai împlinind [pentru a împlini] nevoile Sfinților [Ὅτι ἡ διακονία τῆς λειτουργίας ταύτης οὐ μόνον ἐστὶν προσαναπληροῦσα τὰ ὑστερήματα τῶν Ἁγίων], ci și prisosind [pentru a prisosi] prin multele mulțumiri lui Dumnezeu [ἀλλὰ καὶ περισσεύουσα διὰ πολλῶν εὐχαριστιῶν τῷ Θεῷ];

13. prin încercarea slujirii acesteia, slăvindu-L pe Dumnezeu, spre ascultarea mărturisirii voastre la Evanghelia lui Hristos și [cu] simplitatea împărtășirii spre ei și spre toți [καὶ ἁπλότητι τῆς κοινωνίας εἰς αὐτοὺς καὶ εἰς πάντας];

14. și [cu] rugăciunea lor pentru voi, dorindu-vă pe voi [ἐπιποθούντων ὑμᾶς], pentru harul lui Dumnezeu cel care prisosește în[tru] voi [διὰ τὴν ὑπερβάλλουσαν χάριν τοῦ Θεοῦ ἐφ᾽ ὑμῖν].

15. Iar harul [este] al lui Dumnezeu în[tru] darul Său cel de nedescris [Χάρις δὲ τῷ Θεῷ ἐπὶ τῇ ἀνεκδιηγήτῳ Αὐτοῦ δωρεᾷ].

---

[1] De la forma de N. pl. οἱ μακεδόνες, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Μακεδών#Ancient_Greek. În text e forma de D. pl.

[2] I-a mișcat și pe ei, i-a umplut și pe ei de râvnă bună.

[3] Aici cu sensul de milostenie.

[4] Cel care propovăduiește cuvântul lui Dumnezeu prin multe milostenii.

[5] Fiecare să facă milostenie precum alege să facă în inima sa.

[6] Dumnezeu îl iubește pe cel care se bucură că dă milostenie, pe cel care e vesel când face milostenie și nu se întristează. Pentru că toate milosteniile Lui față de noi sunt din mare iubire și bucurie pentru noi. Și El îl iubește pe cel care este ca El, pe cel care se bucură ca El că îi bucură pe oameni.

1. Și vă facem cunoscut vouă, fraților, harul lui Dumnezeu cel care a fost dat în Bisericile Machedoniei;

2. că[ci] în multa încercare a necazului, prisosul bucuriei lor și sărăcia lor cea adâncă a[u] sporit spre bogăția simplității lor [ἐπερίσσευσεν εἰς τὸν πλοῦτον τῆς ἁπλότητος αὐτῶν].

3. Că[ci] după putere, mărturisesc aceasta, și peste putere, de bună voie,

4. cu multă mângâiere rugându-ne pe noi, [ca să primim] darul și împărtășirea slujirii cea către Sfinți [τὴν χάριν καὶ τὴν κοινωνίαν τῆς διακονίας τῆς εἰς τοὺς Ἁγίους];

5. și nu precum am nădăjduit, ci pe ei înșiși s-au dat mai întâi Domnului, [dar] și nouă prin voia lui Dumnezeu,

6. încât [a trebuit] să-l rugăm noi pe Titos, ca precum mai înainte a început, așa să și desăvârșească la voi și darul acesta.

7. Dar precum în[tru] totul prisosiți: [în] credință și [în] cuvânt și [în] cunoaștere și [în] toată sârguința și [în] iubirea cea din voi în[tru] noi [καὶ τῇ ἐξ ὑμῶν ἐν ἡμῖν ἀγάπῃ], [voim] ca și în acest dar să prisosiți.

8. Nu după poruncă zic [aceasta], ci, prin sârguința altora, și sinceritatea iubirii voastre dovedind [καὶ τὸ τῆς ὑμετέρας ἀγάπης γνήσιον δοκιμάζων].

9. Căci cunoașteți harul Domnului nostru Iisus Hristos, că[ci] pentru voi a sărăcit [ὅτι δι᾽ ὑμᾶς ἐπτώχευσεν], bogat fiind [πλούσιος ὤν], pentru ca voi cu sărăcia Aceluia să vă îmbogățiți [ἵνα ὑμεῖς τῇ Ἐκείνου πτωχείᾳ πλουτήσητε].

10. Și sfat vă dau în[tru] aceasta[1]: căci aceasta vă este vouă de folos, care nu numai să faceți, ci ați început și a voi de anul trecut.

11. Iar acum și să faceți desăvârșiți, ca, precum bunăvoința [v-a fost] a voi, așa să și desăvârșiți din a avea [οὕτως καὶ τὸ ἐπιτελέσαι ἐκ τοῦ ἔχειν][2]!

12. Căci dacă bunăvoința este pusă înainte, precum are să aibă cineva [este] primit, nu precum nu are[3].

13. Căci nu [voiesc] ca altora [să le fie] odihnă[4], iar vouă necaz; ci [să fie] din nepărtinire [ἀλλ᾽ ἐξ ἰσότητος]: în vremea de acum, prisosirea voastră [să fie] spre nevoia acelora [ἐν τῷ νῦν καιρῷ, τὸ ὑμῶν περίσσευμα εἰς τὸ ἐκείνων ὑστέρημα],

14. pentru ca și prisosirea acelora să fie spre nevoia voastră; ca să fie nepărtinire,

15. precum a fost scris: „Cel [cu] mult, nu a prisosit; și cel [cu] puțin, nu s-a împuținat”.

16. Iar harul [este] al lui Dumnezeu, al Celui care dă aceeași sârguință pentru voi în inima lui Titos.

17. Că[ci], pe de o parte, a primit mângâierea, dar, mai sârguitor fiind, de bunăvoie a plecat către voi [αὐθαίρετος ἐξῆλθεν πρὸς ὑμᾶς].

18. Și am trimis împreună cu el pe fratele, a căruia laudă în Evanghelie [este] prin toate Bisericile;

19. dar nu numai [atât], ci și a fost hirotonit de către Biserici [ca] împreună-călător al nostru [ἀλλὰ καὶ χειροτονηθεὶς ὑπὸ τῶν Ἐκκλησιῶν συνέκδημος ἡμῶν], împreună [fiind] cu harul acesta, fiind slujit de către noi, spre slava Domnului însuși și bunăvoința noastră;

20. păzind aceasta, [ca] nu [cumva] să ne învinuiască pe noi cineva în îmbelșugarea [ἁδρότητι] aceasta[5], cea fiind slujită de către noi;

21. îngrijindu-ne de cele bune nu numai înaintea Domnului [προνοούμενοι καλὰ οὐ μόνον ἐνώπιον Κυρίου], ci și înaintea oamenilor [ἀλλὰ καὶ ἐνώπιον ἀνθρώπων].

22. Și l-am trimis împreună cu ei pe fratele nostru, pe care l-am încercat în multe, de multe ori, râvnitor fiind, iar acum [cu] mult mai râvnitor, [având] multa încredere cea către voi [πεποιθήσει πολλῇ τῇ εἰς ὑμᾶς].

23. Despre Titos [e vorba], părtașul meu [κοινωνὸς ἐμὸς] și împreună-lucrător la voi [καὶ εἰς ὑμᾶς συνεργός]; [iar] dacă [este vorba despre] frații noștri, [ei sunt] Apostolii Bisericilor [Ἀπόστολοι Ἐκκλησιῶν], [sunt] slava lui Hristos [δόξα Χριστοῦ].

24. Așadar, dovada dragostei voastre și a laudei noastre pentru voi, spre ei arătați-o întru [în] fața Bisericilor!

---

[1] Vă dau sfat în această situație.

[2] Trebuie să dăruiți din lucrurile pe care le aveți!

[3] Dacă avem mai întâi de toate bunăvoința de a face milostenie, atunci fiecare să dea după cum poate!

[4] Milostenia voastră.

[5] În strângerea aceasta de multă milostenie.

1. Așadar, aceste făgăduințe având, iubiților [ἀγαπητοί], să ne curățim pe noi înșine de toată pângărirea trupului și a duhului [καθαρίσωμεν ἑαυτοὺς ἀπὸ παντὸς μολυσμοῦ σαρκὸς καὶ πνεύματος], desăvârșind sfințenia în frica lui Dumnezeu [ἐπιτελοῦντες ἁγιωσύνην ἐν φόβῳ Θεοῦ].

2. Faceți-ne nouă loc [Χωρήσατε ἡμᾶς][în inimile voastre]! Pe nimeni [nu] am nedreptățit, pe nimeni [n-]am vătămat, pe nimeni [n-]am înșelat.

3. Nu spre osândirea voastră vă zic [aceasta]; căci v-am zis mai înainte că în inimile noastre sunteți, pentru [ca] împreună să murim și împreună să trăim.

4. Multă îmi este îndrăzneala către voi, multă îmi este lauda pentru voi; am fost umplut [cu] mângâiere [πεπλήρωμαι τῇ παρακλήσει][1], prisosesc [în] bucurie cu tot necazul nostru [ὑπερπερισσεύομαι τῇ χαρᾷ ἐπὶ πάσῃ τῇ θλίψει ἡμῶν].

5. Căci am venit noi și întru Machedonia [și] nicio odihnă [ἄνεσιν][nu] a avut trupul nostru, ci în[tru] totul fiind asupriți: din afară lupte [ἔξωθεν μάχαι], dinăuntru frici [ἔσωθεν φόβοι].

6. Dar Dumnezeu, Cel care îi mângâie pe cei smeriți, ne-a mângâiat pe noi prin venirea lui Titos;

7. dar nu numai prin venirea sa, ci și prin mângâierea [cu] care a fost mângâiat la voi, vestindu-ne nouă dorul [ἐπιπόθησιν] vostru, plânsul vostru, râvna voastră pentru mine, astfel încât să mă bucur [și] mai mult [ὥστε με μᾶλλον χαρῆναι].

8. Că[ci] și dacă v-am întristat pe voi prin epistolă, nu îmi pare rău, deși îmi părea rău; căci văd că epistola aceea, deși pentru un ceas, v-a întristat pe voi.

9. Acum mă bucur, nu [pentru] că ați fost întristați, ci [pentru] că ați fost întristați spre pocăință [ἀλλ᾽ ὅτι ἐλυπήθητε εἰς μετάνοιαν]; căci ați fost întristați după Dumnezeu [ἐλυπήθητε γὰρ κατὰ Θεόν][2], pentru ca în[tru] nimic să nu fiți păgubiți de către noi.

10. Căci întristarea după Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire [Ἡ γὰρ κατὰ Θεὸν λύπη μετάνοιαν εἰς σωτηρίαν κατεργάζεται], fără părere de rău [ἀμεταμέλητον]; dar întristarea lumii lucrează moarte [ἡ δὲ τοῦ κόσμου λύπη θάνατον κατεργάζεται].

11. Căci iată, însăși aceasta, [că ați ajuns] voi să vă întristați după Dumnezeu, cât de multă sârguință v-a lucrat vouă, dar [și] apărare, dar [și] indignare [ἀγανάκτησιν], dar [și] frică, dar [și] dor, dar [și] râvnă, dar [și] răzbunare [ἐκδίκησιν]! În[tru] totul v-ați arătat pe voi înșivă a fi curați [ἁγνοὺς] în [acest] lucru.

12. Așadar, și dacă v-am scris vouă, [aceasta] nu [a fost] pentru cel care a nedreptățit, nici pentru cel care a fost nedreptățit, ci pentru [ca] să se arate sârguința voastră cea pentru noi la voi înaintea lui Dumnezeu [ἀλλ᾽ εἵνεκεν τοῦ φανερωθῆναι τὴν σπουδὴν ὑμῶν τὴν ὑπὲρ ἡμῶν πρὸς ὑμᾶς ἐνώπιον τοῦ Θεοῦ].

13. Pentru aceea am fost mângâiați. Dar în[tru] mângâierea voastră, mai ales am fost bucurați mai degrabă de bucuria lui Titos, că[ci] a fost odihnit duhul său de către voi toți [ὅτι ἀναπέπαυται τὸ πνεῦμα αὐτοῦ ἀπὸ πάντων ὑμῶν].

14. Că[ci] dacă [cu] ceva m-am lăudat lui pentru voi, nu am fost rușinat; ci precum pe toate în[tru] adevăr vi le-am grăit vouă, așa și lauda noastră cea pentru Titos a fost făcută adevăr.

15. Și cele dinlăuntru ale sale [τὰ σπλάγχνα αὐτοῦ[3]] mai ales spre voi este [sunt], amintindu-și de ascultarea voastră, a tuturor, cum cu frică și [cu cu]tremur l-ați primit pe el.

16. Mă bucur că în[tru] totul sunt încrezător în[tru] voi [Χαίρω ὅτι ἐν παντὶ θαρρῶ ἐν ὑμῖν].

---

[1] Dumnezeu m-a umplut cu mângâierea slavei Sale.

[2] După cum e voia lui Dumnezeu cu noi. Căci El ne cere să ne pocăim continuu pentru păcatele noastre.

[3] Gândurile și sentimentele sale și râvna sa.

1. Dar, împreună lucrând, vă și îndemnăm să nu primiți voi harul lui Dumnezeu întru [în] zadar –

2. căci zice: „[La] vreme potrivită te-am ascultat pe tine și în ziua mântuirii ți-am ajutat ție”. Iată, acum [este] vremea potrivită! Iată, acum [este] ziua mântuirii! –

3. [ne]dând nicio poticnire la niciunul[1], pentru ca să nu fie învinuită slujirea;

4. ci în[tru] totul arătându-vă pe voi înșivă ca slujitorii lui Dumnezeu [ὡς Θεοῦ διάκονοι], în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări [ἐν στενοχωρίαις],

5. în bătăi, în temnițe, în tulburări, în osteneli, în privegheri [ἐν ἀγρυπνίαι], în posturi [ἐν νηστείαις],

6. în curăție, în cunoaștere, în îndelungă-răbdare [ἐν μακροθυμίᾳ], în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste nefățarnică [ἐν ἀγάπῃ ἀνυποκρίτῳ],

7. în cuvântul adevărului [ἐν λόγῳ ἀληθείας], în puterea lui Dumnezeu [ἐν δυνάμει Θεοῦ], prin armele dreptății cele de-a dreapta și de-a stânga [διὰ τῶν ὅπλων τῆς δικαιοσύνης τῶν δεξιῶν καὶ ἀριστερῶν],

8. prin slavă și necinste, prin defăimare și vorbire de bine [διὰ δυσφημίας καὶ εὐφημίας]; [socotiți] ca amăgitori [ὡς πλάνοι] și [fiind] adevărați [ἀληθεῖς][2];

9. [socotiți] ca fiind necunoscuți și fiind cunoscuți; [socotiți] ca murind și, iată, suntem vii!; [socotiți] ca fiind certați[3] și nefiind omorâți;

10. [socotiți] ca fiind întristați, dar pururea bucurându-ne; [socotiți] ca săraci, dar pe mulți îmbogățind; [socotiți] ca nimic având și pe toate stăpânind.

11. Gura noastră s-a deschis către voi, corintiinilor[4], inima noastră a fost lărgită [ἡ καρδία ἡμῶν πεπλάτυνται].

12. Nu sunteți strâmtorați în[tru] noi [Οὐ στενοχωρεῖσθε ἐν ἡμῖν], dar sunteți strâmtorați în cele dinlăuntru ale voastre [στενοχωρεῖσθε δὲ ἐν τοῖς σπλάγχνοις ὑμῶν][5].

13. Ci aceeași răsplată [vreau să primesc] – ca [unor] copii [ai mei] vă zic –: Lărgiți-vă și voi [πλατύνθητε καὶ ὑμεῖς][6]!

14. Nu fiți înjugându-vă nepotrivit [cu] cei necredincioși [Μὴ γίνεσθε ἑτεροζυγοῦντες ἀπίστοις]! Căci, care [este] însoțirea dreptății și a fărădelegii? Și care [este] împărtășirea luminii cu întunericul?

15. Și care [este] înțelegerea lui Hristos cu Veliar [Βελίαρ][7]? Sau ce parte [are] credinciosul cu cel necredincios?

16. Și care [este] unirea templului lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului Celui viu [Υμεῖς γὰρ ναὸς Θεοῦ ἐστε ζῶντος], precum a zis Dumnezeu că „Voi locui în[tru] ei și voi umbla [întru ei]; și le voi fi lor Dumnezeu și ei Îmi vor fi Mie popor”.

17. Pentru aceea, „«Ieșiți din mijlocul lor și vă deosebiți», zice Domnul, «și de cel necurat să nu vă atingeți! Și Eu vă voi primi pe voi

18. și vă voi fi vouă întru Tată și voi Îmi veți fi Mie întru fii și fiice», zice Domnul Atotțiitorul”.

---

[1] Nedând niciunuia prilej de poticnire.

[2] Slujitorii cei adevărați ai lui Dumnezeu.

[3] Certați de către Dumnezeu, pedepsiți de El spre îndreptare.

[4] De la vocativul pl. κορίνθιοι.

[5] În inimile noastre voi stați în lărgime, pentru că vă iubim, dar inimile voastre sunt strâmte, neîncăpătoare, pentru a ne iubi pe noi.

[6] Lărgiți-vă și voi inima spre noi! Iubiți-ne, după cum vă iubim pe voi!

[7] Cu Satanas.

1. Căci am cunoscut că, dacă casa cortului nostru celui pământesc are să fie stricată, zidire de la Dumnezeu avem [οἰκοδομὴν ἐκ Θεοῦ ἔχομεν], casă nefăcută de mână [οἰκίαν ἀχειροποίητον][1], veșnică în ceruri.

2. Căci și în acesta suspinăm, [cu] sălașul nostru cel din cer tânjind să ne îmbrăcăm [τὸ οἰκητήριον ἡμῶν τὸ ἐξ οὐρανοῦ ἐπενδύσασθαι ἐπιποθοῦντες];

3. dacă ne-am și îmbrăcat și nu goi vom fi aflați.

4. Căci și cei fiind în cortul [acesta] suspinăm fiind îngreuiați; în care nu voim să ne dezbrăcăm, ci să ne îmbrăcăm, pentru ca cel muritor să fie înghițit de viață [ἵνα καταποθῇ τὸ θνητὸν ὑπὸ τῆς ζωῆς].

5. Iar Cel care ne-a făcut pe noi spre aceasta [este] Însuși Dumnezeu, Cel care ne-a și dat nouă arvuna Duhului [τὸν ἀρραβῶνα τοῦ Πνεύματος].

6. Așadar, îndrăznind pururea, am cunoscut că fiind acasă în trup suntem departe de Domnul [καὶ εἰδότες ὅτι ἐνδημοῦντες ἐν τῷ σώματι ἐκδημοῦμεν ἀπὸ τοῦ Κυρίου] –

7. căci prin credință umblăm, nu prin vedere –

8. dar avem încredere, și binevoim mai degrabă să plecăm din trup [καὶ εὐδοκοῦμεν μᾶλλον ἐκδημῆσαι ἐκ τοῦ σώματος] și să fim acasă cu Domnul [καὶ ἐνδημῆσαι πρὸς τὸν Κύριον].

9. Pentru aceea și năzuim, fie fiind acasă, fie plecând, a fi bine-plăcuți Lui [εὐάρεστοι Αὐτῷ εἶναι].

10. Căci noi toți trebuie să ne arătăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos [ἔμπροσθεν τοῦ βήματος τοῦ Χριστοῦ], ca să ia fiecare pe cele prin trup [ἵνα κομίσηται ἕκαστος τὰ διὰ τοῦ σώματος][2], către care a făcut, fie bine, fie rău.

11. Așadar, am cunoscut frica Domnului [și] pe oameni îi încredințăm, iar lui Dumnezeu Îi suntem arătați; dar nădăjduiesc [ca] și în conștiințele voastre să fim arătați.

12. Căci pe noi înșine nu ne recomandăm vouă din nou, ci vă dăm vouă prilej de laudă pentru noi, ca să aveți [ce spune] către cei care se laudă cu fața și nu [cu] inima [ἵνα ἔχητε πρὸς τοὺς ἐν προσώπῳ καυχωμένους καὶ οὐ καρδίᾳ][3].

13. Căci, dacă ne-am uimit[4], [atunci suntem] ai lui Dumnezeu; [iar] dacă suntem întregi la minte [σωφρονοῦμεν], [atunci suntem] ai voștri.

14. Căci dragostea lui Hristos ne ține pe noi, care am judecat aceasta, că[ci] dacă Unul a murit pentru toți, atunci toți au murit;

15. și a murit pentru toți, pentru ca cei care sunt vii să nu mai trăiască lor înșiși, ci Celui [care] pentru ei a murit și a fost înviat.

16. Astfel încât, noi, de acum, pe nimeni nu am cunoscut [nu vom mai cunoaște] după trup; iar dacă L-am și cunoscut pe Hristos după trup, dar acum nu Îl mai cunoaștem[5].

17. Astfel încât, dacă cineva [este] în Hristos [εἴ τις ἐν Χριστῷ], [este] făptură nouă [καινὴ κτίσις]; cele vechi a[u] trecut, iată, toate s-a[u] făcut noi!

18. Iar toate [sunt] de la Dumnezeu [Τὰ δὲ πάντα ἐκ τοῦ Θεοῦ], Cel care ne-a împăcat pe noi [cu] Sine prin Iisus Hristos [τοῦ καταλλάξαντος ἡμᾶς Ἑαυτῷ διὰ Ἰησοῦ Χριστοῦ] și Care ne-a dat nouă slujirea împăcării [καὶ δόντος ἡμῖν τὴν διακονίαν τῆς καταλλαγῆς][6];

19. cum că Dumnezeu era în Hristos [ὡς ὅτι Θεὸς ἦν ἐν Χριστῷ], lumea împăcând-o [cu] Sine [κόσμον καταλλάσσων Ἑαυτῷ], nesocotindu-le lor fărădelegile lor [μὴ λογιζόμενος αὐτοῖς τὰ παραπτώματα αὐτῶν], și Care a pus în noi cuvântul împăcării [καὶ θέμενος ἐν ἡμῖν τὸν λόγον τῆς καταλλαγῆς][7].

20. Așadar, pentru Hristos suntem ambasadori [πρεσβεύομεν], [ca și] cum Dumnezeu [ar fi] rugându-vă prin noi: Vă rugăm pentru Hristos, împăcați-vă [cu] Dumnezeu [καταλλάγητε τῷ Θεῷ]!

21. Căci pe Cel care nu a cunoscut păcatul [Τὸν γὰρ μὴ γνόντα ἁμαρτίαν], pentru noi păcat L-a făcut [ὑπὲρ ἡμῶν ἁμαρτίαν ἐποίησεν], pentru ca noi să fim dreptatea lui Dumnezeu în[tru] El [ἵνα ἡμεῖς γενώμεθα δικαιοσύνη Θεοῦ ἐν Αὐτῷ][8].

---

[1] Nefăcută de mâna omului.

[2] Pe cele făcute prin intermediul trupului, a vieții în trup.

[3] Se laudă cu fața omului și nu cu inima sa, nu cu ce este acela în el însuși.

[4] Dacă ne-am umplut de vederi dumnezeiești.

[5] Nu Îl mai cunoaștem trupește, ci duhovnicește.

[6] Indicând aici slujirea Bisericii, prin care ne împăcăm cu Dumnezeu și ne facem fiii Săi duhovnicești.

[7] A pus slava Lui, prin care ne-a împăcat pe noi cu Dumnezeu.

[8] Pentru ca noi să ne umplem de dreptatea lui Dumnezeu prin slujirea răscumpărătoare a Domnului.