The sermon at 47 years [31 October 2024]

My beloveds[1],

20 years ago, I played to the end Hitman 2: Silent Assassin[2], the only first-person shooter[3] I liked, and I was agent 47 or forty-seven. And the Lady Priestess heard the introductions, where I was called forty-seven. Therefore she sometimes shouts at me, jokingly, forty-seven. And behold that today I actually turned 47 years old! And the year I am starting today is the 47th of my life. A year that I want to live with God, as before, serving people and enjoying new editorial achievements. Because my fulfillment is the creation, it’s what I write, what I edit, what I paint[4].

When I turned 46, on november 1, 2023, I went to Pitești for the first time. And we worshiped a Holy Icon of the miracle-working Theotokos. On november 11, we published The Joy of communion (vol. 12). 228th book Theology for today. Collection where we include various of our online articles. On november 13, I served in sobor at Plopii Slăvitești. On november 18, I bought 3 kilograms of coarse salt for 15 lei. Of salt for pickles. I tried Voxa, but gave up on the book platform for one reason: they don’t give the books and with the numbers of page, so I can’t cite what I’m reading[5].

I saw the first Holy Icon of Saint Macarie the Protopsalt on november 24, 2023. On november 29, I published Twitter for today (vol. 10). I am fulfilled by the essential writing, the quintessential writing. I turned 17 years of online creation on december 6th, 2023. On december 8, I slaughtered the 100-kilo pig, the one with tender meat. On december 12th I worshiped the Holy Relics of the Saint Hieromartyr Valentinus, Bishop of Umbria. On december 17, I was happy to find an Akathist of the Holy Prophet Daniil and served him with peace. On december 22, I saw the great Dali exhibition from Bucharest[6].

On december 25th we worshiped at the Pantocrator at the Holy Gifts of the Holy Magi. And we didn’t find an open restaurant either in Alexandria or in Turnu Măgurele so we could eat. We had the parish Council on january 14th. On the 16th of january I went to Urziceni for the first time. And on january 17 at Bolintin Vale. Also on the 17th I saw the Picasso exhibition in Bucharest. A great achievement, where I realized that Picasso was nailing his canvases. On january 18, I went to Râmnicu Vâlcea for the first time. After we reverently worshiped the Saints from the Archiepiscopate, we happily saw the great exhibition at the Simian Museum. On january 24, I bought Nud on the couch from Nicolae Dordea. It is about a contemporary Gioconda[7].

On january 25, I attended the Funeral of the Painter Vladimir Ciobanu, where I met with Marija Puslojić and with Dușita Ristin. On january 27, I saw for the first time Highway to hell, Raul Czompaʼs painting, which I bought shortly. On February 1, I published The History of romanian literature (vol. 10). I have downloaded many books from Library Genesis, Z-Library and Internet Archive, platforms that make the world’s most real and greatest culturalization. On february 5, I went to Buzău for the first time, and on february 6 at Fetești. On february 7th, I bought painting materials from the Artist Store[8].

On february 8, I went to The Museum of Art Collections from Bucharest for the first time. On the 11th of february, we changed our chairs at our writing tables. On february 14, I visited The Brâncovenești Palaces Cultural Center, from Mogoșoaia, seeing for the first time a painting by Sorin Dumitrescu up close. At 20 years after the civil Marriage, on February 19, we went to Târgu Jiu for Constantin Brâncuși. For the first time. We stayed there on the 19th and 20th of february[9].

On march 4th, I painted the inside of the oyster and finished the painting Imperceptible. On march 8, I bought the Holy Icon of Saint Paisios the Aghiorite. Painted by Priestess Otilia Ionescu. On march 13, I published The History of romanian literature (vol. 11). Fundamental history of romanian poetry, which the Priestess Gianina Maria-Cristina Picioruș writes. On march 19, I bought two turbot and a sea fox. For the first time. And the things we do for the first time are fulfilled joys[10].

I saw the 6 exhibitions at Art Safari on march 21. And we were happy to share them with everyone online, like every time. Because the real joy is that communional. On march 25, at the dedication of the Church, Father Bishop Galaction Stângă served together with us. On the same day, I saw the imposing farm of Father Iulian Coman from Orbeasca de Sus. On march 26, we ate lobode soup, nettles with polenta and pea food from Nicorești. On april 23, I went to the dedication of the Church from Măgurele, being invited by Father Marian Vai. On april 25, I published my first bilingual poetry book: I love you never ends[11].

On may 7, we ate greek at La Zavat. On may 8, I saw the film 21 rubies of the Father Ciprian Mega. Which is a big movie, with many truths told. On may 12, we served in sobor at the Cathedral from Turnu Măgurele. On may 14, 2024, I finished the first painting painted with the knife: The treasure is within. On may 17, I worshiped at the Holy Relics of Saint Ioann the Russian and of Saint Hierarch Luke of Crimea. On may 23, I went to Câmpina for the first time. Sensing many demons in Hasdeuʼs spiritist room. On june 3, I published The Lives of the Saints (vol. 2)[12].

On june 5, I went to Gura Portiței, arriving for the first time in the Danube Delta. On june 11, 2024, I went to Roșiori de Vede for the conference of Father Gheorghe Holbea. On june 17, I served in sobor at Brâncoveanca. On june 20, I finished the paintings Transfiguration and The eyes of the Portiței. On june 27, I published my first bilingual sermon, english-romanian. On July 5, I published Patristic Translations (vol. 6). On the 9th and 10th of July we went to Sinaia and reached the 2000 elevation. On july 12, we went to the Patriarchy for the 250th anniversary of the presence of Saint Dimităr Basarbovski in Bucharest[13].

The next day, on july 13, we went to Bulgaria to Burgas, where we stayed for 4 days. At the Ravadinovo Castle, in Sozopol we bathed in the sea, we bought Stoian Drajevʼs painting, we participated at the Holy Baptism from Saint Anastasia Island. From here we know Florica Dicu. I took the coffee pot from Nesebăr. The dozens of photos taken are my comfort and reminder. On july 18, we went at Târgoviște, at Pucioasa, at Pietroșita, on Transbucegi. A short stop at the Dichiu Cabin, after which we ate and rested at the Bolboci Cabin[14].

At Măldăeni and Socetu with Father Ioan Păunică. On july 21st. I bought a one-week subscription to Chatbot Ai and realized that it’s still in the beginning. It still needs to specialize. I enjoyed my wife’s first paintings as an even deeper understanding of her. On august 7, we bought the new reliquary for the Holy Relics of Saint Ioannis Chrysostomos, our Father. Between august 13-16 we were at home, at Scrioaștea, on the 15th being at the dedication of the Church, invited by Father George Bucur. On august 19, we went to Sibiu for the first time. We went at the Astra Museum, at the Cathedral, at the Deisis bookstore[15].

The Zoo and the restful forest. Bus 13 is the main route from Sibiu. And the electric bus 3 brought us to The Bridge of Lies, Cibin Market, to Mall Promenada. We drank a lot of kvass this summer too and enjoyed a lot of air conditioning. At the Alexandria Procession on August 29. The fanfare from Bucharest, which was at Alexandria, then came to Turnu, on the feast of Saint Apostle Tomas. On september 2, I published Twitter for today (vol. 11)[16].

I have started the proofreading of Complete Works (vol. 1). At the author’s edition. We celebrated in peace the 47 years of the Lady Priestess. And at Turnu and at Islaz, and then at Bucharest. As we enjoy and today, on my birthday. Because the ghostual joy is the daily state of christians. On september 10 I wrote the sermon for 19 years of Divine Priesthood and on september 17 I fulfilled them. On september 16, we ate at Mircea Dinescu, at Tears and Saints. To the one who brought the romanian village to the capital city[17].

Goose soup on september 21. From the almshouse. Or when the wife mentions her husband with the food that he liked. Candied duck leg on a bed of sauteed cabbage at The Manor Zeneea. On september 24th. And on the 25th I wrote the first sermon after the canonization of Saint Dumitru the Theologian. The new wallet on the 26th. On september 29: greek salad with sheep pastrami and polenta. For the food is sanctified by prayer and blessing. And the food is the energy of the body which is filled of the glory of God[18].

On october 3rd, I finished the paintings We kill animals and During of the rain. The procession from Turnu Măgurele on the 5th, and again on the 6th of october at the patron table of the Cathedral. On october 7th I bought books and I drank a tea in town with my wife. On the 8th I went in The Obor Market and made pig’s trotters. On october 10, I put the second can of cabbage for pickled. The Internet Archive has been offline for some time, which is why we will publish our books from now on only on Theology for Today, giving up after so many years at the american platform[19].

On october 17, we went to the 7 exhibitions at Art Safari. After which I ate black spaghetti with cuttlefish ink and crustaceans for the first time. And man’s life is made up of many details, I am now trying to put you forward from those of the 46th year. To which are added the many hours of work and of service. And for which I give glory to God that they were so fulfilling[20].

I felt the people and the sea, the forests and the joys of the people. I read and talked with people, I was happy to meet them and be close to them. But mostly I rested physically and spiritually in this year, even though I traveled more than before. And the main reason is this: I distanced myself even more from worries of all kinds, enjoying God’s will with me[21].

And I, the one from 47 years old, am a man who no longer wants to have worries, suffocating worries, but only to work in peace. Because the work fulfills you, while the worry impoverishes you, exhausts you inside. And my journeys or ours are part of our work, being research sites. Which they will give on their own time their fruit. Therefore, I treat my experiences of any kind as part in my work[22].

My beloveds, I don’t waste time online, because I write my opera and I want to be of help to you too! If you know how to enjoy this privilege, I am very glad. If not, I write my books anyway, I write them without anyone’s applause. Because I write them with God and for people. And if people enjoy me, I also enjoy them and I thank God, because His good has become theirs too[23].

Much health and peace to all! Thank you beautifully for your prayers and for friendship and for help! God bless you in all that you do! And our journey continues! Amin[24]!


[1] Started at 9. 44, in day of monday, on 21 october 2024. Sun, 5 degrees, wind of 3 km/h.

[2] To be seen: https://en.wikipedia.org/wiki/Hitman_2:_Silent_Assassin.

[3] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/First-person_shooter.

[4] acum 20 de ani am jucat până la capăt Hitman 2: Silent Assassin, singurul first personal shooter care mi-a plăcut, și eram agentul 47 sau fortisevăn. Și Doamna Preoteasă auzea introducerile, unde eram numit forty-seven. De aceea strigă uneori la mine, în glumă, forty seven. Și iată că azi chiar am împlinit 47 de ani! Și anul pe care îl încep azi e al 47-lea al vieții mele. Un an pe care vreau să îl trăiesc cu Dumnezeu, ca și până acum, slujind oamenilor și bucurându-mă de realizări editoriale noi. Pentru că împlinirea mea e creația, e ceea ce scriu, ce editez, ce pictez.

[5] Când am împlinit 46 de ani, pe 1 noiembrie 2023 am fost pentru prima oară la Pitești. Și ne-am închinat la o Sfântă Icoană a Născătoarei de Dumnezeu făcătoare de minuni. Pe 11 noiembrie am publicat Bucuria comuniunii (vol. 12). A 228-a carte Teologie pentru azi. Colecție în care includem diverse articole online ale noastre. Pe 13 noiembrie am slujit în sobor la Plopii Slăvitești. Pe 18 noiembrie am cumpărat 3 kilograme de sare grunjoasă cu 15 lei. De sare pentru murături. Am încercat Voxa, dar am renunțat la platforma de cărți pentru un singur motiv: nu dau cărțile și cu numerele de pagină, fapt pentru care nu pot cita ceea ce citesc.

[6] Prima Sfântă Icoană a Sfântului Macarie Protopsaltul am văzut-o pe 24 noiembrie 2023. Pe 29 noiembrie am publicat Twitter pentru azi (vol. 10). Mă împlinește scrisul esențial, scrisul chintesențial. Am împlinit 17 ani de creație online pe 6 decembrie 2023. Pe 8 decembrie am tăiat porcul cel de 100 de kilograme, cel cu carne fragedă. Pe 12 decembrie m-am închinat Sfintelor Moaște ale Sfântului Sfințit Mucenic Valentinus, Episcopul Umbriei. Pe 17 decembrie m-am bucurat să găsesc un Acatist al Sfântului Profet Daniil și l-am slujit cu pace. Pe 22 decembrie am văzut marea expoziție Dali de la București.

[7] Pe 25 decembrie ne-am închinat la Pantocrator la Sfintele Daruri ale Sfinților Magi. Și n-am găsit restaurant deschis nici în Alexandria și nici în Turnu Măgurele pentru ca să putem mânca. Am avut Consiliul parohial pe 14 ianuarie. Pe 16 ianuarie am fost pentru prima oară la Urziceni. Iar pe 17 ianuarie la Bolintin Vale. Tot pe 17 am văzut expoziția lui Picasso de la București. O mare realizare, unde mi-am dat seama că Picasso își bătea pânzele în cuie. Pe 18 ianuarie am fost pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea. După ce ne-am închinat cu evlavie Sfinților de la Arhiepiscopie, am văzut cu bucurie marea expoziție de la Muzeul Simian. Pe 24 ianuarie am cumpărat Nud pe canapea de la Nicolae Dordea. E vorba de o Gioconda contemporană.

[8] Pe 25 ianuarie am participat la Înmormântarea Pictorului Vladimir Ciobanu, unde m-am întâlnit cu Marija Puslojić și cu Dușița Ristin. Pe 27 ianuarie am văzut pentru prima oară Highway to hell, tabloul lui Raul Czompa, pe care l-am cumpărat în scurt timp. Pe 1 februarie am publicat Istoria literaturii române (vol. 10). Am downloadat multe cărți de pe Library Genesis, Z-Library și Internet Archive, platforme care fac cea mai reală și mai mare culturalizare a lumii. Pe 5 februarie am fost pentru prima oară la Buzău, iar pe 6 februarie la Fetești. Pe 7 februarie am cumpărat materiale de pictură de la Magazinul artiștilor.

[9] Pe 8 februarie am fost pentru prima oară la Muzeul Colecțiilor de Artă din București. Pe 11 februarie ne-am schimbat scaunele de la mesele noastre de scris. Pe 14 februarie am vizitat Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, de la Mogoșoaia, văzând pentru prima oară o pictură a lui Sorin Dumitrescu de aproape. La 20 de ani de la Căsătoria civilă, pe 19 februarie am plecat la Târgu Jiu pentru Constantin Brâncuși. Pentru prima oară. Am stat acolo pe 19 și 20 februarie.

[10] Pe 4 martie am pictat interior stridia și am terminat tabloul Insesizabil. Pe 8 martie am cumpărat Sfânta Icoană a Sfântului Paisios Aghioritul. Pictată de Preoteasa Otilia Ionescu. Pe 13 martie am publicat Istoria literaturii române (vol. 11). Istorie fundamentală a poeziei românești, pe care Doamna Preoteasă Gianina Maria-Cristina Picioruș o scrie. Pe 19 martie am cumpărat doi calcani și o vulpe de mare. Pentru prima oară. Și lucrurile pe care le facem pentru prima oară sunt bucurii împlinite.

[11] Cele 6 expoziții de la Art Safari le-am văzut pe 21 martie. Și ne-am bucurat să le împărțim cu toți online, ca de fiecare dată. Pentru că bucuria reală e cea comunională. Pe 25 martie, la hramul Bisericii, Părintele Episcop Galaction Stângă a slujit împreună cu noi. În aceeași zi am văzut ferma impunătoare a Părintelui Iulian Coman de la Orbeasca de Sus. Pe 26 martie am mâncat ciorbă de lobodă, urzici cu mămăligă și mâncare de mazăre de la Nicorești. Pe 23 aprilie am fost la hramul Bisericii de la Măgurele, fiind invitat de Părintele Marian Vai. Pe 25 aprilie am publicat prima mea carte bilingvă de poezie: Te iubesc nu se termină/ I love you never ends.

[12] Pe 7 mai am mâncat grecește La Zavat. Pe 8 mai am văzut filmul 21 de rubini al Părintelui Ciprian Mega. Care e un film mare, cu multe adevăruri spuse. Pe 12 mai am slujit în sobor la Catedrala din Turnu Măgurele. Pe 14 mai 2024 am terminat primul tablou pictat cu cuțitul: Comoara este înăuntru. Pe 17 mai m-am închinat Sfintelor Moaște ale Sfântului Ioann Rusul și ale Sfântului Ierarh Luca al Crimeii. Pe 23 mai am fost pentru prima oară la Câmpina. Simțind mulți draci în camera spiritistă a lui Hasdeu. Pe 3 iunie am publicat Viețile Sfinților (vol. 2).

[13] Pe 5 iunie am fost la Gura Portiței, ajungând pentru prima oară în Delta Dunării. Pe 11 iunie 2024 am fost la Roșiori de Vede pentru conferința Părintelui Gheorghe Holbea. Pe 17 iunie am slujit în sobor la Brâncoveanca. Pe 20 iunie am terminat tablourile Transfigurare și Ochii Portiței. Pe 27 iunie am publicat prima mea predică bilingvă, englezo-română. Pe 5 iulie am publicat Traduceri patristice (vol. 6). Pe 9 și 10 iulie am fost la Sinaia și am ajuns la cota 2000. Pe 12 iulie am fost la Patriarhie la 250 de ani de prezență a Sfântului Cuvios Dimităr Basarbovski la București.

[14] A doua zi, pe 13 iulie, am plecat în Bulgaria până la Burgas, unde am stat 4 zile. La Castelul Ravadinovo, la Sozopol am făcut baie în mare, am cumpărat tabloul lui Stoian Drajev, am participat la Sfântul Botez de pe Insula Sfânta Anastasia. De aici o cunoaștem pe Florica Dicu. De la Nesebăr am luat ibricul de cafea. Zecile de fotografii făcute îmi sunt alinare și ținere de minte. Pe 18 iulie am fost la Târgoviște, la Pucioasa, la Pietroșița, pe Transbucegi. Un mic popas la Cabana Dichiu, după care am mâncat și ne-am odihnit la Cabana Bolboci.

[15] La Măldăeni și Socetu cu Părintele Ioan Păunică. Pe 21 iulie. Am cumpărat o săptămână de abonament la Chatbot Ai și mi-am dat seama că e încă la început. Mai trebuie să se specializeze. M-am bucurat de primele picturi ale soției mele ca de o înțelegere și mai profundă a ei. Pe 7 august am cumpărat noua raclă pentru Sfintele Moaște ale Sfântului Ioannis Hrisostomos, Părintele nostru. Între 13-16 august am fost acasă, la Scrioaștea, pe 15 fiind la hramul Bisericii, invitați de Părintele George Bucur. Pe 19 august am fost la Sibiu pentru prima oară. Am fost la Muzeul Astra, la Catedrală, la librăria Deisis.

[16] Grădina Zoologică și pădurea odihnitoare. Autobuzul 13 e principala rută din Sibiu. Iar autobuzul electric 3 ne-a adus pe la Podul minciunilor, Piața Cibin, până la Mall Promenada. Am băut mult cvas și vara aceasta și ne-am bucurat de mult aer condiționat. La Procesiunea de la Alexandria pe 29 august. Fanfara de la București, care a fost la Alexandria, a venit mai apoi la Turnu, la praznicul Sfântului Apostol Tomas. Pe 2 septembrie am publicat Twitter pentru azi (vol. 11).

[17] Am început corectura la Opere complete (vol. 1). La ediția de autor. Am sărbătorit în pace cei 47 de ani ai Doamnei Preotese. Și la Turnu și la Islaz, și apoi la București. După cum ne bucurăm și azi, de ziua mea. Pentru că bucuria duhovnicească e starea zilnică a creștinilor. Pe 10 septembrie am scris predica la 19 ani de Dumnezeiască Preoție și pe 17 septembrie i-am împlinit. Pe 16 septembrie am mâncat la Mircea Dinescu, la Lacrimi și Sfinți. La cel care a adus satul românesc în capitală.

[18] Ciorba de gâscă de pe 21 septembrie. De la pomană. Sau când soția îl pomenește pe soțul ei cu mâncarea care îi plăcea lui. Pulpă de rață confiată pe pat de varză călită la Conacul Zeneea. Pe 24 septembrie. Și pe 25 am scris prima predică de după canonizarea Sfântului Dumitru Teologul. Noul portofel pe 26. Pe 29 septembrie: salată grecească cu pastramă de oaie și mămăligă. Căci mâncarea se sfințește prin rugăciune și binecuvântare. Și mâncarea este energia trupului care e umplută de slava lui Dumnezeu.

[19] Pe 3 octombrie am terminat tablourile Noi ucidem animalele și Pe timp de ploaie. Procesiunea de la Turnu Măgurele pe 5, iar pe 6 octombrie din nou la masa de hram a Catedralei. Pe 7 octombrie am cumpărat cărți și am băut un ceai în oraș dimpreună cu soția mea. Pe 8 am fost în Piața Obor și am făcut piftie de porc. Pe 10 octombrie am pus al doilea bidon de varză pentru murat. Internet Archive este offline de ceva vreme, fapt pentru care ne vom publica cărțile de aici încolo numai pe Teologie pentru azi, renunțând după atâția ani la platforma americană.

[20] Pe 17 octombrie am fost la cele 7 expoziții de la Art Safari.  După care am mâncat pentru prima oară spaghetti negre cu cerneală de sepie și crustacee. Iar viața omului e compusă din multe detalii, eu încercând acum să vă pun înainte din cele ale anului al 46-lea. La care se adaugă multele ore de muncă și de slujire. Și pentru care dau slavă lui Dumnezeu că au fost atât de împlinitoare.

[21] Am simțit oamenii și marea, pădurile și bucuriile oamenilor. Am citit și am vorbit cu oamenii, m-am bucurat să îi întâlnesc și să le fiu aproape. Dar mai ales m-am odihnit trupește și sufletește în acest an, deși am călătorit mai mult decât altădată. Și motivul principal e acesta: m-am distanțat și mai mult de grijile de tot felul, bucurându-mă de voia lui Dumnezeu cu mine.

[22] Iar eu, cel de la 47 de ani, sunt un om care nu mai doresc să am griji, griji sufocante, ci doar să lucrez în pace. Pentru că lucrul te împlinește, pe când grija te sărăcește, te epuizează interior. Și călătoriile mele sau ale noastre fac parte din munca noastră, fiind șantiere de cercetare. Care își vor da la timpul lor roada lor. De aceea, eu tratez experiențele mele de orice fel ca parte în munca mea.

[23] Iubiții mei, eu nu pierd timpul online, pentru că eu îmi scriu opera și vreau să vă fiu și de ajutor! Dacă știți să vă bucurați de acest privilegiu, mă bucur mult. Dacă nu, eu îmi scriu cărțile oricum, mi le scriu și fără să am aplauzele cuiva. Pentru că le scriu cu Dumnezeu și pentru oameni. Și dacă oamenii se bucură de mine și eu mă bucur de ei și Îi mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că binele Lui a devenit și al lor.

[24] Multă sănătate și pace tuturor! Vă mulțumesc frumos pentru rugăciuni și pentru prietenie și pentru ajutor! Dumnezeu să vă bucure în tot ceea ce faceți! Și călătoria noastră continuă! Amin!

Cu urechile ascuțite

Când un câine te iubește, el te ascultă. Și stă mereu cu urechile ascuțite, atente la tine și la mișcările din jurul tău. Pentru că a te iubi înseamnă a te apăra.

Dar și noi facem același lucru când iubim: suntem mereu atenți, suntem protectori, suntem mereu lângă cei pe care îi iubim.

Și a fi cu ei nu înseamnă a-i înlocui, nu înseamnă a le purta bolile sau necazurile, ci a-i sprijini în toate acestea. Înseamnă a fi martorul vieții lor, dar și încurajarea continuă în tot ceea ce fac.

Pentru că fiecare trebuie să biruie de unul singur. Fiecare are propria lui Cruce, propria lui asceză mântuitoare. Dar tu, fratele și iubitul lor, îi ajuți pentru că ești mereu cu ei, pentru că îți pasă de ei, pentru că nu te imaginezi fără ei.

Și când unul pleacă mai înainte, ceilalți îl poartă pe mai departe în ei. Se roagă pentru el, dau milostenie pentru el, sunt cu el. Pentru că nimic nu ne desparte de cei pe care îi iubim. Absolut nimic.

Cu oamenii grabei

Cu oamenii grabei nu am fost și nu pot fi niciodată prieten. Pentru că eu nu mă grăbesc interior. Și nu mă grăbesc în munca mea, pentru că știu că lucrurile mari, reale, autentice, nu pot fi grăbite. Cei care se grăbesc nu au nimic clar în mintea lor. Și te grăbesc și pe tine, crezând că astfel rezolvă rapid lucrurile. Dar lucrurile nu se rezolvă în grabă, ci doar cu multă atenție! Și atenția cărții e atenția pe care o are scriitorul, care știe că lucrurile se fac la timpul lor, fără grabă.

Oamenii se grăbesc pentru că nu au liniște interioară. Omul liniștit se scufundă în cuvinte, se bucură să vorbească, se bucură să îmbrățișeze, se bucură să se dăruie. Cărțile nu se pot naște decât din liniște, decât din multă pace interioară, și la fel și oamenii duhovnicești. Trebuie să ai ce transmite și să te simți bine făcând asta. Trebuie să te împlinească scrisul, să vezi cum faci pași mari, enormi în înțelegerea de sine și a lumii, cum urci mereu spre înțelegeri tot mai mari.

Predica, referatul științific, cartea, munca de corectură se nasc din liniște, din libertate interioară, din bucurie. Ca să te bucuri trebuie să dărui bucurie. Ca să scrii bine, împlinitor, trebuie să dărui pacea, bucuria, așezarea ta interioară. Pentru că acestea trec dincolo de cuvinte: în omul care te citește, care te aude cu sufletul lui.

Fac pași mari, nervoși, se pierd în detalii, se agită interior, uită și o iau de la capăt, pentru că nu sunt ei înșiși. Nu le fac pe toate cu atenție, cu stăpânire de sine, cu eleganță, cu dexteritate, cu profesionalism. Însă, dacă faci toată ziua ceva anume, lucrurile vin de la sine. Sunt în firescul vieții tale. Dar dacă te apropii rar și foarte rar sau deloc de munca scrisului și a editării lucrurile ți se par fenomenal de grele. Dar mintea ta e îngreunată, e leneșă, nu știe ce să facă! Pentru că, dacă ai lucra cu mintea ta zilnic, mâinile tale ar zbârnâi pe taste. Scrisul profesionist e aidoma cântatului la pian: nu te mai uiți pe ce apeși, ci la ce gândești. Te gândești la fraze și nu la literele pe care le apeși.

Dar asta nu e grabă, ci scris! Așa se scrie: cu atenție la gândurile tale. Și la fel se merge și pe stradă: cu atenție la gânduri, la gesturi, la priviri și nu la pașii pe care îi faci.

Oamenii grabei sunt oamenii pierderii timpului.

Oamenii grabei nu îmi sunt prieteni, pentru că nici lor nu își sunt prieteni.

Vorbiri de Facebook (vol. 12)

*

Cartea poate fi downloadată de aici
în format PDF:

Vorbiri de Facebook (vol. 12)

Este a 237-a carte pe care am publicat-o online.

*

Când mi-am ales să scriu Vederea lui Dumnezeu în teologia Sfântului Simeon Noul Teolog[1], am ales să scriu autobiografic. Să scriu din interior și credibil despre teologia și experiența sa îndumnezeitoare. Pentru că mă leagă lucruri fundamentale de viața și de experiența Sfântului Simeon Noul Teolog [Συμεὼν ὁ Νέος Θεολόγος], Părintele nostru. În primul rând, mă leagă de el sinceritatea lui abisală, sinceritatea iubirii și a ascezei sale imense, atâta timp cât pentru mine sinceritatea față de Dumnezeu și față de oameni înseamnă nevoința mea neîncetată pentru adevărul teologiei și al experienței îndumnezeirii oamenilor. În al doilea și al treilea rând, primele mele vederi dumnezeiești le-am trăit ca și Sfântul Simeon în adolescență și ele se leagă de Părintele meu duhovnicesc, de rugăciunile cele preasfinte ale Sfântului Ilie văzătorul de Dumnezeu, așa după cum vederile sale se leagă de preasfintele rugăciuni ale Sfântului Cuvios Simeon Evlaviosul [Συμεὼν ὁ Εὐλαβής], Părintele său duhovnicesc. În al 4-lea rând, ucenicia sa față de Sfântul Simeon Evlaviosul a fost identică în conținutul ei cu ucenicia mea față de Părintele meu duhovnicesc, amândoi trăind isihast și teologic în anonimatul nostru asumat. În al 5-lea rând, firea sa poetică s-a întâlnit în mod abisal cu firea mea poetică, dar și pocăința sa abisală și dorul său după Dumnezeu s-au întâlnit cu ardoarea mea pentru Dumnezeu și cu simțământul abisal al păcătoșeniei mele. În al 6-lea rând, ne-am asumat amândoi mărturisirea publică și scrisul teologic și acest lucru e povara noastră zilnică, dar și singurătatea abisală trăită în mijlocul contemporanilor noștri (p. 78-79).

Read more

Jurnalul unui jurnalist fără jurnal [9]

Ion D.[ esideriu] Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, ed. îngrijită, cronologie și note de Toma Velici, în colaborare cu Tudor Nedelcea, introd. de Eugen Simion, Ed. Academia Română și Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2013, 1268 p.

*

Cincinalul destăinuirilor, p. 243. Ca să vorbească în șabloanele comuniste, de care își bătea mereu joc. Cimex lectularia = ploșnițe, p. 243. Forma de singular: Cimex lectularius[1]. Termitele care distrug clădirile, p. 244. Aluzie la cei care mănâncă Statul din interior și îl prăbușesc.

„Bătrânețea…[e] o coadă tăcută la locul de veci”, p. 244; Sergiu Al-George îi vorbea despre „disperarea pustie și absurdă a pensionarilor care nu mai știu de ce au trăit, în ce au crezut, ce lasă în urmă și cui”, p. 244.

Autorul mărturisește că scopul său a fost o catedră de Filosofie, p. 245, să fie Profesor. Dar până la urmă a înțeles că scopul vieții sale este „un fel al meu de a fi fericit în nefericire, liber în sclavie, gânditor în negândire”, p. 245.

„Nici statele sau națiunile nu scapă de acest adevăr: nu poți atinge scopuri înalte, luminoase, prin mijloace murdare, josnice sau criminale. La fiecare bilanț istoric pe care îl întreprindem, când constatăm că nu am atins niciunul din scopurile fundamentale propuse, nu facem decât numărătoarea mijloacelor greșite pe care le‑am folosit”, p. 245.

Bucuriile simple ale copilăriei: pâinea caldă, fagurele de miere abia scos din stup, cositul pe rouă, dormitul pe fân, laptele abia muls, botul umed al vițeilor, strugurii mâncați cu pâine și caș, p. 245; puia gaia = fiul pământului, p. 246; românii au „oroare de expansiune, de streinătate”, p. 247; „sărăcia este, dar și devine”, p. 247. Se înmulțește tot mai mult, dacă o lași să facă casă cu tine.

Poți să mori ca țară de mai multe ori. Treaba e să nu mori ca popor. Și Israilul, pentru el, e un astfel de popor, p. 248. E nevoie să recitești marile cărți după vârsta de 50 de ani, p. 249. „Viața nu e decât o lungă școală primară în care învățăm băbește azbuchiile [literele] vieții, pentru ca la bătrânețe să putem citi cuvintele «moarte», «transcendență», «lumină»”, p. 249.

„Forma cea mai copilărească a prostiei ar fi cruzimea. Fiindcă celelalte forme, mai mature și mai complexe – cum ar fi: suficiența, îngâmfarea, nevoia de lingușiri, alaiul și uluiala, foamea după dragostea mulțimilor sau a subalternilor, setea de decorații și distincții, pohta de a ordona, nepohta de a mai asculta vreo altă părere etc. – sunt incomparabil mai nocive decât simpla cruzime, adică plăcerea animalică de a bate, ucide, urmări și ancheta”, p. 249.

„Patria e locul unde te întorci [mereu] cu plăcere”, p. 252. Sau de unde nu pleci niciodată.

Și la 64 de ani autorul se simțea copil, p. 252. Și îi mulțumea mamei sale că este „copilul tău, copilul lumii, idiotul copil al istoriei acesteia bătrâne și zaharisite”, p. 252. Comedia continuă a istoriei, p. 252.


[1] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Cimex_lectularius.

Neoprotestanții citesc Biblia?

Noi, ortodocșii, auzim adesea reproșul că nu citim Biblia și că, în consecință, nu ne conducem viața urmărind „strict” ce scrie acolo. Argumentul acesta, deși este repetat foarte frecvent de către contestatarii neoprotestanți ai spiritualității noastre, e unul tembel. Din mai multe puncte de vedere. Dar o să mă refer doar la puține, care mie mi se par foarte evidente și pertinente.

Trec cu vederea, momentan, aspectul – esențial, însă – al traducerilor: „care” Biblie trebuie s-o citim, mai exact. Pentru că neoprotestanții au Biblii confesionalizate deja prin înseși traducerile pe care le folosesc (și dădeam altădată un exemplu revoltător pentru lipsa lor de onestitate și probitate lingvistică, al introducerii cuvântului „icoană” exclusiv în contexte negative și al evitării lui în pasaje care nu le convin, ca spre exemplu unde scrie că omul a fost creat după icoana lui Dumnezeu: Fac. 1, 26).

Dar, dincolo de acest aspect esențial, dar și complex pentru a-l discuta aici, remarc niște realități mai simple. Prima fiind aceea că, în opinia mea, care cred că e foarte obiectivă (și în ton cu pretențiile unei lecturi raționaliste a Scripturii, ale neoprotestanților), citirea și înțelegerea Bibliei reclamă niște oameni foarte bine antrenați intelectual  (ca să nu zic neapărat și spiritual/ duhovnicește). Adică niște oameni care să aibă în spate un exercițiu intens și imens de lectură și interpretare, plecând de la texte mai ușoare (literare, științifice, filosofice etc), până la unele dificile și complexe.

Or, tocmai în această privință, impresia mea este că cei care vociferează și se manifestă verbal beligerant la adresa noastră, care ne dau cu Biblia în cap la colțul străzii sau în alte contexte, unii ca aceștia nu cred că ar fi în stare să îmi explice un text de Caragiale. Sau o poezie de Coșbuc. Nu mai zic de alți autori sau de texte care depășesc nivelul mediu de cunoaștere și cultură. Ba chiar îndrăznesc să spun că, dacă s-ar supune unor teste superficiale, cred că mulți din cei care țipă la noi să citim Biblia (mă abțin de la a estima un procent) ar ieși analfabeți funcțional.

Nu spun că ortodocșii sar gardul la cultură, dar măcar nu pretind că citesc Biblia la micul dejun cu pâine și unt. Sau că pot singuri, printr-un efort alfabetic, să înțeleagă Scriptura. Adică trebuie să fii și dus cu pluta lipsei de bun simț și a unui orgoliu luciferic ca să susții așa ceva.

Bineînțeles, cunosc argumentul că Biblia e scrisă „simplu”, pe înțelesul tuturor oamenilor. Atât de simplu, încât Vechiul Testament e în bună parte ininteligibil, iar Evanghelia n-o înțelegeau nici Sfinții Apostoli fără decriptările suplimentare ale Domnului.

Și niciun verset din VT nu e redat identic în NT și nu e înțeles sau explicat literal. Absolut niciunul. Încât mă întreb dacă neoprotestanții citesc Biblia. Pentru că dacă ar citi-o, Biblia le-ar spune că ea nu a fost citită niciodată literal de către Hristos și de Ucenicii Lui.

„Inevitabila” corupție

Am întrebat anul trecut elevii unei clase, care acum a terminat liceul, către ce se îndreaptă. Și majoritatea au răspuns, cum mă așteptam: către Medicină. Și i-am chestionat din nou: de ce? Și au răspuns toți într-un glas, fără să clipească: pentru că se ia șpagă mare!

Am rămas șocată: nu mă așteptam să-mi spună toți în față, fără pic de ironie sau tentă de glumă, motivul real. Ba chiar le-am testat sinceritatea și am încercat să îi fac să se răzgândească: totuși, nu e pentru că le place biologia sau anatomia sau vor să vindece oameni? Și mi-au zis din nou, franc, cu glasul și mai tare: Nu, doamna, pentru șpaga mare!

De ce nu mai încearcă tinerii nici măcar să mai cosmetizeze realitatea și nu le mai e rușine de imoralitatea lor? Poate pentru că hoția e prea mare în jurul lor și în jurul nostru. Poate că sunt de apreciat că măcar nu au vrut să fie ipocriți.

Ei au înțeles că, în lumea lor, totul e pe bani și totul e de furat. De ce să se mai ascundă? Răspunsul lor e ce au înțeles ei din societatea de azi, esența lumii lor.

Asta înțeleg mulți: sau asta e ceea ce vor să înțeleagă și le place să înțeleagă?

Cine e de vină?

Poate că rudele, familia, filmele, contextul, anturajul nu-i fac să vadă decât exemple rele, lăsându-i să creadă că, dacă vor să trăiască (bine), trebuie să fie neapărat corupți. Deși eu cred că vedem mai mult ceea ce vrem să vedem, fiecare, și că există și oameni care refuză să creadă în „evidențele” (ultra)negative.

Și am înțeles și mai bine că noi, creștinii, cei care vrem să trăim creștinește cu adevărat, avem de luptat cu convingeri foarte adânci, nu cu idei de suprafață.

1 2 3 5