My beloveds[1],
God’s call is to joy. To His eternal joy. Because He does not call us to any dinner, but to His eternal Dinner, to the eternal joy of His Emperordom. A Dinner that is a Wedding, because each of us unites with the eternal Bridegroom, because we have a divine relationship with Him. A personal relationship, begun at our sacramental Baptism, when He made us His sons. And that is why we live and serve together with the Lord, we are with Him all the time, because we prepare ourselves for the eternal life with God. And through this we see how deep and fulfilling the love of God is, if it is the eternal relationship with Him[2].
Love for God always seeks practical solutions to love and serve Him. When you love God, then you know how to talk about Him to people and how to love people with His love. When you love God, you know how to be delicate, attentive, caring with His things, because you serve Him and not at the walls, but you also know how to love people with delicacy. You read, cleanse yourself of passions, fast, pray, work all the time for Him, because you are fulfilled through His love. He is with you, He is your life, He is your breath and loving Him means having eyes for everyone. Because the One you love is the Maker of all and He takes care of everyone and you learn from Him to care for every living thing, every plant, every tree[3].
You travel and see people, all kinds of people, and you pray for them. You enter into people’s lives through conversations with them and you pray for them. Your prayer is love for people, but it is first and foremost love for God. Because His love makes you talk to people, makes you pay attention to them, makes you give them your time. Wasting time with people means gaining it ghostually. When you waste time doing good to people, you do good to yourself, because you need God’s mercy, just as they need it. When you help a person, when you give food to an animal, when you protect a bird, you are a person, you are a man of God, because He helps us all, He has eyes for everyone. And to love means to be truly in people’s lives[4].
The great and holy reality of love is that it is always present, it is always attentive to the details. To everything that is happening around. When you love God, you see everything that is happening around you and you act immediately. False love is dreamy, it plans all the time, it has its head in the clouds, it is in the future. But true love is here, next to you, it is always present, it hears you, it understands you, it feels you, it feels all the movements of your soul, because it cares about you. And it cares about you, because it thinks about your eternal good and not about a perspective of 3 moments. When you see a loving mother or a loving husband, you see the love that thinks about you forever, that wants you to be happy forever. Because if the love is a fire of straw, it goes away quickly. But if the love is the love of God in you, then it is eternal light, and this love wants you beautiful and Holy, it wants you with God for eternity and not three days[5].
Why don’t we forget the dead and remember them constantly, no matter how much life we live? Because we love them! If we didn’t love them, we wouldn’t do anything for them, for their salvation. But because we loved them and love them and will love them constantly, we pray for them and give almsgiving for them, so that God may forgive them and receive them into His Emperordom. Because even when they lived next to us, we loved them and wanted their salvation, we wanted them to live forever with God. We, christians, do not live with the fantasy of reincarnation, of multiple lives, but for us our eternity begins with our death. But we believe unshakably in the love of God. And we, the God of love, the One who loves us with eternal love, pray constantly, for their forgiveness and ours. Because we pray constantly for His mercy towards all of us[6].
We love God and therefore we want His will to be done in all of us. And when He expresses His will, we do not comment on it, we do not doubt it, even if we do not fully understand it. But, in God’s eternity, we will understand why some died young, why others lived long, why some did one thing or another, because we will see the consequences of their lives and deeds. Their eternal consequences. Because God’s mercy is full of His love. And no deed of God has to do with the sin, but is holy and completely pure. Therefore, what we do not understand from His love, let us not question! What we do not understand, let us not try to explain to ourselves humanly! Because God’s thoughts completely surpass any of our understanding. But we must be sure that what He does and what He allows is for the good of all, even if we, now, do not understand what our real good, our eternal good, is[7].
Coming to Church, to the God’s Supper, is a real need. If you feel the hunger of your soul and body for God, you are customary to the Church. God wants us all to the Church, for He commanded: Bring them here [εἰσάγαγε ὧδε]! [Lucas 14, 21, BYZ]. The centrality of the Church in our life is indubitable, because our life is ecclesial. We have the Church at the center of our life, because we have God at the center of our life and the Church is His mystical body. And we go to Church because we are the living members of His mystical body and we cannot live without Him, who is our Head. Therefore, when you do not have God as your Head, you live like a dead man, because you are on your own. But when His life gurgles in you, then you are a churchly man, you are His servant, because you are always with Him in His Church[8].
And there is still place [καὶ ἔτι τόπος ἐστίν] [Lucas 14, 22, BYZ], my beloveds! There is still plenty of place in the Church of God and in His eternal Emperordom. Because He wants all of us to be saved and not just some. And our place in the Church is our life with God, Who wants to feed us always with Himself. He wants to feed us with His Body and Blood, with His words, with His glory, with His forgiveness in an unceasing way. Because going to Church means filling yourself with God and His glory, purifying yourself, enlightening yourself, sanctifying yourself ceaselessly, because He puts you in your place in the Church like a burning torch, like an eternal luminary. And you must be a star of the Emperordom of God in the world, one who guides people to God[9].
Music stars are representative of worldly life. Wherever they go and sing, they make waves. The ghostual stars of the Church are the Saints of God and they make many waves in the world. Because the waves made by the Saints are their prayers, they are their miracles, they are their divine enlightenments, the ones that take us out of the snares of demons. And the demons are terrified by the life and preaching of the Saints, because their life and speech are the light of men. And men come out from under the spell of the demons through the teachings of the Saints, because they come to know true life, the life with God, the life with Him in His holy Church[10].
Tomorrow, december 15, 2025, we come to your homes with the Icon of the Nativity of the Lord, to announce to you His divine incarnation. We come to see each other again, to rejoice together in the Lord, to rejoice with holy joy, with the joy of feast. Because His joy is the joy of some towards others, it is the joy that strengthens us in life, that does us good. May God always make you happy with His mercy! May we see each other again with good! Amin[11]!
[1] Started at 8.34, in day of monday, on 8 december 2025. Cloudy sky, 4 degrees, wind of 5 km/h.
[2] Iubiții mei, chemarea lui Dumnezeu este la bucurie. La bucuria Sa cea veșnică. Pentru că El nu ne cheamă la o cină oarecare, ci la Cina Sa cea veșnică, la veșnica bucurie a Împărăției Sale. Cină care e Nuntă, pentru că fiecare dintre noi ne unim cu Mirele Cel veșnic, pentru că avem o relație dumnezeiască cu El. O relație personală, începută la Botezul nostru sacramental, când El ne-a făcut fiii Săi. Și de aceea trăim și slujim împreună cu Domnul, suntem cu El tot timpul, pentru că ne pregătim de veșnica viață cu Dumnezeu. Și prin aceasta vedem cât de profundă și împlinitoare e dragostea de Dumnezeu, dacă ea e veșnica relație împreună cu El.
[3] Dragostea de Dumnezeu caută întotdeauna soluții practice de a-L iubi și de a-L sluji pe El. Când Îl iubești pe Dumnezeu, atunci știi cum să vorbești despre El oamenilor și cum să îi iubești pe oameni cu dragostea Lui. Când Îl iubești pe Dumnezeu, știi să fii delicat, atent, grijuliu cu cele ale Sale, pentru că Îi slujești Lui și nu la pereți, dar știi și să iubești oamenii cu delicatețe. Citești, te curățești de patimi, postești, te rogi, muncești tot timpul pentru El, pentru că te împlinești prin dragostea Lui. El e cu tine, El e viața ta, El e răsuflarea ta și a-L iubi pe El înseamnă a avea ochi pentru toată lumea. Pentru că Cel pe care Îl iubești Tu e Făcătorul tuturor și El are grijă de toți și tu înveți de la El grija față de orice vietate, față de orice plantă, față de orice pom.
[4] Călătorești și vezi oameni, tot felul de oameni, și te rogi pentru ei. Intri în viețile oamenilor prin discuțiile cu ei și te rogi pentru ei. Rugăciunea ta e iubire de oameni, dar e în primul rând iubire de Dumnezeu. Pentru că iubirea Lui te face vorbitor cu oamenii, te face atent cu ei, te face să le dărui timpul tău. A pierde timpul cu oamenii înseamnă a-l câștiga duhovnicește. Când pierzi timpul făcând bine oamenilor, îți faci bine ție însuți, pentru că tu ai nevoie de mila lui Dumnezeu, după cum au nevoie și ei. Când ajuți un om, când dai mâncare unui animal, când ocrotești o pasăre, tu ești om, tu ești omul lui Dumnezeu, pentru că El ne ajută pe toți, El are ochi pentru toți. Și a iubi înseamnă a fi în mod real în viețile oamenilor.
[5] Marea și sfânta realitate a iubirii e aceea că e mereu prezentă, e mereu atentă la detalii. La tot ce se petrece în jur. Când Îl iubești pe Dumnezeu vezi tot ce se petrece în jur și acționezi imediat. Falsa iubire e visătoare, planifică tot timpul, e cu capul în nori, e în viitor. Însă iubirea adevărată e aici, lângă tine, e mereu prezentă, te aude, te înțelege, te simte, îți simte toate mișcările sufletului, pentru că îi pasă de tine. Și îi pasă de tine, pentru că se gândește la binele tău veșnic și nu la o perspectivă de 3 clipe. Când vezi o mamă iubitoare sau un soț iubitor, vezi iubirea care se gândește la tine veșnic, care te vrea veșnic fericit. Că dacă iubirea e foc de paie, ea se duce repede. Dar dacă iubirea e iubirea lui Dumnezeu în tine, atunci ea este lumină veșnică, și această iubire te vrea frumos și Sfânt, te vrea cu Dumnezeu pentru veșnicie și nu trei zile.
[6] De ce nu ne uităm morții și îi pomenim neîncetat, câtă viață trăim? Pentru că îi iubim! Dacă nu i-am iubi, n-am face nimic pentru ei, pentru mântuirea lor. Dar pentru că i-am iubit și îi iubim și îi vom iubi neîncetat, ne rugăm pentru ei și dăm milostenie pentru ei, ca Dumnezeu să îi ierte și să îi primească în Împărăția Sa. Pentru că și atunci când trăiau lângă noi, îi iubeam și le doream mântuirea, le doream să trăiască veșnic cu Dumnezeu. Noi, creștinii, nu trăim cu fantasma reîncarnării, a vieților multiple, ci pentru noi veșnicia noastră începe odată cu moartea noastră. Dar noi credem nestrămutat în iubirea lui Dumnezeu. Și noi, Dumnezeului iubirii, Celui care ne iubește pe noi cu iubire veșnică, ne rugăm neîncetat, pentru iertarea lor și a noastră. Pentru că noi ne rugăm neîncetat milei Lui față de noi toți.
[7] Noi Îl iubim pe Dumnezeu și de aceea vrem ca să se facă voia Lui în noi toți. Și când El Își exprimă voia Lui, noi nu o comentăm, nu ne îndoim de ea, chiar dacă nu o înțelegem pe deplin. Dar, în veșnicia lui Dumnezeu, vom înțelege de ce unii au murit de tineri, de ce alții au trăit mult, de ce unii au făcut una sau alta, pentru că vom vedea consecințele vieții și ale faptelor lor. Consecințele lor veșnice. Pentru că mila lui Dumnezeu e plină de iubirea Lui. Și nicio faptă a lui Dumnezeu nu are de-a face cu păcatul, ci e sfântă și cu totul curată. De aceea, ce nu înțelegem din iubirea Lui, să nu punem la îndoială! Ce nu înțelegem, să nu încercăm să ne-o explicăm omenește! Pentru că gândurile lui Dumnezeu întrec cu totul orice înțelegere a noastră. Dar trebuie să fim siguri de faptul că ceea ce El face și ceea ce îngăduie este spre binele tuturor, chiar dacă noi, acum, nu înțelegem care e binele nostru real, binele veșnic.
[8] Venitul la Biserică, la Cina lui Dumnezeu, este o nevoie reală. Dacă simți foamea sufletului și a trupului tău după Dumnezeu, ești nelipsit de la Biserică. Dumnezeu ne vrea pe toți la Biserică, căci El a poruncit: Adu-i aici [εἰσάγαγε ὧδε]! [Lucas 14, 21, BYZ]. Centralitatea Bisericii în viața noastră este indubitabilă, pentru că viața noastră este eclesială. Noi avem Biserica în centrul vieții noastre, pentru că Îl avem pe Dumnezeu în centrul vieții noastre și Biserica e trupul Lui cel mistic. Și noi mergem la Biserică pentru că suntem mădularele cele vii ale trupului Său mistic și nu putem trăi fără El, care e Capul nostru. De aceea, când n-ai Cap pe Dumnezeu trăiești ca un mort, pentru că ești de capul tău. Dar când viața Lui gâlgâie în tine, atunci ești un om bisericesc, ești un slujitor al Lui, pentru că ești mereu cu El în Biserica Sa.
[9] Și încă este loc [καὶ ἔτι τόπος ἐστίν] [Lucas 14, 22, BYZ], iubiții mei! Încă e mult loc în Biserica lui Dumnezeu și în Împărăția Lui cea veșnică. Pentru că El voiește ca toți să ne mântuim și nu doar unii. Și locul nostru în Biserică e viața noastră cu Dumnezeu, Care voiește să ne hrănească mereu cu El Însuși. Vrea să ne hrănească cu Trupul și cu Sângele Lui, cu cuvintele Lui, cu slava Lui, cu iertarea Lui în mod neîncetat. Pentru că a merge la Biserică înseamnă a te umple de Dumnezeu și de slava Lui, a te curăți, a te lumina, a te sfinți neîncetat, pentru că El te pune în locul tău din Biserică ca pe o făclie aprinsă, ca pe un luminător veșnic. Și tu trebuie să fii o stea a Împărăției lui Dumnezeu în lume, una care să îi călăuzești pe oameni spre Dumnezeu.
[10] Starurile muzicale sunt reprezentative pentru viața lumească. Oriunde se duc și cântă ele fac valuri. Starurile duhovnicești ale Bisericii sunt Sfinții lui Dumnezeu și ei fac multe valuri în lume. Pentru că valurile făcute de Sfinți sunt rugăciunile lor, sunt minunile lor, sunt luminările lor dumnezeiești, cele care ne scot pe noi din cursele demonilor. Și demonii sunt înspăimântați de viața și de predica Sfinților, pentru că viața și vorbirea lor sunt lumina oamenilor. Și oamenii ies de sub vraja demonilor prin învățăturile Sfinților, pentru că ajung să cunoască adevărata viață, viața cu Dumnezeu, viața cu El în Biserica Sa cea sfântă.
[11] Mâine, pe 15 decembrie 2025, venim în casele dumneavoastră cu Icoana Nașterii Domnului, pentru ca să vă vestim întruparea Sa cea dumnezeiască. Venim ca să ne mai vedem, să ne bucurăm împreună de Domnul, să ne bucurăm cu bucurie sfântă, cu bucurie de praznic. Pentru că bucuria Lui e bucuria unora față de alții, e bucuria care ne întărește în viață, care ne face bine. Dumnezeu să vă bucure cu mila Lui mereu! Să ne revedem cu bine! Amin!
