Mângâiere [11]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mângâiere
(roman)
*
Cancelaria mare, spațioasă, încălzită, echipată cu de toate, era populată doar de 3 persoane. Aveau să vină în scurt timp. Îi salută complezent, ca de obicei. E mai bine așa la început de zi. Pentru că ai nevoie de pace sufletească înainte de ore. Își făcu un ceai fierbinte. Apoi se uită pe orarul zilei: la a 9-a Mara, la a 10-a Moara cu noroc, Chirița în provincie la a 11-a și Ion Vinea și manifestele avangardiste la a 12-a. Și o să încep azi cu a 11-a C, cu o clasă cu care poți discuta matur, în comparație cu gălăgioșii de la a 12-a A, pe care nu îi mai poți ține în frâu prea ușor. Ei cred că în viață e nevoie numai de tupeu. Dar viața te învață că în primul rând ai nevoie de cunoaștere și de disciplină. Trebuie să fii specializat, trebuie să fii bun, foarte bun, cel mai bun în domeniul tău, pentru ca să le faci pe toate rapid și eficient. Dar, ca să fii bun și specializat, trebuie să fii și în pace cu tine însuți și comunicativ, pentru că oamenii trebuie să te iubească pentru cine ești.
Luă catalogul și ieși. Soarele, abia răsărit, te făcea să crezi că ești în primăvară, dacă n-ai fi știut gerul de-afară. Făcu prezența, doi absenți, unul dintre ei cu boală de iarnă, cu răceală. A preferat să rămână acasă, deși o poți duce și pe picioare. Iar Alecsandri și-a numit piesa Chirița în provinție[1], fiind pusă în scenă la Iași, în 1852[2], Chirița Bârzoi fiind, de fapt, Anastasia Greceanu. Și pentru că Anastasia l-a disprețuit pe autor și nu i-a dat-o pe fiica ei, pe Canano, de soție, el a transformat-o în personaj comic[3].
Cucoana Chirița îi privește de sus pe țărani, considerându-i guralivi și leneși. În loc de dreptate, ea le promite bice pe spate. Guliță, fiul ei, știe tot atât de „bine” limba franceză ca și mama lui. Despre care ea recunoaște că îi seamănă ei, pentru că este ca o „bucățică tăietă [tăiată]” din ea. Încurajarea copiilor spre mediocritate și obrăznicie nu este spre binele lor. Părinții trebuie să fie corecți cu ei, să le spună nivelul lor, să nu le dea speranțe false. Pentru că, mai târziu, vor avea o perspectivă nerealistă despre ei înșiși, despre ceea ce pot să facă.
Chirița își dorește să fie isprăvniceasă, ca să aibă jăndari (jandarmi) la poartă și în spatele ei. Să le primească pe toate datorită soțului. Pentru că soțul era văzut ca elementul activ al familiei, pe când toți ceilalți, factori pasivi, se bucură de confortul pe care el îl aduce în casa sa.
Șarl îl declară pe Guguliță gogoman. Un prostănac. De fapt, numele său exprimă prostia, incultura. Dar incultura născută din lene și nu din neputința de a învăța. Scrierea e plină de cuvinte vechi, dar și de cuvinte pocite, într-adins stricate, pentru efectul lor comic[4]. Predmet înseamnă afacere[5], iar ea nu este ipohondră, ci ipocondră.
Miruna îi întreabă ce este ipohondria. Nimeni nu știe. Le spune să apeleze la telefon. În scurt timp, cineva, din spate, citește: „este idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are”[6]. Cu alte cuvinte, e starea de continuă tensiune interioară, pentru că ești încredințat că ai o anume boală, că ești bolnav. Dar tu nu ai acea boală! Însă trăiești cu impresia puternică a bolii și a morții. Și această presupusă boală ne strică tot traseul vieții personale.
Odrasla este „bujorașu mamei”, este „îngerașu mamei”. N-a murit, ci a fost puțin timp inconștient. Iar ea e bucuroasă că primește daruri de la toți, pentru că este isprăvniceasă. Dincolo de momentele vesele, comice, ale piesei, e multă dramă, de fapt. Pentru că oameni improprii vieții sociale ocupă poziții importante. Și ei nu sunt comici decât decontextualizați, pentru că, în lumea lor, sunt o sfidare continuă a moralității publice.
Îl puse pe un tânăr, cu ceva tulei pe față, să citească următorul pasaj: „Las’ că d-neei, cucoana, nu se mai catadicsește să caute de gospodărie…să facă cozonaci, pască, păstrămuri, dulceți, vutci, vișinapuri…ca la casa omului…sau măcar să-mi facă la masă vrun cheșchet, vro plachie, vro musaca, vro capama, vro paclava…vro ciulama…bucate creștinești…sănătoase și ușoare…unde!…șede toată ziua pe tandur, la tualetă, și din blanmanjele, din bulionuri, din garnituri nemțești nu mă slăbește…auzi?…blanmanjele?…bulionuri?…Borș și alivenci…că cu astea am crescut în casa părintească…”[7]. Vorbele soțului despre Chirița lui. Îi întreabă câte cuvinte le sunt cunoscute și reiese faptul că au nevoie de dicționare și de explicații multiple pentru a înțelege textul. De aceea, subliniază Miruna, e nevoie ca textele clasice să fie actualizate. Pentru că lectorii lor au nevoie să înțeleagă semnificațiile actuale ale cuvintelor. Și această idee importantă, neapărată, a fost printre primele pe care am discutat-o cu ea. Pentru că a fost bucuroasă să găsească în mine un promotor al actualizării textelor vechi. Fiindcă actualizarea textelor le reinclude în circuitul citirii. Și avem nevoie de experiența din bătrâni pentru viața noastră actuală, pentru că este o experiență perenă.
O altă temă a lecției a fost nașterea dialogului într-o piesă de teatru. Dialogul se naște între personaje, însă și în interiorul personajelor. Dar, mai ales, personajele dialoghează cu noi, cu publicul. Pentru că mesajul lor e mesajul nostru. Mesajul lor are de-a face cu noi, pentru că pe noi vrea să ne schimbe. Cu alte cuvinte, mesajul de fond al unei scrieri nu ne poate lăsa indiferenți. Pentru că el ne vizează.
Ultimul pasaj discutat e din finalul piesei:
„Credeți-mi mie; cei mulți în lume,
Fie din Londra sau din Focșeni,
Fie cu stare, cu rang, cu nume,
Joc ades roluri de comedieni.
Cela ce strigă că țara piere
Pân’ ce apucă vreun ciolan
Și, cât îl roade, stă în tăcere…
Cine nu-l știe că-i comedian[t]?”[8].
Oamenii politici joacă teatru, se propun în mod forțat, apoi își mănâncă banii în tăcere. Pentru că cei mai mulți au o moralitate spectaculară, de TV. După alegeri, redevin cine sunt: ariviști, corupți, indiferenți. Vorbele lor sunt doar pentru alegeri. De aceea, a alege înseamnă a fi responsabil. Ați asuma consecințele faptelor tale. Pentru că votul nostru are urmări în viața noastră și a întregii societăți.
[1] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Coana_Chirița.
[2] Cf. https://ro.wikisource.org/wiki/Chirița_în_provincie.
[3] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Coana_Chirița.
[4] Mă raportez la textul sursă de aici: https://ro.wikisource.org/wiki/Chirița_în_provincie.
[5] Cf. https://dexonline.ro/intrare/predmet/44939.
[6] Cf. https://dexonline.ro/definitie/ipohondrie/definitii.
[7] Cf. https://ro.wikisource.org/wiki/Chirița_în_provincie.
[8] Ibidem.