Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [111] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor
Deci Pavlos a avut dreptate când a zis: „în[tru] El”, pentru Hristos, „s-au făcut toate cele [care sunt] în ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute”[1]. De aceea, cu adevărat, există două pământuri, cel văzut și cel nevăzut. Unul este perceptibil pentru noi. Celălalt este nelocuit [de noi, cei de pe pământ]: Paradisul. Și există două creaturi vii: Îngerul și omul, cea nevăzută și cea văzută. Și două ape: văzută și nevăzută. Și două duhuri: cel duhovnicesc și dumnezeiesc și [respectiv] vântul.
Dar și focul este îndoit/ dublu: material și imaterial – focul veacului ce va să vină. Lumina este îndoită: văzută și nevăzută. Și sunt două feluri de puteri de viață dătătoare și însuflețitoare: cea nemuritoare din noi și, de asemenea, cea muritoare. Căci lasă ca și duhul din făpturile necugetătoare să fie numit suflet, deși e o întrebuințare exagerată a termenului.
Animalele sunt de două feluri: terestre și marine[2]. Viața este îndoită: temporară și veșnică[3]. Nașterea este îndoită: din femeie și din moarte[4]. Botezul este îndoit: din apă și din Duh[5]. Înțelegerea este îndoită: cea a prezentului și cea a viitorului[6]. Bunurile sunt îndoite: trecătoare și veșnice[7]. Există două Legi: cea scrisă și cea duhovnicească[8]. Două Legăminte [Testamente]. Două popoare[9].
Și sunt două relatări despre modelarea lui Adam[10]. Una este simplă. A doua este mai densă, implică pământul și pare îndoită. Profetul Moisis – sau mai degrabă Îngerul care a vorbit prin el[11] – a făcut o îndoire/ un dublu al lucrurilor ca simboluri vii ale celor două naturi ale lui Hristos.
4. [Căci] de aceea el Îl arată pe El de două ori făcând o Grădină[12]. Arată pomul de două ori: material și spiritual/ duhovnicesc[13]. Descrie două râuri de apă[14], două feluri de vegetație[15], două hrane alcătuite din fructe[16], două faceri ale animalelor[17], două aduceri la iveală ale păsărilor[18]; iar omul este așezat în Grădină de două ori[19]. Sunt două întâlniri cu Adam: una cu privire la animale[20] și cealaltă cu privire la viața sa (adică Eva)[21]. Și Dumnezeu îi încredințează două sarcini[22].
El înfățișează două feluri de îmbrăcăminte[23]. Cea din frunze simbolizează dumnezeirea Cuvântului, ieșind din rădăcina Tatălui, îmbrăcămintea luminoasă [interioară]. A doua este tunica dinafară, făcută din piele.
Sunt două descrieri ale femeii născând[24]. Omului i se dă nume de două ori. Când este plămădit prima oară, el este numit om[25]. Mai târziu, este numit Adam[26], care înseamnă „pământ însângerat”. În mod asemănător, femeia este numită de două ori. Prima dată este numită femeie[27]. După aceea, ea este numită Eva,[28] [nume] care înseamnă „viață”.
[1] Col. 1, 16.
[2] Cf. Fac. 1, 20-21.
[3] Cf. II Cor. 4, 18.
[4] Cf. Gal. 4, 4; Col. 1, 18.
[5] Cf. In. 3, 5; I In. 5, 6.
[6] Cf. I Cor. 13, 12; II Cor. 5, 7; I In. 3, 2.
[7] Cf. II Cor. 4, 18.
[8] Cf. Rom. 7, 14.
[9] Cf. Gal. 4, 24.
[10] Cf. Fac. 1, 26-27; 2, 7.
[11] Cf. Deut. 33, 2; Fapt. Ap. 7: 30, 35, 38; Evr. 2, 2.
[12] Cf. Fac. 1, 11-12; 2, 8-9.
[13] Cf. Fac. 1: 11-12, 29; 2, 9.
[14] Cf. Fac. 1, 10; 2: 6, 10-14.
[15] Cf. Fac. 1: 11-12; 2, 8-9.
[16] Cf. Fac. 1, 29-30; 2: 9, 16.
[17] Cf. Fac. 1, 24-25; 2, 19.
[18] Cf. Fac. 1, 20-21; 2, 19.
[19] Cf. Fac. 1, 26-29; 2, 15.
[20] Cf. Fac. 2, 19-20.
[21] Cf. Fac. 2, 22-23.
[22] Cf. Fac. 1, 28; 2, 15.
[23] Cf. Fac. 3: 7, 21.
[24] Cf. Fac. 4: 1-2, 25.
[25] Cf. Fac. 2, 7.
[26] Cf. Fac. 2, 16.
[27] Cf. Fac. 2, 22-23.
[28] Cf. Fac. 3, 20.