Pe-o margine de pat
Soțul și soția lui, pe marginea patului, uitându-se fiecare pe telefonul său.
El: Comedia continuă și azi, pentru că n-a venit curierul Costeluș, pe motiv de suspans, dar am primit cărțile…
Ea: Bune și alea! Pentru că de ele aveam nevoie. Cum unii au nevoie de lapte pentru bebeluși, noi avem nevoie de cărți. Că studiile se fac pe bază de cărți și nu de nori…
El: Unii zic că avem un script și cărțile noastre se scriu în timp ce dormim…
Ea: Unii, care cască gura…Dar la noi ele se fac toată ziua, cu trudă…Și Costeluș nu poate aduce un amărât de telefon?! Chiar așa?!!…
El: Nu poate, Doamnă, că noi i-am învățat hoți. I-am învățat cu năravul de a ne ruga de ei și, după ce ne rugăm, le mai dăm ceva de buzunar că au pierdut timpul în stil mare…Dar, până atunci, bilet la teatru online! Ca să nu ne mai obosim. 50 și ceva de lei…
Ea: Cine?…
El: Fi-so al lui ta-so! F. jr., plus câteva femei mai tinere sau mai trecute…
Ea: E palid, săracu, lipsit de entuziasm, cu o față care te adoarme…
El: La fel e și în scris, dar editurile merg la compromis. Numele e mai important decât textul, în aparență, dar niciun text nu rămâne după nume, ci după conținut.
Ea: Atât poate!…Studentul vrea note mari, nu vrea să fie corectat, le știe pe toate, vrea salariu mare din prima, dar nu îl recomandă nimic. Pentru că dincolo de a ști să vorbești e ce viață ai. Dar ce viață are Costeluș, care nu poate aduce un pachet, din cauză că avem lift?
El: Îl va aduce el și va fi bine, pentru că tot ce aduce Costeluș nu se mai strică niciodată. E ca energia electrică obținută de la magneți: funcționează nonstop. Ba, mai mult, am văzut pe unul care a pus doua diode într-un pom și becul s-a aprins!
Ea: Da, mi l-ați trimis și mie…Și experiența diversă a oamenilor îmi face foarte bine.
El: Da, la fel mă simt și eu: e ca și când aș fi acolo, aș sta de vorbă cu el. Ca și când ar fi prietenii mei…
Ea: De fapt, toți sunt prietenii noștri!…Învățăm de la fiecare câte ceva și acest ceva devine o parte din noi…
El: Democratizarea prezenței online ne-a dus la o altfel de intimitate. Multe intimități sunt publice prin confesarea lor. Și ne plac tot mai mult aceste confesiuni pentru că ele sunt o intrare tot mai mare în adevărul oamenilor…
Ea: Ați plătit întreținerea?
El: Da, Doamnă! Ieri, online!
Ea: Da, Madam mi-a confirmat pe Yahoo…Atunci, toate sunt plătite și pe luna asta!…
El: Toate!…Și intimitățile noastre vor fi tot mai insinuante. Pentru că pe baza lor vei fi recunoscut, dar și promovat.
Ea: Nu s-au legat toate, întotdeuna, de ceea ce știm despre ceilalți?! Șușotelile sunt mai importante decât dosarul de candidare. Pilele mai importante decât studiile. Chiar și acolo unde se mimează corectitudinea…
El: Această mască ce ne ține la distanță!…Spunem una în discursuri și toți știm cum merge treaba. Corupția e borcanul cu miere. Și făloșeniile noastre țin până la chiorăitul mațelor…
Ea: Bagă în ei ca sparții! Zici că au văzut masă pentru prima oară. Dar asta e pedeapsa lui Dumnezeu pentru lacomi: să nu își vadă necuviința. Sunt pierduți în faptul de-a înfuleca.
El: Iar literatura e adevărul oamenilor! Teatrul nu teatralizează, ci trezește conștiința omului. Și dacă își dă seama ce face, se rușinează…
Ea: Se rușinează, dar îi și trece repede!…Îi trece când răul e la modă, când îl fac mulți. Dacă toți bagă mâna în buzunarul altora, de ce să nu fac și eu?, își zice el. Larghețea morală e marea problemă! Și perversitatea publică e monstruoasă tocmai pentru că e formată de o larghețe morală la care toți contribuie cu răul lor. Și nu se mai căiesc de răul lor pentru că e un rău consimțit de toți.
El: Costeluș s-a anunțat prin SMS!
Ea: Bravo lui! A ieșit din hibernare direct în primăvară.
El: Vine peste 10 minute!
Ea: Vine, ca să ne apucăm și noi de treabă!
El: Vă ajut eu cu telefonul. O să fie bine!
Ea: Da, sper și eu! Vă mulțumesc frumos!
El: După care mă ocup mai departe cu editarea cărții dumneavoastră. A ieșit foarte bine și sunt foarte împlinit pentru ea.
Costeluș fictivul a venit, am primit coletul și a lăsat tăcere în urma lui. Dar din așteptare și tăcere se poate face o piesă de teatru. Adică un dialog cu noi și între noi.