Psalmul al 114-lea al Sfântului Dosoftei în formă actualizată
Iubit-am aceasta, că Domnul mi-aude
glasul rugăciunii, de-mi răspunde,
plecându-și urechea să mă-nțeleagă,
în ziua-n care-L voi striga cu credință-ntreagă.
Când mă iau dureri de moarte-n grabă,
cu primejdii de Iad vrând să mă soarbă,
atunci când răul mă-mpresoară cu totul,
strig la Domnul și-mi alină focul:
„O, Doamne, Tu izbăvește-mi sărmanul suflet
de suferința ce mă arde în cuget!”.
Că ești Domn milostiv, răbdător,
și tuturor Te arăți blând și-ngăduitor.
Pe prunci îi păzești și îi socotești,
ca Cel ce ești Domn și întărești.
Ai căutat spre smerenia mea
și mi-ai trimis, Doamne, iertarea Ta.
Iar sărmanul meu suflet se va duce
la odihnă și repaos dulce,
întorcându-se de la moartea urâtă
la viața veșnică și dorită.
Și-a arătat Domnul bunătatea,
de mi-a ușurat greutatea,
că m-a scos din necazuri, din toate,
și sufletul mi l-a scos din moarte,
ochii din lacrimile plângerii de jale
și picioarele din alunecare.
Și-I voi sluji, cântând dulce cu Sfinții,
lui Dumnezeu, în țara vieții.