Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [127] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor
Și ia aminte și aceasta: Profetul Iezechiil nu a numit-o doar o grădină, ci „Grădina lui Dumnezeu”[1]. Grădina lui Moisis nu a fost scrisă [împreună] cu numele lui Dumnezeu: era doar un „paradis”[2].
Ambrosios, care a fost cu totul încredințat lui Dumnezeu, și Justin Martirul cel inspirat de Dumnezeu, au vorbit în mod amănunțit despre lucrurile privitoare la Paradis în comentariile lor despre creația cea de șase zile. După ce au vorbit despre pomii materiali și despre apele și roadele Paradisului pământesc, au adus cuvintele dumnezeiescului Iezechiil, despre care am vorbit mai sus: cele despre Paradisul ceresc. Și făcând o lungă analiză și o cercetare amănunțită a acestor fragmente, ei au susținut următoarele.
Ei au zis că ar fi foarte rușinos și urât lui Dumnezeu[3] ca cineva să spună sau chiar să primească în mod conștient că Dumnezeu Cuvântul, întru dumnezeirea Sa binecuvântată și sfântă, și Tâlharul cel bun au intrat împreună într-un Paradis material și sezonier. Ar fi fost aceasta o răsplată vrednică de acea mărturie împărătească și minunată[4]: să-l răsplătească pe el cu o masă de roade zemoase, struguri tescuiți și smochine uscate?
Și ce om sănătos și cuvios – zic ei – va susține că Pavlos, când a zburat la ceruri[5], a fost răpit la paturi de castraveți copți, pentru sapă și secure?
Iar Pavlos nu a auzit el cuvinte de negrăit în al doilea sau al treilea cer? Oare aceste cuvinte mistice au fost revelate în mod mistic de dumnezeiasca și preacurata gură a lui Hristos într-o parte nămoloasă de pământ?
Și chiar acum, cei care sunt mai presus decât toate Puterile cele înalte și mai aproape de Dumnezeu și mai cinstiți decât Heruvimii: oare păzesc ei un petic de vegetație pe [un] pământ[6]?
[1] Cf. Iez. 28, 13.
[2] Cf. Fac. 2, 8.
[3] Cf. Rom. 1, 30.
[4] Cf. Lc. 23, 39-43.
[5] Cf. II Cor. 12, 1-4.
[6] Cf. Fac. 3, 24.