Fâșii de rușine [2]
Cristian Fulaș, Fâșii de rușine (roman), ed. a II-a revăzută, Ed. Polirom, Iași, 2018, 231 p.
*
Un lung citat din cartea dependențelor: p. 60-62. Recidivele multiple, p. 63. Avea 30 de ani când a fost la Spital, p. 65. Nu acceptă că e dependent, p. 67. Fără băutură i se pare că viața stă pe loc, p. 69.
Când îți dai seama că n-ai prieteni: „Am descoperit, uimit, că, odată plecat din lumea mea, lumea m‑a uitat”, p. 73. Centrul, cu maximum 22 de pacienți, e lângă Sighișoara, p. 75. Ia de acasă cărți și bani, p. 78-79. Și mie: „îmi place doar să călătoresc. Mi‑ar plăcea să pot parcurge tot globul, în etape, fără o destinație precisă. Apoi să mă întorc într‑un loc numit acasă”, p. 79. Clinica e într-o biserică evanghelică părăsită, p. 83. Iar la Clinică „toată lumea e gata, din prima secundă, să‑și povestească viața”, p. 88, în timp ce și-o distrug cu diverse vicii. Însă e vorba de nevoia oricăruia de a fi semnificativ, important, chiar dacă n-are nimic important de zis.
Consideră rușinea drept „interiorul cel mai interior al omului”, p. 90, și nu conștiința. „Însă sunt agitat, tremur, nimic nu îmi place, totul e pe dos”, p. 92. Prima întâlnire cu Psihologul, p. 94. În Cimitir, p. 95. Mortu s-a sinucis fără să vrea, p. 97. Scapă de vechea cartelă de telefon, p. 97-98, apoi își sparge și telefonul, p. 98.
Trăiește mai mult ca prezentul, p. 101. Căci „am să trăiesc așa, fără regrete și fără viitor, în mai‑mult‑ca‑prezentul unei situații care nici măcar nu îmi convine”, p. 101. I se dă ideea să scrie un roman, p. 101, și el alege să scrie un roman despre nimic, p. 101.
Începe romanul din roman în p. 105-106. Și scopul te scoate din prezenteism: „Scopul ar trebui să fie o viață nouă, un fel nou de a înțelege lucrurile; și atunci scopul ar fi, deși sună foarte ciudat, crearea trecutului și a viitorului într‑o conștiință care le‑a ignorat întotdeauna ca fiind concepte neavenite și de‑a dreptul jignitoare”, p. 109.
Se tratează de patima băuturii și de cea a drogurilor, dar nu consideră patima fumatului o problemă. În tot romanul se fumează și la Spital, cât și la Clinică.
Mama lui s-a întors în țară, dar e tot spitalizată, p. 110. Și a ajuns la concluzia că „timpul, înainte de orice, necesită răbdare. Răbdare pe care învăț să o cultiv, altfel nu se poate”, p. 111. Din nou în Cimitir, citind numele de pe morminte, p. 113. Amintește de suita nr. 1 din Peer Gynt, p. 113, a lui Edvard Grieg[1].
„prefer simplitatea, oricât de dureroasă ar fi ea”, p. 114; Profesor și Traducător, dar pe bani puțini, p. 115. Primește bani de la unul dintre pacienți, care nu îi mai vrea înapoi, ci doar îi dorește să se facă bine, p. 116. Versuri personale: p. 117-120. O altă trimitere muzicală: Al Di Meola, Mediterranean Sundance[2], p. 120.
Liniștea de dimineață, p. 121. Excursia, p. 121-122. Pleacă cu Lică, fost antrenor de alpinism, p. 123. Știe să sculpteze, p. 125. Lică are Hotel în munte, p. 127. Iarăși file din roman, p. 127-129. Și în p. 129 include conținutul lui pentru romane: „Un melanj nefiresc format din discurs ironic pretențios, teorii ciudate și limbaj golănesc”.
Mănâncă la înălțime, p. 134; „nea Lică privește munții cu acea privire cu care îndrăgostitul își strânge în brațe iubita fără să o atingă”, p. 134; se urcă la Crăița și la Falusul lui Anghelide[3], p. 135. Alt pasaj din roman, p. 142-145. Benzodiazepine și neuroleptice[4], p. 142. Pleacă cu Ramza la București, p. 145.
Vrea să moară în somn, p. 146; o vizitează pe mama lui la Spital: „O mână de om între cearșafuri albe, palidă și slabă”, p. 146. E nevoit să vorbească despre sine, p. 156-157.
Alt fragment din roman, p. 158-166. După două luni de la internare, p. 168. Se simte un pion, p. 173; „lumea literaturii e o lume extraterestră, atât de străină, încât am început să mă identific cu ea din lipsă de altceva”, p. 174; toleranța la frustrare, p. 175.
Când nu e ajutat de ai săi: „Tremur și mi s‑a uscat gura brusc, simt nevoia să sparg totul în jurul meu, inclusiv cerul și pământul. Să le sparg și să le transform în ceea ce sunt eu, o adunătură de bucăți sparte de porțelan tremurător”, p. 180.
Macbeth shall sleep no more[5], p. 181. Romanul are rol pedagogic, p. 181; A scris p. 182-194 fără semne de punctuație. Le-a scris în mod voit. Triajul de la Spital, p. 197. „Drumul se întinde în faţa noastră ca o tenie”, p. 204; „Words move, music moves – only in time. But that which is only living can only die”[6], p. 206.
Urină cărămizie, p. 208; marooned, p. 215, = părăsit; talanga e feliator de timp, p. 216; explicația lui după a doua recidivă: s-a întors la băutură pentru că a fost respins de ai săi, p. 219. Sevrajul, p. 223. Îi dau moare de varză, p. 224. Și după ce a vomitat îndelung și-a luat angajamentul următor: „Adio băutură, ketamină, hașiș, canabis, încercări cu legale, diazepam cu vodcă, bere cu coniac de dimineaţă, cocaină cu whisky, metamfetamină, codeină cu glutetimid, pumni de anticonvulsive de toate felurile cu alcool dis‑de‑dimineață, vodcă injectată în venă, încercări cu LSD, tot”, p. 225. După care a recitit din Moromeții, p. 225. Îl consideră pe Dumnezeu nemilos, pentru că nu l-a scăpat de boală, p. 225, dar nu Îl consideră milos, pentru că îl ține în viață.
„Îmi fumez mințile”, p. 227, adică fumez în exces. Lică vrea să îl ia paznic pe munte, p. 228. Dorește să iasă din peștera sordidă a interiorului său, p. 229. Și cartea se termină cu dorința de a pleca și cu tăcerea care îl caracterizează, p. 231.
[1] Aici avem suitele 1 și 2: https://www.youtube.com/watch?v=7kpqALC8IbI.
[2] E aici: https://www.youtube.com/watch?v=hhccIfevjCU.
[3] Regăsibile aici: https://www.mariusradu.ro/drumetie/carpati/piatra-craiului-anghelide și aici:
https://www.youtube.com/watch?v=ZY1I_23geqo.
[4] A se vedea: https://e-psihiatrie.ro/resurse-pentru-public/medicatia-psihiatrica/.
[5] De aici: https://www.opensourceshakespeare.org/views/plays/play_view.php?WorkID=macbeth&Act=2&Scene=2&Scope=scene&displaytype=print.
[6] Sunt de aici: https://www.poetryverse.com/ts-eliot-poems/four-quartets-burnt-norton.