Zi: 12 iulie 2017

Viața Sfântului Ignatie Briancianinov, trad. din lb. rusă de Angela Voicilă, volum îngrijit de Mihaela Bejan, Ed. Areopag, București, 2016, 425 p. + 7 fotografii.

*

Viața de față a început să fie scrisă la 12 ani de la adormirea Sfântului Ignatie, p. 5. Care a adormit pe 30 aprilie 1867 și a fost canonizat în 1988. Sfintele sale Moaște se află în Mănăstirea Tolgsk din eparhia Iaroslavsk, fiind pomenit pe 30 aprilie/ 13 mai, cf. n. 1, p. 5.

Fratele Sfântului: Petru Alexandrovici Briancianinov, p. 6-7, ultimii 29 de ani fiind Monahul Pavel, n. 3, p. 7. El s-a ocupat de culegerea și editarea lucrărilor Sfântului Ignatie, cf. n. 3, p. 7.

Prietenul Sfântului: Schimonahul Mihail Cihacev, p. 7. Pe mormântul său scrie: „Fratele întru nevoință și rugăciune al Sfântului Ignatie Briancianinov, blajinul și mărinimosul Schimonah Mihail (Cihacev). A trecut la Domnul pe 16 ianuarie 1873, în al 66-lea an de la naștere”, cf. n. 5, p. 8.

Sfântul Ignatie a lăsat însemnări despre viața sa, p. 8. Aghiograful remarcă „deplina dăruire de sine” a Sfântului Ignatie pentru împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, p. 9.

Părinții lui au avut doi copii, dar ambii au murit din pruncie. Pentru un timp nu au mai putut să nască, iar pe Sfântul Ignatie l-au primit de la Dumnezeu prin rugăciune, el numindu-se ca mirean Dimitrie, după numele Sfântul Dimitrie Priluțki din sec. al 4-lea, p. 10 și p. 10, n. 5.

Sfântul Ignatie se naște pe 5 februarie 1807, cf. n. 7, p. 11, în satul Pokrovskoe, în jud. Griazovețki, gubernia Vologda, p. 11.

Părinții săi: locotenentul Alexandru Semionovici Briancianinov și Sofia Afanasievna, n. 7, p. 11 și p. 12.

Sfântul Ignatie a trăit la țară, având o copilărie fericită, p. 11. Urmaș al unei vechi familii boierești, p. 12. În copilărie, Sfântul Ignatie era liniștit, modest, foarte înțelept, atent, politicos și tăcut, p. 14. Odată cu vârsta începe să se roage și să citească cărți duhovnicești, p. 15.

Studiază caligrafia, desenul și ia lecții de canto. Învață să cânte la vioară, p. 16. A locuit în casa părintească până la vârsta de 16 ani, p. 17. Devine foarte sensibil la răceală, p. 17. Era plin de liniște la 15 ani, p. 18.

Se înscrie la școala de ingineri militari și ia examenul, fiind unul din cei 130 de concurenți care se luptau pentru 30 de locuri, p. 19.

E plăcut de marele cneaz Nicolai Pavlovici Romanov, p. 19 și p. 19, n. 16 și de marea cneaghină Alexandra Fiodorovna Romanov, p. 19 și p. 19, n. 17.

Ajunge primul din clasă la științele exacte, p. 20. În 1823 devine plutonier-major, iar pe 13 decembrie 1824 sublocotenent-genist, p. 20. Se cunoaște cu Pușkin, p. 21. Nu e înțeles de Duhovnicul său și e acuzat de intenții criminale în urma destăinuirii gândurilor sale la Spovedanie, p. 26. Începe să se spovedească și să se împărtășească des, p. 27. Se împrietenește cu Cihacev, p. 27.

Supraveghetorul său îl chinuie pe Sfântul Ignatie, p. 34-35. Mitropolitul nu vrea să îl primească în monahism, p. 35. E recunoscut de Vasilisa, cea nebună pentru Hristos, care i se închină până la pământ și cere binecuvântare de la el, p. 37. Și un alt credincios a profețit că el va fi Episcop, p. 37.

În 1826 Sfântul Ignatie se îmbolnăvește de plămâni. Tuberculoză, p. 37. La 19 ani alege Mănăstirea, p. 42. Tatăl său nu îl mai ajută financiar, fapt pentru care intră în Mănăstire într-o stare de sărăcie desăvârșită, p. 45.

Intră în Mănăstire la 21 de ani, p. 47. Se remarcă aici „prin ascultarea necondiționată și o adâncă smerenie”, p. 47. Vorbește despre mângâierea dulce a slujirii, p. 47. Îi impresionează pe Monahi prin citirea lui, p. 48.

Vedenia din somn, unde Domnul îi vorbește despre „lepădarea sinceră de lume și de toate cele pământești”, p. 59. E chemat de părinții lui acasă, pentru că mama sa era pe moarte, p. 66.

Începe să fie înțeles de PS Ștefan, Episcopul de Vologda, p. 73. „Însuflețit de iubirea pentru Dumnezeu”, Sfântul Ignatie „se purta cu o grijă și o iubire aparte față de aceia în care observa scânteia aceleiași iubiri de Dumnezeu”, p. 75.