29 ianuarie, 2024 – Teologie pentru azi

Predică la pomenirea Sfinților 3 Ierarhi [30 ianuarie 2024]

29 ianuarie, 2024 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Leave a comment

Iubiții mei[1],

în societatea noastră, învățată tot mai mult cu derizoriul, cu banalitățile, cu divertismentul ieftin, a vorbi despre teologie și sfințenie înseamnă a vorbi despre lucruri grele, obositoare, care te fac să caști. Pentru că ne hrănim cu știri, idei și imagini mici, neapropiindu-ne de ideile și de imaginile tari, de cele care ne hrănesc duhovnicește. Și ideile tari sunt cărțile teologice, iar imaginile tari sunt Sfintele Icoane ale Bisericii. Și ca să existe cărți și imagini tari, duhovnicești, trebuie să existe Sfinți. Adică oameni care și-au asumat în toată viața lor relația reală cu Dumnezeu și au crescut neîncetat în sfințenia Lui.

Sfântul Grigorios Teologul a scris predici, dar și poeme. A scris o Dumnezeiască Liturghie, ca și Sfântul Vasilios cel Mare, dar și rugăciuni de exorcizare[2], ca și Sfântul Ioannis Hrisostomos. Am tradus cu pace și cu bucurie Dumnezeiasca sa Liturghie[3], care e în PG 36, col. 699-734[4], și care e scrisă cu referire la Hristos Domnul și nu la Dumnezeu Tatăl ca Liturghiile Sfinților Vasilios și Ioannis. Și în toată teologia lui se vede grija cea mare pentru adevărul lui Dumnezeu, pentru revelarea lui Dumnezeu în viața noastră, pentru curăție și sfințenie.

Traducând comentariul Sfântului Vasilios cel Mare la Sfântul Profet Isaias, Părintele Alexandru Mihăilă constată că el citea Vechiul Testament prin Noul Testament, că îl citea hristologic[5]. Toți cei trei Sfinți Ierarhi astăzi pomeniți au făcut același lucru: L-au văzut profețit pe Hristos Domnul peste tot în paginile Vechiului Testament, pentru că au înțeles în mod mistic textul Sfintei Scripturi. Și pentru ca să îl înțelegi mistic trebuie să îl citești duhovnicește. Adică luminat de Dumnezeu la fiecare pagină scripturală. Și ca să fii luminat de Dumnezeu trebuie să trăiești tot timpul cu El, fiind umplut din destul de slava Lui, dar și să te nevoiești zilnic să înțelegi cuvintele Sale. Pentru că nevoința traducerii și a citirii e unită cu rugăciunea și cu luminarea lui Dumnezeu pentru ca să traduci și să comentezi Dumnezeiasca Scriptură a Bisericii.

Sfântul Ioannis Hrisostomos, Părintele nostru, la ale cărui Sfinte Moaște din casa mea mă închin cu evlavie și cu multă bucurie întotdeauna, a comentat Dumnezeiasca Scriptură cu multă nevoință sfântă, care mă inspiră și mă însuflețește în tot ceea ce scriu. Pentru că a vrut să se umple de adevărul lui Dumnezeu, dar și să îl dăruie întregii Biserici. Pentru că Biserica stă în adevărul lui Dumnezeu ca în propria ei viață, pentru că viața Bisericii e voia Lui. Și noi trebuie să ne umplem de voia Lui, citind-o din cărțile Bisericii, pentru ca să avem viață în noi din belșug.

Praznicul de azi e unul al unității, al frățietății, al păcii. Sfântul Ioannis Mavropus [Ἰωάννης ὁ Μαυρόπους], Mitropolitul Evhaitelor [ὁ Μητροπολίτης Εὐχαΐτων], i-a văzut împreună pe cei 3 Sfinți Ierarhi într-o vedenie a sa și i-au cerut ca ei să fie pomeniți împreună, într-o anume zi, pentru ca să nu mai existe dispute pe seama întâietății lor[6]. De aceea, atunci când avem dispute teologice, noi trebuie să ne întoarcem la Sfinții lui Dumnezeu, la cei care sunt împreună întru Împărăția Sa, ca să învățăm că teologia este unitară, este organică vieții Bisericii și ea se scrie și se înțelege în Biserică. Disputele teologice trebuie să se sfârșească în armonie, în frățietatea eclesială. Pentru că atunci când cauți adevărul lui Dumnezeu, îl cauți în Biserică și cu întreaga Biserică și nu pentru ca să te distanțezi interior de Biserică și să te lupți cu ea.

După ce a avut vedenia sa cea dumnezeiască, Sfântul Ioannis Mavropus a stabilit praznicul de azi, de la 30 ianuarie, ca praznic comun al celor 3 Sfinți Ierarhi, și le-a scris și Slujba comună[7]. Pentru că orice Sfânt este pomenit liturgic, adică cu Slujba lui bisericească. Dar ca să existe Slujba lui, trebuie să existe și cel care o scrie. Și care o scrie pentru că aprofundează viața Sfântului și se intimizează cu el duhovnicește. Tot la fel, Icoana Sfântului are nevoie de iconarul ei. Și cel care o pictează, acela se apropie duhovnicește de Sfântul lui Dumnezeu și îi transfigurează chipul, plecând de la realitatea lui istorică.

Tocmai de aceea, Biserica păstrează totul despre Sfinții ei. Păstrează amănunte despre fizionomia lor, despre viața lor, opera lor, lucruri ale lor, Sfintelor lor Moaște, Sfintele lor Icoane. Și le păstrează, pentru că ele ne întăresc în credința și în viața noastră bisericească.

În Paraclisul Catedralei Naționale există Sfinte Moaște ale Sfântului Ioannis Hrisostomos[8], în Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași există Sfinte Moaște ale Sfântului Vasilios cel Mare[9], în Biserica Adormirea Maicii Domnului-Militari I există Sfinte Moaște ale Sfântului Grigorios Teologul din anul 2016[10]. Și oriunde există Sfinte Moaște ale Sfinților, există și evlavia la ele, există cinstirea lor cu credință. Pentru că noi, cei credincioși, ne apropiem de Sfintele Moaște ale Sfinților pentru ca să ne rugăm lor, pentru că știm că ei sunt în cer și ne aud rugăciunile noastre în mod duhovnicesc. Pentru că, prin slava Lui, noi comunicăm cu Sfinții și Sfinții cu noi, fiind unii cu alții în mod neîncetat.

Când Sfintele Moaște ale Sfântului Ioannis Hrisostomos, Patriarhul Constantinopolului, au fost aduse din exil și puse pe tronul său patriarhal, el a rostit cu glas tare: „Pace tuturor [Εἰρήνη πᾶσι]!”. Pentru că toți avem nevoie de pacea lui Dumnezeu în viața noastră. Și pomenirea acestei minuni negrăite se face anual în ziua de 27 ianuarie[11], ea petrecându-se în anul 438 la Constantinopol[12]. Pentru că Sfintele sale Moaște au fost aduse la Constantinopol la 31 de ani de la adormirea sa, care s-a petrecut în ziua de 14 septembrie 407[13].

Sfântul Ioannis Hrisostomos s-a născut în 347 în Antiohia, la 34 de ani, în 381, a fost hirotonit Diacon, fiind hirotonit Preot la 40 de ani, pentru ca pe 15 decembrie 397 să fie hirotonit Patriarh al Constantinopolului. Avea 50 de ani[14]! Iar pomenirea hirotoniei sale ca Patriarh se face în fiecare an pe 15 decembrie[15]. Și va adormi la vârsta de 60 de ani, rămânându-ne de la el circa 804 predici[16]. Și ceea ce rămâne din opera cuiva nu e toată opera lui, ci o parte din ea! De aceea, când îi citim pe Sfinții lui Dumnezeu trebuie să avem această conștiință: că nu avem toată opera lor, ci ceea ce a ajuns până la noi. Iar ceea ce sunt ei acum, în Împărăția lui Dumnezeu, este indescriptibil. Pentru că creșterea lor în teologie și în sfințenie e continuă și veșnică.

Sfântul Vasilios cel Mare s-a născut în Chesaria Cappadociei în 330, a adormit în aceeași localitate pe 31 decembrie 378 și a fost înmormântat tot acolo pe 1 ianuarie 379[17]. Avea 48 de ani! Iar noi îl pomenim pe 1 ianuarie în ziua înmormântării sale. Înainte de a fi creștin a fost Profesor de Retorică, Filosofie, Astronomie, Geometrie și Medicină la Atena. În 356 a devenit creștin, adică s-a botezat la vârsta de 26 de ani, la 32 de ani a fost hirotonit Preot, iar la vârsta de 40 de ani, în anul 370, a fost hirotonit Episcop al Chesariei, în ciuda împotrivirii ereticilor arieni[18].

Sfântul Grigorios Teologul, potrivit Marelui sinaxar grecesc, a trăit 60 de ani: între 330-390[19]. S-a botezat după vârsta de 30 de ani[20], Sfântul Vasilios cel Mare, prietenul său, îl hirotonește Episcop[21], devine Patriarh al Constantinopolului în 380, adică la vârsta de 50 de ani. În al 2-lea său an de patriarhat, Sfântul Grigorios convoacă Sinodul al II-lea Ecumenic[22]. Adoarme pe 25 ianuarie 390[23], Biserica pomenindu-l în ziua sa de adormire: pe 25 ianuarie[24].

„În 431, la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efesos, Sfântul Grigorios e citat ca o mare autoritate teologică, pe când în 451, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, Sfântul Grigorios este numit «Grigorios Teologul» și devine «cel mai frecvent publicat scriitor din tradiția manuscriptică bizantină»[25]”[26]. Pentru că Biserica, în timp, recunoaște marea teologie a unui Sfânt și o pune în valoare. Căci teologia Sfinților e teologia Bisericii și teologia Bisericii e teologia lui Dumnezeu revelată în Sfinții Lui. Și când îi cinstești pe Sfinții Lui, cinstești cu mărime de suflet adevărul propovăduit de ei, adevărul mântuirii noastre.

În 361, de praznicul Nașterii Domnului, Sfântul Grigorios e hirotonit Preot de către tatăl său. Avea vârsta de 31 de ani[27]. Atât el, cât și ceilalți doi Sfinți Ierarhi pomeniți astăzi, și-au trăit viața cu o intensitate maximă și au scris și au slujit și au muncit enorm pentru Biserica lui Dumnezeu. În așa fel încât viața și opera lor nu au contat numai pentru secolele când ei au trăit, pentru secolele al 4-lea și al 5-lea, ci pentru întreaga istorie a Bisericii. Pentru că ei s-au arătat oameni ai adevărului prin tot ceea ce au făcut. Oameni ai adevărului lui Dumnezeu.

Și când cauți adevărul lui Dumnezeu toată viața ta, când îl sintetizezi în operele tale și îl dărui posterității, tu dărui lumina lui Dumnezeu întregii umanități. Pentru că dărui din ceea ce ai primit de la Dumnezeu. Dărui din revărsările Lui de înțelepciune în viața ta, având conștiința că adevărul lui Dumnezeu e cel care ne mântuie pe noi.

Și astăzi, iubiții mei, când îi pomenim pe cei 3 Sfinți Teologi ai Bisericii, noi pomenim cu multă evlavie revelarea lui Dumnezeu în vieților oameni. Pentru că Teologii sunt bisericile cele raționale ale Dumnezeu, gurile mereu vorbitoare ale Lui, tocmai pentru că Dumnezeu Se revelează pe Sine celor care Îl iubesc pe El. Ca să existe Biserica de oameni și cea de zid, trebuie să existe biserica rațională a teologiei, adică Teologul Bisericii. Pentru că cel care naște întru adevăr poporul lui Dumnezeu e cel care îl învață adevărul și îl hrănește mereu cu adevărul lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, nu e de ajuns Slujba, nu e de ajuns o predică din când în când, ci e nevoie de predici multe, dese, despre multe lucruri teologice, pentru că oamenii Bisericii trebuie să știe adevărul lui Dumnezeu cel cu multe detalii. Și adevărul Bisericii e cel care te smerește, te curățește, te luminează, te înfrumusețează, te sfințește. Pentru că adevărul Bisericii te mântuie și nu minciuna, nu contrafacerea, nu poveștile fără consistență.

Nu m-ați auzit pe mine iar și iar vorbind despre conștiința eclesială și despre delicatețea dumnezeiască și despre cunoașterea duhovnicească a teologiei Bisericii? Nu m-ați auzit vorbind despre faptul că extremismul teologic nu ne ajută și nu are nimic de-a face cu evlavia Bisericii, pentru că toate se fac cu cuviință și cu delicatețe și cu luminare dumnezeiască în viața Bisericii?

Și m-ați auzit, pentru că eu pledez mereu pentru asceza zilnică, pentru nevoința zilnică, duhovnicească, pentru aceea care ne sfințește și nu pentru guralivitate. Gura multă, plimbarea multă și statul mult nu au de-a face cu viața Bisericii, ci cu această viață a Bisericii are de-a face asceza zilnică, rugăciunea zilnică, scrisul și tradusul zilnic, editarea continuă de carte, ajutorarea semenilor întru toate. Pentru că Sfinții noștri Părinți, astăzi pomeniți, nu sunt Sfinți pentru că s-au plimbat și au făcut Școli multe și au fost Ierarhi, ci pentru că în tot ceea ce au făcut, au fost creștini autentici. Și creștini autentici trebuie să fim și noi, oriunde mergem și orice facem, pentru că viața cu Dumnezeu e autenticitatea noastră.

– Și ce înseamnă a fi autentic?

– Înseamnă a fi conform cu adevărul, cu adevărul lui Dumnezeu! Înseamnă să conținem poruncile Lui, adică adevărul Lui. Pentru că poruncile Lui ne fac ca El, ne fac să fim plini de frumusețea și de prospețimea Lui. Și când suntem plini de autenticitate teologică, atunci suntem izvoare vii de viață creștină. Pentru că teologia izvorăște din viața cu Dumnezeu și nu dintr-o viață oarecare.

Cei 3 Sfinți Teologi astăzi pomeniți au înglobat multă cunoaștere plurală. Știau știință, știau cultură, știau filosofie, știau cum trăiește lumea din vremea lor, dar erau izvoare vii ale teologiei Bisericii. Și vorbeau cu putere lumii lor, pentru că o cunoșteau din interior. Ar fi fost ultraspecializați și ultratehnologizați dacă ar fi trăit astăzi, pentru că ei erau oamenii surselor, ai cărților, ai manuscriselor, ai adevărului. Ar fi scris și ar fi vorbit online zilnic, cu putere, pentru că ar fi conștientizat că onlineul este amvonul întregii lumi, amvonul de la care se predică cel mai bine și mai direct adevărul lui Dumnezeu. Și ar fi vorbit și ar fi scris cu delicatețe și cu pace, pentru că și-ar fi asumat în mod abisal cunoașterea cea de multe feluri a lumii.

Care e mesajul lor pentru noi? Să punem toate la un loc, într-o singură inimă, și să vorbim spre mântuirea tuturor! Pentru că toată cunoașterea pe care o strângem, cea din multe surse, e lumina de care are nevoie o întreagă lume. Noi ne hrănim cu această lumină a cunoașterii lui Dumnezeu. Noi avem nevoie cu toții de adevărul Lui. Și adevărul Lui e cel care ne mântuie. Amin!

[1] Începută la 8. 45, în zi de vineri, pe 26 ianuarie 2024. Soare, un grad, vânt de 13 km/ h.

[2] Viețile Sfinților, vol. 1, alcătuite, cu harul lui Dumnezeu și cu ajutorul Maicii Domnului, al Sfinților și al Îngerilor Lui, de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș și de Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2018, p. 248.

[3] Idem, p. 373-402.

[4] Idem, p. 372.

[5] Sfântul Vasile cel Mare, Comentariu la cartea Profetului Isaia, trad. din lb. gr., introd. și note de Alexandru Mihăilă, în col. PSB, vol. 2, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, București, 2009, p. 10.

[6] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1948/sxsaintinfo.aspx.

[7] Ibidem.

[8] Cf. https://catedrala-nationala.ro/despre-paraclis/.

[9] Cf. https://sfintiitreiierarhi.mmb.ro/moastele-sfantului-ierarh-vasile-cel-mare.

[10] Cf. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/racla-noua-pentru-moastele-sfantului-grigorie-teologul-la-o-parohie-din-capitala-186989.html.

[11] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1912/sxsaintinfo.aspx.

[12] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/John_Chrysostom.

[13] Ibidem.

[14] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1168/sxsaintinfo.aspx.

[15] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1458/sxsaintinfo.aspx.

[16] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/1168/sxsaintinfo.aspx.

[17] Stelianos Papadopoulos, Viața Sfântului Vasile cel Mare, trad. de Diac. Cornel Coman, Ed. Bizantină, București, 2003, p. 331-332.