Isaias, cap. 15, cf. LXX
1. Cuvântul cel împotriva moabitilor: „Noaptea va pieri Moabitis [ἡ Μωαβῖτις]. Căci noaptea va pieri zidul Moabitisului.
2. Mâhniți-vă în voi înșivă! Căci va pieri și Dibonul [Δηβων], unde [este] altarul vostru. Acolo vă veți sui [pentru] a plânge pe Navaf [Ναβαυ] al Moabitisului. Văietați-vă! Peste tot capul [va fi] pleșuvie, [peste] toate brațele tăiate
3. în cele largi ale ei. Încingeți-vă [cu] pânze de saci și tânguiți-vă pe acoperișurile ei! Iar, în ulițele ei, toți văietați-vă cu plângere!
4. Căci a strigat Esevon [Εσεβων] și Eleali [Ελεαλη] [și] până la Iassa [Ιασσα] s-a auzit glasul lor. Pentru aceasta șalele Moabitisului strigă, [căci] sufletul ei va cunoaște.
5. Inima Moabitisului strigă în ea până la Sigor [Σηγωρ], căci juninca este de trei ani. Iar în suirea Luitei [Λουιθ] către tine plângând se vor sui, [în] calea Aroniimului [Αρωνιιμ] strigă pieirea și cutremurul.
6. Apa Nemrimei [Νεμριμ] pustie va fi și iarba ei se va sfârși, căci iarba cea verde nu va [mai] fi.
7. Și [oare] nu așa se va mântui? Căci voi aduce pe vale arabi și o vor lua pe ea.
8. Căci împreună a legat strigarea [cu] hotarul Moabitisului de Agallim [Αγαλλιμ] și plânsul ei până la fântâna lui Elim [Αιλιμ].
9. Iar apa Remmonului [Ρεμμων] va fi umplută de sânge, căci îi voi aduce peste Remmon pe arabi și voi ridica sămânța lui Moab [Μωαβ] și a lui Ariil [Αριηλ] și pe cea rămasă a Adamaei [Αδαμα].