Scrisori pastorale la Nașterea Domnului [2015]
PFP Prof. Acad. Dr. Daniel Ciobotea ↔ ÎPS Dr. Teofan Savu ↔ ÎPS Prof. Acad. Dr. Irineu Ion Popa ↔ ÎPS Prof. Dr. Andrei Andreicuț ↔ ÎPS Prof. Acad. Dr. Laurenţiu Streza ↔ ÎPS Dr. Ioan Selejan ↔ ÎPS Prof. Dr. Teodosie Petrescu ↔ ÎPS Prof. Dr. Irineu Pop ↔ ÎPS Dr. Varsanufie Gogescu ↔ ÎPS Dr. Ioachim Giosanu
ÎPS Dr. Serafim Joantă ↔ ÎPS Dr. Iosif Pop ↔ ÎPS Dr. Nicolae Condrea ↔ ÎPS Dr. Timotei Seviciu ↔ ÎPS Prof. Dr. Casian Crăciun
PS Dr. Corneliu Onilă ↔ PS Dr. Sebastian Pașcanu ↔ PS Dr. Ambrozie Meleacă ↔ PS Dr. Gurie Georgiu ↔ PS Dr. Petroniu Florea ↔ PS Dr. Visarion Bălțat ↔ PS Dr. Lucian Mic ↔ PS Dr. Macarie Drăgoi ↔ PS Dr. Timotei Lauran
*
Fragmente din scrisorile pastorala citate
„Această pace dăruită oamenilor în şi prin Hristos este temelia împăcării oamenilor cu Dumnezeu şi a împăcării şi înfrățirii popoarelor între ele”.
„Pururea Fecioara Maria [este] chip al curăţiei şi al sfinţeniei, icoană a naşterii de prunci şi a creşterii lor în duhul adevărului, frumuseţii şi demnităţii”.
„Nicăieri altundeva nu se simte, precum în peştera din Betleem, ceea ce înseamnă că Dumnezeu a vrut să fie cu noi, un Dumnezeu Căruia să-I spunem Tu, pentru că Îl întâlnim ca Prunc în ieslea cea sfântă”.
„Trei instituţii îi educă şi îi formează pe tineri: Familia, Biserica şi Şcoala. Totul începe în familie. Aici este mediul în care se formează viitorul om. Părinţii au o responsabilitate deosebită în ce priveşte devenirea copiilor lor”.
„Pentru a putea noi înţelege această taină a întrupării şi a refacerii comuniunii omului cu Dumnezeu, Sfânta Scriptură o compară cu o nuntă pe care Tatăl o face Fiului Său (Mt. 22, 1-14), pe Care Îl trimite în lume să ia de mireasă firea lui Adam cea căzută, firea celui care se răzvrătise împotriva Lui, firea care se tocise din pricina egoismului”.
„Crucea a fost condeiul cu care Hristos a pus punct Jertfei Sale sângeroase. Însă Hristos este și azi în stare de jertfă, pe Sfintele noastre Altare, de unde, de două mii de ani, ne hrănește pe toți cu pâinea nemuririi, cu Sfântul Său Trup și Sfântul Său Sânge”.
„Noi, cei din Dobrogea, deşi nu avem Peştera Betleemului, avem răsadul acesteia adus de Sfântul Apostol Andrei şi aşezat în peştera ce-i poartă numele”.
„Dreptul Iosif este o oglindă a virtuților, pentru că în trăirea sa strălucesc: credința lui Avraam, ascultarea lui Isaac, răbdarea lui Iacov, neprihănirea lui Iosif din Egipt, tăria lui Moise, smerenia lui David și înțelepciunea lui Solomon. El și-a asumat cu fermitate jertfa interioară, fiind un om de mare integritate, o persoană sensibilă la călăuzirea lui Dumnezeu și doritoare să-I facă voia, indiferent de consecințe”.
„Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos într-o peșteră sărăcăcioasă, ne face să ne îmbogățim, doar alungând de la noi egoismul și nepăsarea față de aproapele nostru”.
„Biserica are buni comunicatori cu tinerii, care ar putea să-i ajute să diferențieze esențialul de non-esențial, în efemera aventură la care s-au angajat. Comunicarea prin mass-media este la îndemâna oricui, mai ales a tinerilor. De vreme ce este așa, trebuie să comunicăm cu ei și pe această cale. A ignora astăzi comunicarea înseamnă a nega însăşi esenţa misiunii creştine: comunitatea, comunicarea şi comuniunea, care presupun cuminecarea. N-ajungi la cuminecare fără comunicare eficientă. Nici prin propagandă. Însă tinerii nu trebuie să uite că exuberanţa, idealismul şi râvna specifice vârstei sunt, deopotrivă, şanse şi provocări”.
*
„Cum sunt părinţii aşa sunt şi copiii. Cum sunt episcopii şi preoţii, aşa sunt şi credincioşii lor!”.
„Ne-am îmbogățit în cele ale lumii și am sărăcit în cele ale lui Dumnezeu, veșnice”.
„The descent of God to the earth, the Incarnation of the Son of God is the proclamation that can turn this world back to peace, joy, and understanding. From the succession of events leading up to this moment of the singing of the angels, we too can discern the path leading to reconciliation among men and doxology offered to God”.
În 2015 „s-au cinstit în chip deosebit în acest cadru și cei 130 de ani de la dobândirea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române și 90 de ani de la înființarea Patriarhiei Române”.
„Nimic nu se compară cu frumuseţea şi lumina acestei sărbători ce ne aminteşte că Domnul Iisus Hristos este pentru noi lumină de speranţă, flacără veşnică, cu scopul de a ne încălzi sufletele în «iarna vieţii»”.
*
„Acum trăim timpuri de nefirească dezordine și lipsă de sens a vieții, adevărul este negat, minciuna este glorificată, lumina este trăită ca întuneric, bunătatea și facerea de bine sunt abuzate, răutatea și viclenia au atins apogeul, grija pentru suflet și mântuirea lui sunt uitate definitiv”.
„Ritualuri de-a dreptul păgâne, cum sunt jocul caprei și al ursului, au căutat să deturneze cu totul inocența și frumusețea praznicului, ca și colindele moderne de altfel, care cultivă orice altceva, numai evlavia și bucuria sfântă specifice acestei sărbători dumnezeiești nu”.
„Nu obiectul mărturisirii ne lipseşte, ci tăria conştiinţei noastre mărturisitoare. Am văzut la Sankt Petersburg un muzeu al dictaturii comuniste. Când vom face şi noi un muzeu în care să arătăm cât am suferit?”.
„Bătrânul Simeon îi opune aşteptării nevrotice – specifică contemporaneităţii şi în care a derapat lumea noastră – aşteptarea radioasă, transfiguratoare, ziditoare de suflet, împlinitoare, paşnică, fundamentată pe o certitudine a inimii, născută dintr-o inteligenţă blajină”.
„Istoricul evreu Joseph Khusner a caracterizat domnia lui Irod ca fiind un fluviu de sânge, şi având în vedere viclenia, cruzimea şi sfârşitul regelui, a spus că acesta s-a urcat pe tron ca o vulpe, a domnit ca un tigru şi a murit ca un câine. Irod a avut 10 soţii şi 14 copii, iar după moartea lui regatul a fost împărţit între patru dintre fiii săi”.
„Mare este taina aceasta: Dumnezeu Cel veşnic şi fără de sfârşit, Cel necuprins se lasă cuprins şi văzut în chip de om în aşa fel încât El este între oameni ca unul dintre ei, deşi deosebit de ei”.
„Să ne întoarcem cu faţa spre Dumnezeu, chiar dacă perioada prin care trecem este foarte grea pentru întreaga societate românească cuprinsă de frământări diverse şi de greutăţi materiale, care au dus la suferinţă şi chiar la intoleranţă şi necinste între oameni. Să luptăm cu toţii mai mult pentru ieşirea din criza morală şi spirituală în care ne aflăm”.
„Maica Domnului preferă să stea mai degrabă între cei neajutorați, decât între Puterile Cerești. Maica Domnului este hrănitoarea tuturor. Precum L-a hrănit odinioară pe Iisus Hristos Emanuel, Cel întrupat de dragul nostru și spre folosul nostru, ne hrănește, împreună cu El, și pe noi cei care, prin harul înfierii, am devenit fraţii lui Iisus și copiii Maicii Domnului”.
„Firesc ar fi să credem că Iisus S-a născut din necesitate, aşa cum interpretează unii teologi, însă nu s-a întâmplat aşa, ci S-a născut din iubire curată şi sinceră pentru noi oamenii, o iubire cum numai Dumnezeu, Cel unul în fiinţă, dar întreit în Persoane, poate avea în mod absolut. Ei bine, la părtăşia acestei iubiri suntem chemaţi cu toţii în aceste zile de sărbătoare, de la mic la mare, fiecare cu puterea sa, sau chiar mărturisindu-ne cu sinceritate neputinţa de a iubi, căci şi aceasta este plăcut Domnului: să fim sinceri în neputinţa noastră şi să-I cerem ajutorul”.