Suspectarea evlaviei
Marioara cerșește în fața Bisericii. Slujba nu-i priește. N-are timp de ea…pentru că ziua e scurtă și ea are nevoie de bani. Are nevoie de bani pentru că e singură. Și ea are o singură poveste: i-a murit fata „de curând” și trebuie să se ducă și ea la mormânt cu împărțeli. Că îi e dor de ea…
Numai că fata ei nu a murit, nici nu știm dacă a avut sau are o fată, ea nu se duce la mormânt niciodată ci aceasta e placa pentru oamenii sensibili care vin la Biserică. Pentru că s-a dus vestea și printre cerșetori, că la acea Biserică lumea dă năvală tocmai pentru că e plină de oameni evlavioși.
E mai greu însă de definit „evlavia” lor…
Pentru că evlavia adevărată e tot ceea ce ne dă inima ghes să facem din dragoste de Dumnezeu.
Însă Minel vine la Biserică pentru că l-a bătut la cap nevastă-sa, Mița. Mița a venit de tânără la Biserică…și s-a rugat ca Minel al ei să nu mai bea și nici să nu mai curvească. Și când l-a prins cu una, într-o noapte, la gardul din spate…pentru ca să nu plece…el i-a făgăduit că o să vină cu ea la Biserică. Și vine, vine la Biserică…dar stă cu mintea peste tot. Se vede asta…E neastâmpărat! Dă din mâini, are și niște gesturi din cap, se tot uită la ceas…
Dar e bine să vină, că poate i-o intra, la un moment dat, ceva pe urechea aia bleagă…și o rămâne acolo.
Fiica lu’ doamna doctor e cochetă dar nu știe nici Crezul. La fel și fiica primarului. Dar pentru că sunt nemăritate, venitul la slujbă le poate respectabiliza. Bătrânele din spate stau tăcute…câteodată…dar bărbații mai niciodată. Bărbații se uită, râd, glumesc…își mai închid ochii în semn de „reculegere”…fac observații abrupte…se dau de ceasul morții să găsească soluții…
Dar pentru că preotul e numai slujbă, numai predică…și unele femei tinere cântă la strană cu însuflețire, s-a dus vestea peste tot că această Biserică e plină de evlavie.
Reportera Vivi de la ziarul local a auzit sintagma „plină de evlavie” și a vrut să o demonteze. Și ea zburdalnică, cu aventuri care mai de care mai picante, ursuză din cauza aerului „închis”, Vivi e pusă pe destructurat sintagme bisericești.
Primul intervievat fu Gheorghe P., pe care l-a întâlnit când acesta, între Utrenie și Liturghie, ieși să se spele pe față la cișmeaua din curtea Bisericii. Vivi, cu ditamai microfonul, îl copleși pe Gheorghe. În așa fel încât, el îi spuse că dacă vii mai mult pe la Biserică înveți și ce înseamnă evlavie.
Un răspuns negativ, așadar…Adică un răspuns din care afli nu ce este evlavia ci cum poți dobândi evlavia: dacă vii mai des, în mod constant, la Biserică.
Pentru că avea o treabă acasă, Aurora M. plecă în timpul predicii. Vivi o prinse tocmai când femeia își făcea cruce și da să iasă din Biserică. La întrebarea ei, Aurora răspunse fulger: „Evlavia e de la Dumnezeu, mamă! Și dacă ești femeie bună la suflet o simți în inima ta!”.
Vivi consideră spusele Aurorei drept niște „vorbe auzite la predică”. Adică puse de preot în gura ei, pentru că, mai întâi, i le-a sădit în inima ei. Mai pe scurt: înseamnă că preotul își face datoria!
Dar pentru Vivi predica nu înseamnă un mijloc de culturalizare ci „un mijloc de imbecilizare”. Pentru că ea a venit aici, la această Biserică frumoasă și vie, pentru ca să demonstreze că nu mai există evlavie ci doar „interese meschine”.
După predică și miruire, lumea se grăbea să plece. Caniculă, oboseală, tihnă…Însă Vivi nu dovedise încă nimic.
Cântărețul Bisericii o luă la mișto…pentru că o cam…cunoștea…
Vivi fu surprinsă să îl regăsească în această postură…pe colegul ei din clasele primare. „Bă, ești nebun?! Te-ai făcut și tu, popă, mă?!!!”. „Nu, sunt cântărețul…cel care conduc corul de tineri…pe care l-ai auzit!”. Vivi încercă să lege niște cuvinte…dar cuvintele trase de păr nu se leagă.
Se îndreptă spre Leana S., care e cam șchioapă de un picior și nici nu prea mai aude, de când unul a aruncat o pocnitoare lângă ea și i-a stricat urechea…și o întrebă de ce Biserica asta e plină de oameni și ce înseamnă să ai evlavie. Femeia se opri, se uită în ochii ei și îi spuse: „La o vârstă, maică, toate lucrurile au un rost! Dar când ești tânăr…și te grăbești…crezi că nimic nu e bun. La fel e cu evlavia: e ceva pe care o prețuiești numai când ai credință și credința e toată snaga ta în viață”.
Vivi, disperată, îl sună pe amantul ei (al câtelea?!) și îi propuse să iasă la o bere. Pentru că evlavia, cea nedestructurată, o umplu de nervi.
Toți credincioșii Bisericii pline de evlavie mergeau către casă cu mic cu mare. Cuvintele predicii îi cam puseseră pe gânduri. Pentru că preotul care predicase nu are spațiu online, unde să-și publice predica, nu vom ști niciodată ce le-a spus enoriașilor săi…de ei erau atât de gânditori.
Cert e, că anumite cuvinte care ajung la conștiința oamenilor, îi pun pe gânduri pe oameni. Numai că oamenii trebuie să sape mai adânc în ei până dau de apă. De apa harului dumnezeiesc. Altfel, ce intră pe-o ureche…iese pe toată ușa…
