Steve McCaffery, Codicil
Steve McCaffery[1], Codicil[2]
Codicil
Opt.
Pământul pe care stai este o imagine a acestei pagini.
Patru.
Declarația de mai jos stă neexpusă mai sus.
Cincisprezece.
Această informație [privită] ca marfă informează instituția vorbind aceasta.
Douăzeci și trei.
Scena poemului este noaptea pe care o reprezintă.
Șapte.
Nimic din acesta nu pot fi eu.
Șaizeci și nouă.
Narațiunea are loc atunci când are loc dedesubtul acestui număr.
Doisprezece.
Acesta constituie un început, dacă toate acestea sunt eu dincolo de schimbarea pe care aceste cuvinte o indică.
Trei.
În cazul de mai sus ar fi greșit să apelați la următorul punct de vedere.
Șaptesprezece.
Această pagină stă putrezind pe o masă.
Unu.
Pe măsură ce tradiția se dezvoltă apar [și] explicațiile.
Doi.
Fiecare sentință explică ce intenționează un scriitor.
Optzeci și șase.
Povestea mea va urma.
Cincizeci și unu.
O imagine a acestei pagini implică o nevoie: să rămână aceeași.
Douăzeci și doi.
Aceste cuvinte investite aici nu o poate descrie pe aceasta.
O sută șaisprezece.
Fiecare număr se naște din dorința de a distinge.
Nouăzeci și patru.
Cititorul astfel implicat de mai sus încă copiază o fire.
Optsprezece.
Tu ești martorul la inversul unei poziții anterioare în cuvintele care urmează.
Patruzeci și patru.
Aceasta este [pagina] unde începe cultura.
Douăzeci și opt.
O teorie se repetă prin faptele date de această pagină.
Șase.
Un cititor trebuie să amputeze un semafor ca metaforă.
Douăzeci și trei.
Cuvântul cincizeci.
Această sentință finală trebuie să unească o minte[3].
[1] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Steve_McCaffery.
[2] Verse, vol. 7, no. 1, the postmodern poetries Jerome McGann guest-edits an anthology of language poets from North America and The United Kingdom, edited by Robert Crawford, Henry Hart, David Kinloch, and Nicholas Roe, and editorial assistants: Ronda Holm and Elaine Sisson, Spring, 1990, p. 62-63.
[3] Poemul pe care l-am tradus:
Codicil
Eight.
The ground you stand on is a picture of this page.
Four.
The statement below stands unexposed above.
Fifteen.
This information as commodity informs the institution
speaking this.
Twenty Three.
The scene of the poem is the night it represents.
Seven.
None of this can be me.
Sixty Nine.
The narrative occurs when it takes place beneath this
number.
Twelve.
This constitutes a start if all of this is me beyond
the change these words instrude.
Three.
In the case above it would be wrong to call the
following a viewpoint.
Seventeen.
This page lies rotting on a table.
One.
As tradition develops explanations appear.
Two.
Each sentence explains what a writer intends.
Eighty Six.
My story will follow.
Fifty One.
A picture of this page implies a need to stay the same.
Twenty Two.
These words invested here do not describe it.
One Hundred and Sixteen.
Each number is born of the desire to distinguish.
Ninety Four.
The reader thus implied above still copies a nature.
Eighteen.
You are witnessing the inverse of an earlier position in
the words which follow.
Forty Four.
This is where culture begins.
Twenty Eight.
A theory repeats among the given facts of this page.
SIX.
The reader must amputate a semaphor as metaphor.
Twenty Three.
The word fifty.
This final sentence must combine a mind.