Psalmul 139, cf. LXX

1. Întru sfârșit, psalmul lui David.

2. Scoate-mă, Doamne, de la omul rău [și] de omul nedrept izbăvește-mă!

3. Care socoteau nedreptate în inimă [și] toată ziua întocmeau/ rânduiau [παρετάσσοντο] războaie.

4. Ascuțit-au limba lor ca a șarpelui, venin de aspide sub buzele lor. [Pauză psalmică].

5. Păzește-mă, Doamne, de mâna păcătosului! Scoate-mă de la oamenii nedrepți! Care au socotit să împiedice pașii mei.

6. Ascuns-au cei mândri cursă mie și [cu] funii au întins curse picioarelor mele. Ținându-se de cărare, poticnire mi-au pus mie. [Pauză psalmică].

7. Zis-am Domnului: „Dumnezeul meu ești Tu. Ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele!”.

8. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai peste capul meu în ziua războiului [ἐν ἡμέρᾳ πολέμου]!

9. Să nu mă dai, Doamne, după pofta mea, celui păcătos! [Că aceia] au gândit împotriva mea. Să nu mă părăsești, ca nu cumva [ei] să se înalțe! [Pauză psalmică].

10. Capul înconjurării lor, osteneala buzelor lor, îi va acoperi pe ei.

11. Cădea-vor peste ei cărbuni, în foc îi vei doborî pe ei, în necazuri, [pe care] nu au să le [poată] răbda.

12. Omul limbut nu va fi îndrumat pe pământ, [iar] pe omul nedrept relele îl vor vâna întru stricăciune [ἄνδρα ἄδικον κακὰ θηρεύσει εἰς διαφθοράν].

13. Cunoscut-am că Domnul va face judecată săracului și dreptate sărmanilor.

14. Dar Drepții se vor mărturisi numelui Tău și vor locui cei Drepți împreună cu fața Ta.