Despre Iulian Apostatul (1)
E vorba despre împăratul roman Flavius Claudius Iulianus, cunoscut în Biserica noastră ca: Iulian Apostatul, pentru că și-a renegat credința ortodoxă la un moment dat. Însemnările care urmează au fost făcute în anul 1 de facultate, fiind notele mele de cercetare, pentru un articol la Istoria Bizanțului, despre cauzele personale care l-au determinat pe Iulian ca să abjure credința creștină.
***
Rev. Studii Teologie, seria a II-a, XXXIX (1987), nr. 6.
I. Rămureanu, Lupta împăratului Iulian împotriva creștinismului, București, 1942.
Ioan G. Coman, Sfântul Grigorie de Nazianz despre Împăratul Iulian, București, 1938.
Filip Horovitz, Împăratul Iulian Apostatul (Figuri antice), București, 1923.
Fer. Teodoret de Cyr, Istoria Bisericească, III.
Filostorgiu, Istoria Bisericească, VII.
***
Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Religia solară a împăratului Iulian Apostatul, în rev. Studii Teologice, XXXIX (1987), nr. 6, p. 38-61. Însemnările care urmează sunt din acest articol.
P.[agina] 38: Viața sa: 6 noiembrie 331 -28 iulie 363, omorât în Frigia, de o săgeată înfiptă în ficat, la vârsta de 32 de ani.
*
P. 39: Mama sa a murit la scurt timp după nașterea lui Iulian.
A dorit să reînvie „vechea religie politeistă greco-romană”.
Când a murit a strigat: Tu ai învins, Galileene!, referindu-se la Hristos Dumnezeu.
Împărat roman: 11 decembrie 361-28 iunie 363.
Cultele orientale aveau o doctrină independentă de rațiunea de stat.
*
P. 40: Despre religia lui Mithra, Ernest Renan a spus: „Dacă creștinismul ar fi fost oprit în creșterea sa de vreo boală mortală, lumea ar fi fost mitriacă”, în Ernest Renan, Marc Aurele ou La fin du monde antique, Paris, sans an, p. 579 [Bineînțeles că e o exagerare.]
La vârsta de 20 de ani, Iulian aderă (e vorba de anul 351 d. Hr.) la religia solară, mitriacă.
20 de ani a fost creștin. După moartea Sfântului împărat romeic Constantin cel Mare, la 22 mai 337, în masacrul care a început atunci, preoții creștini l-au scăpat pe Iulian ascunzându-l în altarul unei Biserici creștine, cf. J. Bidez, La jeunesse de l’ empereur Julien, în Bulletin des Lettres de l’Academie Royale de Belgique, 1921, p. 199.
Sfântul Grigorie de Nazianz spune că salvarea sa se datorează episcopului Marcu al Arethusei. E încredințat episcopului Eusebiu de Nicomidia, rudă a familiei imperiale, marelui Eusebiu (după expresia lui Filostorgiu), pentru a se îngriji de educația sa creștină. Date cf. Filostorgiu,Istoria bisericească, Fragment V, ed. J. Bidez, p. 180/ J. Bidez, La vie de l’Empereur Julien, p. 9.
