Psalmul 144, cf. LXX

1. Lauda lui David. Înălța-Te-voi Dumnezeul meu [și] Împăratul meu și voi binecuvânta numele Tău întru veac și întru veacul veacului.

2. În fiecare zi Te voi binecuvânta și voi lăuda numele Tău întru veac și întru veacul veacului.

3. Mare [este] Domnul și lăudat foarte și măreția Lui nu este [are] sfârșit [καὶ τῆς μεγαλωσύνης αὐτοῦ οὐκ ἔστιν πέρας].

4. Neam și neam va lăuda [vor lăuda] lucrurile Tale și puterea Ta o vor vesti,

5. marea-cuviință a slavei sfințeniei Tale o vor spune și minunile Tale vor povesti

6. și puterea celor înfricoșătoare ale Tale vor spune și măreția Ta o vor povesti.

7. Pomenirea mulțimii bunătății Tale vor izbucni/ vor revărsa [ἐξερεύξονται] și dreptății Tale se vor bucura.

8. [Că] îndurător și milostiv [este] Domnul, îndelung-răbdător și mult-milostiv.

9. [Că] bun este Domnul [cu] toți și îndurările Lui [sunt] peste toate lucrurile Lui.

10. Să se mărturisească Ție, Doamne, toate lucrurile Tale și Cuvioșii Tăi să Te binecuvinteze!

11. [Căci] slava Împărăției Tale o vor spune și de puterea Ta vor vorbi,

12. [ca] să facă cunoscută fiilor oamenilor puterea Ta și slava marii-cuviințe a Împărăției Tale.

13. Împărăția Ta [este] Împărăția tuturor veacurilor și puterea Ta [este] în tot neamul și neamul. Credincios [este] Domnul în cuvintele Lui și cuvios în toate lucrurile Lui.

14. [Căci] Domnul îi ajută pe toți cei care cad și îi îndreaptă pe toți cei care sunt căzuți.

15. Ochii tuturor întru Tine nădăjduiesc și Tu le dai hrana lor la bună-vreme.

16. Deschizi Tu mâna Ta și saturi pe tot viul de bunăvoie.

17. Drept [este] Domnul în toate căile Lui și cuvios în toate lucrurile Lui.

18. Aproape [este] Domnul de toți cei care Îl cheamă pe El, de toți cei care Îl cheamă pe El în adevăr.

19. Voia celor care se tem de El o va face și rugăciunea lor o va asculta și îi va mântui pe ei.

20. Domnul îi păzește pe toți cei care Îl iubesc pe El și pe toți păcătoșii îi va nimici cu totul.

21. Lauda Domnului va spune gura mea. Și să binecuvinteze tot trupul numele cel sfânt al Lui, întru veac și întru veacul veacului!

Psalmul 143, cf. LXX

1. Al lui David către Goliad [Γολιαδ]. Binecuvântat [este] Domnul Dumnezeul meu, Cel care învață mâinile mele întru rânduială [și] degetele mele întru război.

2. Mila mea și scăparea mea, sprijinitorul meu și mântuitorul meu, apărătorul meu [este Domnul] și în El am nădăjduit, [în] Cel care supune pe poporul meu sub mine.

3. Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui sau fiul omului că îl socotești pe el?

4. Omul [întru] deșertăciune s-a asemănat, [iar] zilele lui ca umbra trec.

5. Doamne, pleacă cerurile Tale și Te coboară! Atinge munții și vor fumega!

6. Fulgeră fulger și îi vei risipi pe ei! Trimite săgețile Tale și îi vei tulbura pe ei!

7. Trimite mâna Ta dintru înălțime! Scoate-mă și mă izbăvește din apele cele multe, din mâna fiilor celor străini,

8. a căror gură a vorbit [întru] deșertăciune și dreapta lor [este] dreaptă a nedreptății!

9. Dumnezeu[le], cântare nouă Îți voi cânta Ție, în psaltirion cu zece coarde Îți voi cânta Ție,

10. Celui care dă mântuire împăraților, Celui care răscumpără pe David, robul Lui, din sabie rea[!]

11. Izbăvește-mă și mă scoate din mâna fiilor străini, a căror gură a vorbit [întru] deșertăciune și dreapta lor [este] dreaptă a nedreptății!

12. Ai căror fii [sunt] ca pârgile noi [ὡς νεόφυτα ἡδρυμμένα], [crescute] în tinerețea lor, [și] fiicele lor [sunt] înfrumusețate și împodobite ca asemănarea templului.

13. Cămările lor [sunt] pline, vărsându-se din una într-alta. Oile lor [sunt] rodnice, umplând [toate] în ieșirile lor.

14. Boii lor [sunt] grași. Nu este căzătură de gard, nici trecătoare, nici strigare în lărgimile lor.

15. [Ei] au fericit poporul la care este [sunt] acestea. [Dar] fericit [este] poporul, căruia Domnul [este] Dumnezeul lui.

Propunerea ÎPS Kallistos Ware este România

Într-un interviu din iulie 2016 acordat lui Michael Heinlein, pe tema Marelui Sinod din Creta, ÎPS Kallistos Ware s-a referit la Biserica Ortodoxă Română și a spus că ea poate juca rolul de mediator la viitorul Sinod Ortodox. Ba, mai mult, el propune ca viitorul Sinod Ortodox să se facă în România, pentru că România poate hrăni 350 de Episcopi sinodali pentru 11 zile.

Psalmul 139, cf. LXX

1. Întru sfârșit, psalmul lui David.

2. Scoate-mă, Doamne, de la omul rău [și] de omul nedrept izbăvește-mă!

3. Care socoteau nedreptate în inimă [și] toată ziua întocmeau/ rânduiau [παρετάσσοντο] războaie.

4. Ascuțit-au limba lor ca a șarpelui, venin de aspide sub buzele lor. [Pauză psalmică].

5. Păzește-mă, Doamne, de mâna păcătosului! Scoate-mă de la oamenii nedrepți! Care au socotit să împiedice pașii mei.

6. Ascuns-au cei mândri cursă mie și [cu] funii au întins curse picioarelor mele. Ținându-se de cărare, poticnire mi-au pus mie. [Pauză psalmică].

7. Zis-am Domnului: „Dumnezeul meu ești Tu. Ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele!”.

8. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai peste capul meu în ziua războiului [ἐν ἡμέρᾳ πολέμου]!

9. Să nu mă dai, Doamne, după pofta mea, celui păcătos! [Că aceia] au gândit împotriva mea. Să nu mă părăsești, ca nu cumva [ei] să se înalțe! [Pauză psalmică].

10. Capul înconjurării lor, osteneala buzelor lor, îi va acoperi pe ei.

11. Cădea-vor peste ei cărbuni, în foc îi vei doborî pe ei, în necazuri, [pe care] nu au să le [poată] răbda.

12. Omul limbut nu va fi îndrumat pe pământ, [iar] pe omul nedrept relele îl vor vâna întru stricăciune [ἄνδρα ἄδικον κακὰ θηρεύσει εἰς διαφθοράν].

13. Cunoscut-am că Domnul va face judecată săracului și dreptate sărmanilor.

14. Dar Drepții se vor mărturisi numelui Tău și vor locui cei Drepți împreună cu fața Ta.

Sfântul Antim Ivireanul, A doua predică la Înmormântare

Sfântul Sfințit Mucenic
Antim Ivireanul

Didahiile

Text actualizat și note
de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Teologie pentru azi
București
2016

***

Iarăși cuvânt de învățătură la înmormântarea celui adormit

Întristat, jalnic și amar se vede răspunsul morții la om. De vreme ce Dumnezeu, pe strămoșul nostru Adam, pentru păcatul neascultării, l-a osândit la moarte, zicându-i: „Pământ ești și întru pământ vei merge [γῆ εἶ καὶ εἰς γῆν ἀπελεύσῃ]” [Fac. 3, 19, LXX].

Însă, dacă va sta cineva să ia seama, cu tot dinadinsul, la rațiunea acelei osânde și la sfârșitul răspunsului lui Dumnezeu, va înțelege că ea nu e muncă și pedeapsă [pentru om], ci o mare binefacere și o mare dobândă. Pentru că, dacă n-ar fi hotărât Dumnezeu moartea pentru om, atunci răutatea se făcea fără de moarte pe pământ și păcatul fără de curmare [pe fața pământului]. Și atunci, ce nevoie mai rea și mai cumplită decât aceasta, ar fi putut să [trăiască] omul cel nevrednic?

De aceea, [este] un mare folos și un mare dar și o milostivă vindecare ce i-a dat Dumnezeu omului [: moartea]. [Căci El i-a dat omului] să moară și să se strice acest trup al păcatului, pentru ca să învieze, ca om duhovnicesc, la învierea cea de obște, neavând stricăciune și fiind nemuritor. Pentru că mare dobândă se face omului moartea, după cum ne spune Sfântul Grigorie Teologul[1], căci ea taie păcatul. [Și aceasta], pentru ca răutatea să nu fie nemuritoare [pe pământ], iar munca noastră să fie pentru milostivire și pentru iubire de oameni. Pentru aceasta spune Scriptura: „Pământ ești și întru pământ vei merge”. Iar pentru aceasta l-a scos Domnul Dumnezeu, [pe om], din Rai: pentru ca să lucreze pământul, din care a fost luat. De aceea i-a zis: „Întru sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta, până ai să te întorci întru pământul din care ai fost luat [ἐν ἱδρῶτι τοῦ προσώπου σου φάγῃ τὸν ἄρτον σου ἕως τοῦ ἀποστρέψαι σε εἰς τὴν γῆν ἐξ ἧς ἐλήμφθης]” [Fac. 3, 19, LXX].

Și de aceea s-au îmbrăcat în frunze de smochin. Pentru aceasta s-au îmbrăcat în îmbrăcăminte de piei. Care îmbrăcăminte nu este alta, după cum zice Sfântul Grigorie [al Nissei], „decât numai acest trup gras și muritor”.

De aceea, iubiții mei ascultători, acest trup gras e trupul păcatului! Și pe el, [cel adormit, care e în fața noastră], l-a dezbrăcat astăzi și l-a aruncat la pământ, ca pe o haină veche și stricată.

[Căci] acest fericit adormit, fratele nostru (N), s-a dezbrăcat de trupul acesta, pentru ca să se îmbrace cu altul, întru nestricăciune. [El] a lăsat locașul cel pământesc, pentru a-l câștiga pe cel din ceruri. Așa după cum mărturisește Fericitul Pavel, zicând: „Căci știm că, dacă are să se strice casa locuinței noastre celei pământești, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri [Οἴδαμεν γὰρ ὅτι ἐὰν ἡ ἐπίγειος ἡμῶν οἰκία τοῦ σκήνους καταλυθῇ, οἰκοδομὴν ἐκ θεοῦ ἔχομεν, οἰκίαν ἀχειροποίητον, αἰώνιον ἐν τοῖς οὐρανοῖς]” [II Cor. 5, 1].

Și de vreme ce fericitul lui suflet [este] în mâinile lui Dumnezeu, cu adunare de preoți cucernici, cu mulțime de creștini credincioși, cu cântări sfinte, cu făclii aprinse și cu tămâiere și cu toate doxologiile și podoabele cele luminate [să-l ducem la groapă]!

Căci printr-o altă naștere s-a născut azi sufletul cel curat al fratelui (N), care a murit. Și de vreme ce și-a dat obșteasca datorie, să-l îngropăm după rânduiala cea creștinească! Să-l petrecem la groapă, pe cel ce s-a despărțit de noi și de această viață, și nădăjduim să îl vedem în cealaltă viață! [Iar acum,] cu toții, trebuie să îi dăm iertarea [noastră] și cu toții să ne rugăm, din tot sufletul nostru[, zicând]: Dumnezeu să-l ierte!

[Și] de vreme ce a viețuit ca un om și a petrecut cu noi în această lume și poate că a amărât pe cineva sau a scârbit pe cineva cu cuvântul sau cu fapta, de aceea să zicem, cu toții: Dumnezeu să-l ierte!

Căci această călătorie o facem cu toții. Și pentru ca și noi să câștigăm, după moarte, această plată a iertării de la cei vii, pentru aceea să zicem și a treia oară: Dumnezeu să-l ierte!

Iar pe noi să ne miluiască, ca un bun și iubitor de oameni! Amin.


[1] În text: Bogoslov.

1 15 16 17