Critica în tranșee. De la realismul socialist la autonomia esteticului
Alex Goldiș, Critica în tranșee. De la realismul socialist la autonomia esteticului, col. Critică și istorie literară, Ed. Cartea Românească, București, 2011, 284 p.
*
Autorul și-a dedicat cartea părinților săi.
În comunism, „criticul trebuia să colaboreze la toate operele literare ale actualității, pentru care era tras la răspundere în aceeași măsură ca autorul de pe copertă”, p. 12. Între 1948-1953 apare literatura actualității, p. 15.
Realismul socialist apare în 1934, p. 19. Primul cercetător al realismului socialist este Sanda Cordoș, p. 20, n. 2. Criticii români agreați de către comuniști aveau „vocația falsificării”, p. 22. Unii au perpetuat-o până azi și țin la ea cu tenacitate.
„exagerarea conștientă”, p. 24. Autorul consideră că în România s-a falsificat istoria literaturii mult mai mult decât în Rusia, p. 24. Visurile de partid, p. 25. „coșul de gunoi al istoriei literare”, p. 32. Cenzura prescriptivă, p. 33. Paul Georgescu: „recoltă de poeme pădurețe”, p. 33.
Se condamnau pasajele dezideologizate, p. 34. „Organicitatea și omogenitatea ideologică sunt caracteristicile centrale ale primului realism socialist”, p. 34. Prin indexul din 1948, în România s-au interzis 522 de pagini și circa 8.000 de cărți, p. 41.
„morbidețea”, p. 87. Generația de la 1965, p. 113. „Călinescianismul se confundă cu însăși apetența pentru originalitate și pentru înnoirea practicilor învechite”, p. 132. Autorul consideră că Nicolae Manolescu a fost „figura centrală a emancipării criticii [literare] de la jumătatea deceniului al șaptelea”, p. 137.
Sorin Alexandrescu a intuit golurile din concepția critică, ne spune Goldiș, dar nu a oferit soluții, p. 169. Sorin Alexandrescu și Virgil Nemoianu sunt catalogați ca structuraliști, p. 192.
Manolescu neagă monografia și pledează pentru eseu, p. 218.