Înțelepciunea lui Sirah, cap. 36, cf. LXX
1. Miluiește-ne pe noi, Stăpâne, Dumnezeul tuturor, și privește și pune frica Ta peste toate neamurile!
2. Ridică mâna Ta peste neamurile cele străine și să vadă stăpânirea Ta!
3. [Și] precum înaintea lor Te-ai sfințit în[tru] noi, așa înaintea noastră să te mărești în[tru] ei
4. și să Te cunoască pe Tine, precum și noi Te-am cunoscut, că nu este Dumnezeu afară de Tine, Doamne!
5. Reînnoiește semnele și schimbă-le pe cele minunate, slăvește mâna și brațul cel drept!
6. Ridică mânia și varsă urgia, înlătură-l pe potrivnic și nimicește-l pe cel vrăjmaș!
7. Grăbește vremea și pomenește de jurământ și [ei] să povestească pe cele mărețe ale Tale!
8. În urgia focului să se mistuie cel care se mântuie [ἐν ὀργῇ πυρὸς καταβρωθήτω ὁ σῳζόμενος] și cei care fac răutate poporului Tău să afle pieire!
9. Zdrobește capetele stăpânitorilor celor vrăjmași, zicând [ale celor care zic]: „Nu este afară de noi”.
10. Adună împreună toate neamurile lui Iacov și moștenește-le pe ele precum dintru început!
11. Miluiește poporul, Doamne, [cel] chemat în[tru] numele Tău și pe Israil, pe care [cu] cel întâi-născut l-ai asemănat!
12. Îndură-Te de cetatea sfințirii Tale, de Ierusalim, de locul odihnirii Tale!
13. Umple Sionul de cuvântarea virtuților Tale [πλῆσον Σιων ἀρεταλογίας Σου] și de slava Ta pe poporul Tău [καὶ ἀπὸ τῆς δόξης Σου τὸν λαόν Σου]!
14. Dă mărturie celor din[tru] începutul făpturilor Tale [δὸς μαρτύριον τοῖς ἐν ἀρχῇ κτίσμασίν Σου] și ridică profețiile cele în[tru] numele Tău [καὶ ἔγειρον προφητείας τὰς ἐπ᾽ ὀνόματί Σου]!
15. Dă plată celor care Te îndură pe Tine [δὸς μισθὸν τοῖς ὑπομένουσίν Σε] și Profeții Tăi să se încredințeze [καὶ οἱ Προφῆταί Σου ἐμπιστευθήτωσαν]!
16. Ascultă, Doamne, rugăciunea rugătorilor Tăi, după binecuvântarea lui Aaron, pentru poporul Tău
17. și vor cunoaște toți cei de pe pământ, că ești Domnul, Dumnezeul veacurilor!
18. Toată mâncarea va mânca pântecele [πᾶν βρῶμα φάγεται κοιλία], dar este mâncarea [și] mai bună de mâncare [ἔστιν δὲ βρῶμα βρώματος κάλλιον][1].
19. [Precum] gâtul gustă mâncărurile vânatului, așa inima cea înțelegătoare cuvintele cele mincinoase.
20. Inima cea necinstită va da mâhnire și omul cel mult încercat îi va răsplăti lui[2].
21. Pe tot cel bărbătesc îl va primi femeia [πάντα ἄρρενα ἐπιδέξεται γυνή], dar este fiica [și] mai bună de fiică [ἔστιν δὲ θυγάτηρ θυγατρὸς κρείσσων][3].
22. Frumusețea femeii înveselește fața [κάλλος γυναικὸς ἱλαρύνει πρόσωπον] și mai mult decât toată pofta omului este mai mare [καὶ ὑπὲρ πᾶσαν ἐπιθυμίαν ἀνθρώπου ὑπεράγει].
23. Dacă este pe limba ei mila și blândețea, [atunci] nu este bărbatul ei precum fiii oamenilor.
24. Cel care dobândește femeie începe agoniseala[4], ajutorul pentru sine și stâlpul odihnei.
25. [În locul în] care nu este gard va fi jefuită stăpânirea și [în casa în] care nu este femeie va suspina rătăcindu-se.
26. Căci cine va crede tâlharului celui îmbrăcat pentru plimbare, sărind din cetate întru cetate?
27. Astfel, [acesta este asemenea] omului neavând cuib și găzduind oriunde are să însereze.
[1] O referire profetică la Dumnezeiasca Euharistie.
[2] Celui necinstit.
[3] O profeție mariologică.
[4] Dobândirea personală de lucruri.