Lună: aprilie 2025

1. Și a zis Domnul către Moisis: „Taie-ți ție în piatră două table de pietre, ca și cele dintâi, și suie-te către Mine întru munte! Și voi scrie pe table cuvintele care erau pe tablele cele dintâi, [cu] care [pe care] le-ai zdrobit.

2. Și fii pregătit spre dimineață devreme și te vei sui în muntele Sina și Îmi vei sta Mie acolo pe vârful muntelui [καὶ στήσῃ Μοι ἐκεῖ ἐπ᾽ ἄκρου τοῦ ὄρους]!

3. Și nimeni să nu se suie împreună cu tine și nici să se arate în tot muntele! Iar oile și boii să nu se pască aproape de muntele acela!”.

4. Și a tăiat în piatră două table de pietre, ca și cele dintâi, și s-a sculat în zori Moisis [și] s-a suit întru muntele Sina, precum i-a poruncit lui Domnul. Și a luat Moisis cele două table, cele de pietre.

5. Și S-a coborât Domnul în nor [καὶ κατέβη Κύριος ἐν νεφέλῃ] și i-a stat lui acolo și a chemat [în] numele Domnului [καὶ παρέστη αὐτῷ ἐκεῖ καὶ ἐκάλεσεν τῷ ὀνόματι Κυρίου].

6. Și a trecut Domnul înaintea feței sale și [L-]a chemat: „Domnul [Κύριος], Dumnezeul Cel îndurător și milostiv [ὁ Θεὸς οἰκτίρμων καὶ ἐλεήμων], mult-răbdător și mult-milostiv și adevărat [μακρόθυμος καὶ πολυέλεος καὶ ἀληθινὸς],

7. și dreptatea păzind [καὶ δικαιοσύνην διατηρῶν] și făcând milă la mii [καὶ ποιῶν ἔλεος εἰς χιλιάδας][1], ștergând fărădelegile și nedreptățile și păcatele [ἀφαιρῶν ἀνομίας καὶ ἀδικίας καὶ ἁμαρτίας], și nu-l va curăți pe cel vinovat [καὶ οὐ καθαριεῖ τὸν ἔνοχον][2], aducând fărădelegile părinților asupra copiilor și asupra copiilor copiilor [lor până] la a 3-a și a 4-a generație [ἐπάγων ἀνομίας πατέρων ἐπὶ τέκνα καὶ ἐπὶ τέκνα τέκνων ἐπὶ τρίτην καὶ τετάρτην γενεάν]!”.

8. Și s-a grăbit Moisis [și] s-a plecat la pământ [și] s-a închinat [κύψας ἐπὶ τὴν γῆν προσεκύνησεν].

9. Și [I-]a zis: „Dacă am aflat har înaintea Ta, să meargă Domnul meu împreună cu noi! Căci poporul este tare în gât. Și vei ridica Tu păcatele noastre și fărădelegile noastre și Îți vom fi Ție [καὶ ἀφελεῖς Σὺ τὰς ἁμαρτίας ἡμῶν καὶ τὰς ἀνομίας ἡμῶν καὶ ἐσόμεθα Σοί]”[3].

10. Și a zis Domnul către Moisis: „Iată, Eu îți pun ție făgăduință [Ἐγὼ τίθημί σοι διαθήκην] înaintea a tot poporul tău! [Și] le voi face pe cele slăvite, care nu s-au făcut în tot pământul și în tot neamul. Și va vedea tot poporul, în care ești tu, lucrurile Domnului [τὰ ἔργα Κυρίου]. Că[ci] minunate este [sunt][ὅτι θαυμαστά ἐστιν], pe care Eu ți le voi face ție [ἃ Ἐγὼ ποιήσω σοι].

11. Tu ia aminte [la] toate câte Eu îți poruncesc ție! Iată, Eu alung dinaintea feței voastre pe amorreos și pe hananeos și pe hetteos și pe ferezeos și pe eveos și pe ghergheseos și pe iebuseos!

12. Ia aminte [la] tine însuți, ca nu cumva să pui făgăduință [cu] cei care locuiesc pe pământul întru care intri întru el! [Ca] să nu îți fie ție poticnire în[tre] voi [μή σοι γένηται πρόσκομμα ἐν ὑμῖν].

13. Altarele lor le veți dărâma și stâlpii lor îi veți zdrobi și dumbrăvile lor le veți tăia și pe cele cioplite ale dumnezeilor lor le veți arde în foc.

14. Căci nu, nu aveți să vă închinați altor dumnezei, căci Domnul [este] Dumnezeul Cel râvnitor [ὁ Θεὸς ζηλωτὸν], [iar] numele [Lui] este Dumnezeu Râvnitorul [Θεὸς Ζηλωτής].

15. Ca nu cumva să pui făgăduință [cu] cei care locuiesc pe pământ, cu cei străini, și [căci astfel] or să curvească după dumnezeii lor [καὶ ἐκπορνεύσωσιν ὀπίσω τῶν θεῶν αὐτῶν] și or să jertfească dumnezeilor lor și or să te cheme pe tine și ai să mănânci jertfele lor.

16. Și [astfel] ai să iei [din] fiicele lor fiilor tăi și [din] fiicele tale ai să dai fiilor lor și or să curvească fiicele tale după dumnezeii lor și or să curvească fiii tăi după dumnezeii lor.

17. Și dumnezei turnați[4] nu îți vei face ție.

18. Și praznicul azimelor vei păzi. Șapte zile vei mânca azime [ἄζυμα], precum ți-am poruncit ție, la vreme, în luna celor noi [ἐν μηνὶ τῶν νέων], căci în luna celor noi ai ieșit din Egiptos.

19. Tot cel care deschide pântecele Îmi [este] Mie [πᾶν διανοῖγον μήτραν Ἐμοί], cele bărbătești: cel dintâi-născut al vițelului și cel dintâi-născut al oii.

20. Și pe cel dintâi-născut al măgarului îl vei răscumpăra [cu] oaie. Iar dacă nu îl vei răscumpăra, vei da prețul său. Pe tot cel întâi-născut al fiilor tăi îl vei răscumpăra. [Căci] nu vei fi văzut înaintea Mea deșert.

21. Șase zile vei lucra, dar [în] a 7-a te vei odihni. [Cu] semănatul și [cu] seceratul te vei odihni[5].

22. Și praznicul săptămânilor Îmi vei face Mie, începătura secerișului grâului, și praznicul adunării la mijlocul anului.

23. [În] cele trei vremuri ale anului va fi văzută toată [partea] bărbătească a ta înaintea Domnului, a Dumnezeului lui Israil.

24. Căci, când am să alung neamurile de la fața ta și am să lărgesc hotarele tale, nu va dori nimeni pământul tău. [Iar] când ai să te sui să fii văzut înaintea Domnului, a Dumnezeului tău, [aceasta va fi] în cele trei vremuri ale anului.

25. Nu vei înjunghia pe aluat sângele tămâilor Mele [οὐ σφάξεις ἐπὶ ζύμῃ αἷμα θυμιαμάτων Μου] și nu va [vor] fi dormind [până] spre dimineață jertfele praznicului Paștiului [καὶ οὐ κοιμηθήσεται εἰς τὸ πρωὶ θύματα τῆς ἑορτῆς τοῦ Πασχα].

26. Pârgile pământului [τὰ πρωτογενήματα τῆς γῆς] tău le vei pune întru casa Domnului, a Dumnezeului tău. [Și] nu vei aduce mielul în laptele maicii sale [οὐ προσοίσεις ἄρνα ἐν γάλακτι μητρὸς αὐτοῦ]”.

27. Și a zis Domnul către Moisis: „Scrie-ți ție cuvintele acestea! Căci în cuvintele acestea ți-am pus ție făgăduința și lui Israil”.

28. Și era acolo Moisis înaintea Domnului, 40 de zile și 40 de nopți. Pâine nu a mâncat și apă nu a băut. Și a scris cuvintele acestea pe tablele făgăduinței: cele 10 porunci [τοὺς δέκα λόγους] .

29. Și când cobora Moisis din munte și cele două table [erau] în mâinile lui Moisis. Și coborând el din munte, Moisis nu cunoscuse că slăvită [era] înfățișarea culorii feței sale [Μωυσῆς οὐκ ᾔδει ὅτι δεδόξασται ἡ ὄψις τοῦ χρώματος τοῦ προσώπου αὐτοῦ][6], când i-a grăit El lui.

30. Și a văzut Aaron și toți bătrânii lui Israil pe Moisis și era slăvită înfățișarea culorii feței sale și au fost temându-se să se apropie de el.

31. Și i-a chemat pe ei Moisis și au fost întorcându-se către el Aaron și toți stăpânitorii adunării și le-a grăit lor Moisis.

32. Și după acestea au venit către el toți fiii lui Israil și le-a poruncit lor toate câte a grăit Domnul către el în muntele Sina.

33. Și fiindcă s-a odihnit grăind către ei, a pus văl pe fața sa [ἐπέθηκεν ἐπὶ τὸ πρόσωπον αὐτοῦ κάλυμμα].

34. Iar când intra Moisis înaintea Domnului [pentru] a-i grăi lui, își ridica vălul până ce ieșea. Și, a ieșit [ieșind], grăia tuturor fiilor lui Israil câte i-a poruncit lui Domnul.

35. Și au văzut fiii lui Israil fața lui Moisis că [era] slăvită și Moisis a pus împrejur văl pe fața sa [καὶ περιέθηκεν Μωυσῆς κάλυμμα ἐπὶ τὸ πρόσωπον ἑαυτοῦ], până ce avea să intre [pentru] a vorbi cu El [ἕως ἂν εἰσέλθῃ συλλαλεῖν Αὐτῷ].

---

[1] La mii de oameni.

[2] Nu-l va curăți pe cel care nu se pocăiește.

[3] Îți vom fi Ție poporul Tău.

[4] Idoli din metal, sub forma unor statuete.

[5] Te vei odihni în ziua a 7-a, oprind munca câmpului.

[6] Fața lui era plină de slava lui Dumnezeu.

1. Și a zis Domnul către Moisis: „Mergi, suie-te de aici, tu și poporul tău, pe care l-ai scos din pământul Egiptosului, spre pământul pe care M-am jurat lui Avraam și Isaac și Iacov, zicându-le: «Seminței voastre îl voi da pe acesta»!

2. Și împreună voi trimite pe Îngerul Meu înaintea feței tale și îl vei alunga pe amorreos și hetteos și ferezeos și ghergheseos și eveos și iebuseos.

3. Și te voi duce pe tine întru pământul curgând lapte și miere [καὶ εἰσάξω σε εἰς γῆν ῥέουσαν γάλα καὶ μέλι]. Căci nu am să merg împreună cu tine prin poporul cel tare în gât [τὸ λαὸν σκληροτράχηλόν[1]], [pentru] a fi [cu] tine, pentru ca să nu te nimicesc cu totul pe tine pe cale”.

4. Și poporul a auzit cuvântul acesta rău [și] s-au tânguit cu plângeri.

5. Și a zis Domnul fiilor lui Israil: „Voi, poporul cel tare în gât, vedeți [ca] nu altă rană voi aduce [să aduc] Eu peste voi și vă voi nimici cu totul [să vă nimicesc cu totul] pe voi! Acum, așadar, scoateți veșmintele slavei voastre și podoaba și îți voi arăta ție [pe cele] pe care ți le voi face ție [καὶ δείξω σοι ἃ ποιήσω σοι]!”.

6. Și și-au aruncat fiii lui Israil podoaba lor și înfrumusețarea de la muntele Horiv [καὶ περιείλαντο οἱ υἱοὶ Ισραηλ τὸν κόσμον αὐτῶν καὶ τὴν περιστολὴν ἀπὸ τοῦ ὄρους τοῦ Χωρηβ].

7. Și și-a luat Moisis cortul său [și] l-a ridicat afară [din] tabără, departe de tabără și a fost chemat Cortul mărturiei [Σκηνὴ μαρτυρίου]. Și a fost [că] tot cel care Îl caută [căuta] pe Domnul, ieșea spre cortul cel afară [din] tabără [ἐξεπορεύετο εἰς τὴν σκηνὴν ἔξω τῆς παρεμβολῆς].

8. Și când intra Moisis întru cortul cel afară [din] tabără, stătuse [stătea] tot poporul privind, fiecare din ușile cortului său, și vedeau, îndepărtându-se Moisis, până ce [avea] să intre el întru cort.

9. Și cum intra Moisis întru cort, se cobora stâlpul de nor [κατέβαινεν ὁ στῦλος τῆς νεφέλης] și stătea la ușa cortului [καὶ ἵστατο ἐπὶ τὴν θύραν τῆς σκηνῆς] și îi grăia lui Moisis [καὶ ἐλάλει Μωυσῇ].

10. Și vedea tot poporul stâlpul de nor care a stat [stătea] la ușa cortului. Și au stat [stătea] tot poporul [și] s-au închinat [se închina], fiecare din ușa cortului său.

11. Și a grăit [grăia] Domnul către Moisis față în față [καὶ ἐλάλησεν Κύριος πρὸς Μωυσῆν ἐνώπιος ἐνωπίῳ], cum cineva ar grăi către prietenul său [ὡς εἴ τις λαλήσει πρὸς τὸν ἑαυτοῦ φίλον]. Și [apoi Moisis] se elibera spre tabără, iar slujitorul Iisus [ὁ δὲ θεράπων Ἰησοῦς], fiul lui Navi [υἱὸς Ναυη], cel tânăr [νέος], nu ieșea din cort [οὐκ ἐξεπορεύετο ἐκ τῆς σκηνῆς].

12. Și a zis Moisis către Domnul: „Iată, Tu îmi zici mie: «Ridică poporul acesta!». Dar Tu nu mi-ai descoperit mie pe care îl vei trimite împreună cu mine. Dar Tu mi-ai zis mie: «Te-am cunoscut pe tine mai mult decât pe toți și har ai față de Mine [οἶδά σε παρὰ πάντας καὶ χάριν ἔχεις παρ᾽ Ἐμοί]».

13. Așadar, dacă am aflat har înaintea Ta [εἰ εὕρηκα χάριν ἐναντίον Σου], arată-Te mie pe Tine [ἐμφάνισόν μοι Σεαυτόν], [ca astfel] cunoscut să Te văd pe Tine [γνωστῶς ἴδω Σε]! Pentru ca să fiu aflat har înaintea Ta [ὅπως ἂν ὦ εὑρηκὼς χάριν ἐναντίον Σου] și pentru ca să cunosc că poporul Tău acesta [este] popor mare [καὶ ἵνα γνῶ ὅτι λαός Σου τὸ ἔθνος τὸ μέγα τοῦτο]”.

14. Și El zice: „Voi merge înaintea ta și te voi odihni pe tine [προπορεύσομαί σου καὶ καταπαύσω σε]”.

15. Și zice către El: „Dacă nu ai să mergi Tu Însuți [εἰ μὴ Αὐτὸς Σὺ πορεύῃ], să nu mă scoți de aici [μή με ἀναγάγῃς ἐντεῦθεν]!

16. Și cum cunoscut va fi cu adevărat, că am aflat har față de Tine și eu, [dar] și poporul Tău, afară de a merge Tu împreună cu noi? Și voi fi slăvit eu și poporu Tău mai mult decât toate neamurile câte este [sunt] pe pământ”.

17. Și a zis Domnul către Moisis: „Și cuvântul acesta, pe care l-ai zis, ți-l voi face ție, căci ai aflat har înaintea Mea și Te-am cunoscut pe tine mai mult decât pe toți”.

18. Și [Moisis] zice: „Arată-mi mie slava Ta [δεῖξόν μοι τὴν Σεαυτοῦ δόξαν]”!

19. Și [Domnul] i-a zis: „Eu voi trece înaintea Ta [cu] slava Mea [Ἐγὼ παρελεύσομαι πρότερός σου τῇ δόξῃ Μου] și voi chema în[tru] numele Meu Domnul înaintea ta [καὶ καλέσω ἐπὶ τῷ ὀνόματί Μου Κύριος ἐναντίον σου] și îl voi milui, [pe cel] pe care am să-l miluiesc, și mă voi îndura [de cel] de care am să mă îndur”.

20. Și [Domnul] a zis: „Nu vei putea să vezi fața Mea [οὐ δυνήσῃ ἰδεῖν Μου τὸ πρόσωπον]. Căci nu, nu are să vadă omul fața Mea și va trăi [οὐ γὰρ, μὴ ἴδῃ ἄνθρωπος τὸ πρόσωπόν Μου καὶ ζήσεται][să trăiască]”.

21. Și a zis Domnul: „Iată, loc lângă Mine [și] vei sta pe piatră!

22. Și când are să treacă slava Mea și te voi pune pe tine întru deschizătura pietrei [καὶ θήσω σε εἰς ὀπὴν τῆς πέτρας] și te voi acoperi [cu] mâna Mea pe tine până am să trec [καὶ σκεπάσω τῇ χειρί Μου ἐπὶ σέ ἕως ἂν παρέλθω].

23. Și voi lua mâna și atunci vei vedea pe cele dinapoia Mea [καὶ ἀφελῶ τὴν χεῖρα καὶ τότε ὄψῃ τὰ ὀπίσω Μου]. Dar fața Mea nu îți va fi arătată ție [τὸ δὲ πρόσωπόν Μου οὐκ ὀφθήσεταί σοι]”.

---

[1] Lipsit de smerenie, trufaș, care nu își pleacă capul înaintea Mea.

1. Și poporul a văzut că a întârziat Moisis să se coboare din munte. [Iar] poporul a stat alături de Aaron și i-au zis lui: „Ridică-te și fă-ne nouă dumnezei [ἀνάστηθι καὶ ποίησον ἡμῖν θεούς], care vor merge înaintea noastră [οἳ προπορεύσονται ἡμῶν]! Căci Moisis, omul acesta, care ne-a scos pe noi din Egiptos, nu am cunoscut ce i s-a făcut lui”.

2. Și Aaron le zice lor: „Luați cerceii cei de aur, cei din urechile femeilor voastre și ai fiicelor, și aduceți-i către mine!”.

3. Și tot poporul au [a] luat cerceii cei de aur, cei din urechile lor, și i-au [i-a] adus către Aaron.

4. Și [i-]a primit din mâinile lor și i-a făcut pe ei în[tru] podoabă și i-a făcut pe ei vițel turnat [μόσχον χωνευτὸν] și le-a zis lor: „Aceștia [sunt] dumnezeii tăi, Israile, care te-au scos pe tine din pământul Egiptosului!”.

5. Și a văzut Aaron [și] a zidit jertfelnic înaintea sa și a vestit Aaron, zicând: „Praznicul Domnului [este] mâine!”.

6. Și s-a trezit dis-de-dimineață a doua zi [și] a suit arderi de tot și a adus jertfa de mântuire. Și poporul a șezut să mănânce și să bea și s-au ridicat a juca [καὶ ἐκάθισεν ὁ λαὸς φαγεῖν καὶ πιεῖν καὶ ἀνέστησαν παίζειν].

7. Și a grăit Domnul către Moisis, zicându-i: „Mergi degrabă, coboară-te de aici, căci a făcut fărădelege poporul tău [ἠνόμησεν ὁ λαός σου], pe care l-ai scos din pământul Egiptosului!

8. S-au abătut de la cale repede [παρέβησαν ταχὺ], de la calea pe care le-am poruncit-o lor [ἐκ τῆς ὁδοῦ ἧς ἐνετείλω αὐτοῖς], [și] și-au făcut lor vițel și i s-au închinat lui și au zis: «Aceștia [sunt] dumnezeii tăi, Israile, care te-au scos pe tine din pământul Egiptosului!».

9.

10. Și acum lasă-Mă pe Mine și am fost mâniindu-Mă [cu] urgie înspre ei [καὶ νῦν ἔασόν Με καὶ θυμωθεὶς ὀργῇ εἰς αὐτοὺς], îi voi nimici pe ei și te voi face pe tine întru popor mare [ἐκτρίψω αὐτοὺς καὶ ποιήσω σὲ εἰς ἔθνος μέγα]!”.

11. Și a fost rugându-se Moisis înaintea Domnului, lui Dumnezeu, și a zis: „Pentru ce, Doamne, Te mânii [cu] urgie spre poporul Tău, pe care l-ai scos din pământul Egiptosului cu putere mare și cu brațul Tău cel înalt?

12. Ca nu cumva să zică egiptii [οἱ αἰγύπτιοι]/ egiptenii, zicând: «Cu răutate i-a scos pe ei, să-i ucidă în munți și să-i nimicească cu totul de pe pământ». Încetează urgia mâniei Tale și milostiv fii către răutatea poporului Tău [παῦσαι τῆς ὀργῆς τοῦ θυμοῦ Σου καὶ ἵλεως γενοῦ ἐπὶ τῇ κακίᾳ τοῦ λαοῦ Σου]!

13. Adu-ți aminte de Avraam și Isaac și Iacov, de slujitorii Tăi, cărora Te-ai jurat despre Tine și ai grăit către ei, zicându-le: «Voi înmulți sămânța voastră ca stelele cerului [cu] mulțimea și tot pământul acesta, pe care am zis să-l dau seminței lor, și îi voi ține pe el întru veac»!”.

14. Și a fost îmblânzit Domnul asupra răutății pe care a zis să o facă poporului Său [καὶ ἱλάσθη Κύριος περὶ τῆς κακίας ἧς εἶπεν ποιῆσαι τὸν λαὸν Αὐτοῦ].

15. Și s-a întors Moisis, s-a coborât din munte, și cele două table ale măturiei [erau] în mâinile sale, tablele cele de piatră, scrise pe amândouă părțile lor, de aici și până aici [pe de o parte și pe de alta] erau scrise.

16. Și plăcile erau lucrul lui Dumnezeu [ἔργον Θεου] și Scriptura [καὶ ἡ Γραφὴ], Scriptura lui Dumnezeu este [Γραφὴ Θεοῦ ἐστιν], scrisă în plăci.

17. Și Iisus a auzit glasul poporului strigând [și] zice către Moisis: „Glas de război în tabără!”.

18. Și [Moisis] zice: „Nu este glasul începătorilor în putere, nici glasul începătorilor de întoarcere, ci eu aud glasul începătorilor de vin [φωνὴν ἐξαρχόντων οἴνου][1]”.

19. Și când se apropia taberei [de tabără], [Moisis] vede vițelul și dansurile. Și a fost urgisindu-se [cu] mânie Moisis [și] a aruncat din mâinile sale cele două plăci și le-a zdrobit pe ele sub munte [καὶ συνέτριψεν αὐτὰς ὑπὸ τὸ ὄρος].

20. Și a luat vițelul pe care l-au făcut [și] l-a ars pe el în foc și l-a măcinat pe el mărunt și l-a semănat pe el în apă și l-a dat pe el să-l bea fiilor lui Israil.

21. Și i-a zis Moisis lui Aaron: „Ce ți-a făcut ție poporul acesta, că ai adus asupra lor păcat mare?”.

22. Și a zis Aaron către Moisis: „Nu fii urgisit, doamne, căci tu ai cunoscut năvala [τὸ ὅρμημα] poporului acestuia!

23. Căci îmi zic mie: «Fă-ne nouă dumnezei, care vor merge înaintea noastră, căci Moisis, omul acesta, care ne-a scos pe noi din Egiptos, nu am cunoscut ce i s-a făcut lui!».

24. Și le-am zis lor: «Dacă [la] cineva este aureturi[2], lepădați-le!». Și mi le-au dat mie și le-am aruncat întru foc și a ieșit vițelul acesta”.

25. Și a văzut Moisis poporul că a fost risipit – căci i-a risipit pe ei Aaron, [fiind] bucuria răutăcioasă a potrivnicilor lor [ἐπίχαρμα τοῖς ὑπεναντίοις αὐτῶν] –,

26. și a stat Moisis la ușa taberei și a zis: „Cine [este] cu Domnul, este cu mine!”. Așadar s-au adunat cu el toți fiii lui Levi.

27. Și le zice lor: „Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui Israil: «Puneți fiecare sabia sa pe coapsă și treceți prin [mijloc] și vă întoarceți din ușă în ușă prin tabără și ucideți fiecare pe fratele său și fiecare pe aproapele său și fiecare pe cel de lângă el!»”.

28. Și au făcut fiii lui Levi precum le-a grăit lor Moisis și au căzut din popor în ziua aceea spre 3000 de oameni.

29. Și le-a zis lor Moisis: „Astăzi ați umplut mâinile voastre Domnului, fiecare prin fiul sau fratele, [ca] să fie dată asupra voastră binecuvântarea [δοθῆναι ἐφ᾽ ὑμᾶς εὐλογίαν]”.

30. Și a fost după a doua zi, [că] a zis Moisis către popor: „Voi ați păcătuit păcat mare [ὑμεῖς ἡμαρτήκατε ἁμαρτίαν μεγάλην]. Și acum mă voi sui către Dumnezeu, pentru ca să potolesc pentru păcatul vostru”.

31. Și s-a întors Moisis către Domnul și a zis: „Mă rog, Doamne, [căci] poporul acesta a păcătuit păcat mare și și-au făcut loc dumnezeii cei din aur.

32. Și acum, dacă le ierți lor păcatul, iartă-l! Dar dacă nu, șterge-mă pe mine din cartea Ta [ἐξάλειψόν με ἐκ τῆς βίβλου Σου], [în] care [m-]ai scris [ἧς ἔγραψας]!”.

33. Și a zis Domnul către Moisis: „Dacă cineva a păcătuit înaintea Mea, îl voi șterge pe el din cartea Mea.

34. Iar acum mergi, coboară-te, și călăuzește poporul acesta întru locul [în] care ți-am zis ție! Iată, Îngerul Meu va merge înaintea feței tale, iar [în] care zi am să-i cercetez [ᾗ δ᾽ ἂν ἡμέρᾳ ἐπισκέπτωμαι], voi aduce asupra lor păcatul lor [ἐπάξω ἐπ᾽ αὐτοὺς τὴν ἁμαρτίαν αὐτῶν]!”.

35. Și a lovit Domnul poporul din cauza facerii vițelului, pe care l-a făcut Aaron.

---

[1] Glasul celor care beau vin pentru prima oară și se îmbată.

[2] Pentru că avem aici substantivul χρυσία, care este N. pl. de la aur, pe care nu îl avem în limba română.