Iezechiil, cap. 27, 26-36, cf. LXX
26. În apa cea multă te duceau pe tine vâslașii tăi, [iar] vântul austrului te-a zdrobit pe tine în inima mării [τὸ πνεῦμα τοῦ νότου συνέτριψέν σε ἐν καρδίᾳ θαλάσσης].
27. [Și ei] erau puterile tale și plata ta și cei amestecați ai tăi și vâslașii tăi și cârmacii tăi și sfătuitorii tăi și cei amestecați ai tăi din cei amestecați ai tăi [καὶ οἱ σύμμικτοί σου ἐκ τῶν συμμίκτων σου] și toți oamenii cei războinici ai tăi, cei [care sunt] în[tru] tine, și toată adunarea ta, [cea care este] în mijlocul tău. [Și ei] vor cădea în inima mării în ziua căderii tale [πεσοῦνται ἐν καρδίᾳ θαλάσσης ἐν τῇ ἡμέρᾳ τῆς πτώσεώς σου].
28. La glasul strigării tale, cârmacii tăi [cu] frică vor fi înfricoșați
29. și vor coborî din corăbii toți vâslașii tăi și corăbierii, iar căpitanii mării [οἱ πρωρεῖς τῆς θαλάσσης] pe pământ vor sta.
30. Și te vor jeli pe tine [cu] glasul lor și vor striga [cu] amar și pământ vor pune pe capul lor și cenușă vor împrăștia dedesubt[ul lor].
31.
32. Și fiii lor vor lua pentru tine plângere și îți [vor face] ție plângere[1].
33. Cât de mare [este] acea plată, [pe care] ai aflat-o de la mare? Umplut-ai neamurile din mulțimea ta și din cel amestecat al tău i-ai îmbogățit pe toți împărații pământului.
34. Acum ai fost zdrobită în mare [νῦν συνετρίβης ἐν θαλάσσῃ], în apa cea adâncă [ἐν βάθει ὕδατος], [iar] cel amestecat al tău și toată adunarea ta în mijlocul tău au căzut [ὁ σύμμικτός σου καὶ πᾶσα ἡ συναγωγή σου ἐν μέσῳ σου]. Toți vâslașii tăi,
35. toți cei care locuiesc insulele, s-au întristat pentru tine și împărații lor [cu] extaz s-au uimit [καὶ οἱ βασιλεῖς αὐτῶν ἐκστάσει ἐξέστησαν] și a plâns fața lor [καὶ ἐδάκρυσεν τὸ πρόσωπον αὐτῶν].
36. Negustorii dintre neamuri te-au șuierat pe tine [ἔμποροι ἀπὸ ἐθνῶν ἐσύρισάν σε], [pentru că] pieire te-ai făcut și nu vei mai fi întru veac>»”.
[1] Te vor jeli pe tine.