Onlineul și TVul: două teritorii fără contur pentru mulți

A sta la televizor, pentru mulți români, înseamnă a privi poze. A sta a prost și a privi poze. Sau țipete. De aceea mulți nici nu știu că TVul are mai multe programe și că fiecare program e o altă televiziune…ci a vedea la TV înseamnă a privi la televizor indiferent cine îți livrează conținut media.

Așa se explică de ce nu pot discrimina între ce spune o televiziune și ce spune alta…pentru că nu diferențiază televiziunile.

Rămân unde le place…nu unde au ceva de văzut.

Și mai grav stă treaba cu onlineul. Sunt mai mulți cei care au computer decât cei care știu să folosească mailul. Sunt mai mulți cei care caută haotic online decât cei care știu ce caută și unde trebuie să caute. Sunt și mai puțini cei care știu unde începe și unde se termină un blog.

Pentru că sunt foarte puțini cei care știu ce e un blog sau un spațiu online personal.

Mulți confundă onlineul cu TVul pentru că consideră că ceea ce văd online apare de la sine. Sau că, chiar de aranjează cineva lucrurile, toată lumea o face pentru bani…și niciunul nu creează gratuit.

Și nu gândesc astfel pentru că nu caută online lucruri cu personalitate ci doar utilitariste: imagini, adrese, informații, filme, jocuri…Nu se așteaptă ca cineva să își imprime personalitatea și munca într-un spațiu online pentru un public cititor.

Tocmai de aceea creatorul de online autentic e o personalitate care caută alte personalități pentru interacțiune. El nu caută un public gură cască, căruia să îi curgă mucii în fața ecranului, ci oameni care înțeleg pentru că și ei au căutări asemănătoare.

Pentru blog trebuie să fii conectat mereu online, trebuie să îți placă originalitatea, perspicacitatea, detaliul, comunicarea, imediatul.

TVul nu te invită să te auxilizi în mod direct. Și dacă totuși îți permite…e pentru un public redus. Onlineul e deschis tuturor, dar pentru a-l înțelege ai nevoie de inițiere și de upgradare continuă.

Timp în care înveți să respecți pe cel care creează și să te dezici de impostori, să aștepți creația bună, de mare calitate și să o sprijini.

TVul poate fi inclus în online, pe când onlineul e întotdeauna un spațiu mult mai mare și mai incitant pentru creație. E diversitatea care emană din persoane foarte bine pregătite pentru ceea ce fac.

Însă omul de rând nu știe să aprecieze nici TVul și nici onlineul pentru că nu sunt medii care nu îți cer specializare ci, dimpotrivă: care îți cer multă specializare pentru ca să le înțelegi într-o anumită măsură.

Acesta e motivul pentru care mesajul grobian e înghițit din zbor iar mesajul fin, delicat, de bun simț nu ajunge decât la cei cu multe clase.

Și cine reduce nivelul de înțelegere nu face altceva decât să imbecilizeze publicul.

Acolo unde ratingul e mai mult privit decât reflecție, mesajul e înțeles foarte distorsionat. Numai unde publicul poate să comenteze în cuvinte proprii un conținut media avem de-a face cu adevărații privitori de TV sau adevărații cititori de online.

Și aceștia sunt puțini ca și creatorii de online.

Pentru că acum sunt ferm convins că nimeni care nu a scris mult și nu a creat mult într-un domeniu înainte de a trece la creația online nu poate face online de calitate.