Evanghelia după Matei (cap. 22)

Evanghelia după

Matei

*

Traducere și note de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Traducerea noastră s-a făcut din limba greacă veche, conform: The Greek New Testament (GNT), ed. Kurt Aland, Matthew Black, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wikgren, Ed. Münster/Westphalia, 1966, inclusă în ediția electronică BibleWorks v. 6.

***

Capitolul 22

1. Și Iisus a răspuns, [și] iarăși a vorbit în parabole, spunându-le lor:

2. „Împărăția Cerurilor a fost asemănată omului împărat, care a făcut nunți [gamus][1] fiului lui.

3. Și a trimis pe slujitorii lui [spre] a chema [pe cei care] au fost chemați întru/ la nunți [tus checlimenus is tus gamus], însă [aceștia] nu au vrut să vină.

4. Iarăși a trimis alți slujitori, spunând: «Spuneți celor care au fost chemați: <Iată, am pregătit ospățul meu [to ariston mu], juncii[2] mei și cele îngrășate au fost junghiate și toate sunt gata!Veniți întru/ la nunți!>».

5. Dar [ei] neluând în seamă [invitația] s-au dus,  care întru țarina lui, și care la neguțătoria [tin emporian] lui!

6. Iar restul/ ceilalți i-au prins pe slujitorii lui, i-au batjocorit/ i-au chinuit și i-au omorât.

7. Iar împăratul [auzind][3] [acestea] s-a mâniat și a trimis armatele [ta stratefmata]/ oștile lui, [care] au nimicit pe ucigașii aceia și cetății lor i-au dat foc.

8. Atunci, [împăratul] a spus slujitorilor lui: «Nunta [gamos] este gata, dar cei care au fost chemați [i checlimeni] nu au fost vrednici [axii][4]!

9. De aceea, mergeți la răspântiile căilor[5] și oricâți veți găsi, chemați-i întru/ la nunți!».

10. Și au ieșit slujitorii aceia întru/ la căi, [și] au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi și buni! Și s-a umplut nunta [cu] cei care stăteau la masă [che eplisti o gamos anachimenon ][6].

11. Și intrând împăratul ca să vadă pe cei care stăteau la masă, a văzut acolo pe un om, [care] nu era îmbrăcat [cu] haina nunții [endima gamu],

12. și i-a spus lui: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haina nunții?». Iar [el] a tăcut.

13. Atunci împăratul a spus slujitorilor: «Legați-i lui picioarele și mâinile [și] aruncați-l pe el întru întunericul cel mai din afară!». Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.

14. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși”.

15. Atunci s-au dus fariseii [și] au luat/ primit sfat [simvulion elavon][7] ca să-L prindă pe El în cuvânt[8].

16. Și a trimis la El pe ucenicii lor[9], [împreună] cu irodianii, spunând: „Învățătorule, cunoaștem că ești adevărat [alitis][10] și înveți calea lui Dumnezeu în adevăr și nu-ți pasă de nimeni! Căci nu privești întru/ la fața oamenilor.

17. Spune-ne nouă ce Ți se pare[11]? Se cuvine a da dajdie/ impozit Cesarului [cinson Cesari] sau nu?”.

18. Dar Iisus cunoscând răutatea/ viclenia [tin ponirian] lor a spus: „Ce Mă ispitiți[12], ipocriților/ fățarnicilor?

19. Arătați-Mi moneda dajdiei [to nomisma tu cinsu]!”. Și I-au dat Lui un dinarion.

20. Și [Iisus] a spus lor: „Al cui este chipul acesta și inscripția [de pe el]?”.

21.  [Și] I-au spus Lui: „Ale lui Cesar”. Atunci [Iisus] a spus lor: „Așadar, dați Cesarului pe ale Cesarului și lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu”.

22. Și auzindu-L s-au minunat, și L-au lăsat pe El [și] s-au dus.

23. În ziua aceea S-au apropiat de El sadducheii, cei care spun că nu este înviere[13], și L-au întrebat pe El,

24. spunând: „Învățătorule, Moisis a spus: «Dacă cineva moare neavând urmași, fratele lui va lua de soție pe femeia lui[14] și va ridica urmaș[15] fratelui lui».

25. Dar erau la noi șapte frați! Și primul [dintre ei] s-a însurat [și] a murit, și neavând urmaș a lăsat pe femeia sa fratelui lui!

26. Asemenea [a făcut] și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.

27. Și în urma tuturor a murit [și] femeia.

28. Atunci, la înviere[16], a cui [dintre] cei șapte [frați] va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o pe ea!”.

29. Iar Iisus a răspuns [și] le-a spus lor: „Vă rătăciți necunoscând Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu!

30. Căci la înviere [oamenii] nu se însoară și nici nu se mărită, ci sunt ca Îngerii [lui Dumnezeu][17] în cer.

31. Iar despre învierea morților [tis anastaseos ton necron] nu ați citit [că] s-a spus vouă de [către] Dumnezeu, spunând:

32. «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? [Căci] Dumnezeu nu este al morților, ci al viilor[18]”.

33. Și mulțimile ascultau [și] se uimeau de învățătura Lui.

34. Dar fariseii auzind că i-a făcut să tacă [efimosen] pe sadduchei s-au adunat împreună,

35. și unul dintre ei, [un] [învățător al Legii (nomicos)], a întrebat ispitindu-L pe El:

36. „Învățătorule, care poruncă este mare [megali] în Lege?”.

37. Și [Iisus] i-a pus lui: „«Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău!»[19].

38. Aceasta este marea și prima poruncă.

39. Iar a doua ca aceasta: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!»[20].

40. Întru/ de aceste două porunci se spânzură/ se atârnă/ se ține [cremate][21] întreaga Lege și Profeții.

41. Și fiind adunați [la un loc] fariseii, Iisus i-a întrebat pe ei,

42 spunând: „Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este?”. [Și ei] Îi spun Lui: „Al lui David”.

43. [Și Iisus] le-a spus lor: „Atunci, cum de David, în Duhul [Sfânt], Îl numește pe El Domn, spunând: «A zis Domnul Domnului meu: <Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi [scăunel/ taburet (ipopodion)[22]] sub/ dedesubtul picioarelor Tale[23]>?».

44. Astfel, dacă David Îl numește pe El Domn, cum este fiul lui?”.

45. Și nimeni nu a putut să-I răspundă Lui cuvânt și nici n-a mai îndrăznit cineva din ceasul acela să-L mai întrebe pe El.


[1] Forma de plural existentă în GNT nu se regăsește în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001, Biblia de la Blaj [1795], GBV 2001, WEB, RVA („banquete”), SCH („Hochzeit”), PNT („a mariage”), R60 („fiesta”), NRV („le nozze”), TNT, LBA, LND însă se regăsește în BNT, VUL („nuptias”),VUO, SCR, WHO, TIS.

Putem înțelege însă prin nunți (într-o citire literală) o nuntă făcută pe perioada a mai multe zile.

[2] Taurii tineri, nepuși la jug.

[3] Cuvânt existent în MGK dar nu și în GNT, dar pe care îl regăsim în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988 și 2001. El apare și în VUL („rex autem cum audisset iratus”), WEB („but when the king heard{of it}”), PNT, CNS,  Biblia de la Blaj [1795], DRA, GNV, KJG, LND, MRD dar nu și în BNT, GBV 2001, NLT („then the king became furious”).

[4] Nu au vrut să fie vrednici de nuntă, adică să se pregătească și să vină pregătiți la nuntă.

[5] În intersecțiile drumurilor.

[6] În ed. Biblia 1688 și Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „și să umplu [se umplu] nunta de oaspeți”.  În ed. BOR 1914: „și s-a umplut nunta de cei ce ședeau” [la masă]. În ed. BOR 1939: „și s-a umplut casa nunții de oaspeți”. În ed. BOR 1988 și 2001: „și s-a umplut casa nunții cu oaspeți”.

În MGK găsim ideea de „oaspeți/ chemați” regăsibilă în edițiile sinodale românești: „che eghemisti o gamos apo anacheclimenon” [și s-a umplut nunta cu cei invitați/ chemați”.

În VUL găsim: discumbentium, care îi indică pe cei care stau la masă sau pe cei care mănâncă întinși pe pat, adică pe invitați.

[7] În ed. Biblia 1688: „făcură sfat”. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „făcând sfat”. În ed. BOR 1914: „sfat au făcut”. În ed. BOR 1939, 1988 și 2001: „au ținut sfat”, conform VUL: „consilium inierunt”.

BNT prezintă același text ca și GNT: „au luat/ primit sfat”, care poate fi citit sub forma: „au convenit asupra unei decizii, aceea de a-L atrage în cursă, la nivelul răspunsurilor, pe Domnul”.

[8] Să-L facă pe Domnul să greșească în cuvânt, în ceea ce spune, mărturisește…

[9] Ai fariseilor.

[10] Același adjectiv găsim și în MGK. Însă în ed. Biblia 1688 găsim adjectivul „dirept” [drept]”. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998] găsim același adjectiv sub forma „derept”. În ed. BOR 1914: „adevărat ești”, ca în GNT. În ed. BOR 1939 și 1988 : „ești omul adevărului”. În ed. BOR 2001, care urmează GNT ca și noi: „ești adevărat”.

Și în VUL găsim tot „ești adevărat”: verax es.

[11] Ce gândești despre…

[12] Cu sensul: de ce Mă ispitiți…

[13] Înviere a morților.

[14] A celui decedat.

[15] Și se va socoti copilul născut de cumnat cu cumnata sa ca fiind al celui mort și nu al fratelui său.

[16] La învierea întregii umanități din morți.

[17] Fragment inexistent în GNT dar prezent în MGK: „os Angheli tu Teu en urano”. El apare și în ed. Biblia 1688, Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998], BOR 1914, 1939, 1988, 2001, Biblia de la Blaj [1795], GBV 2001, VUL („sunt sicut Angeli Dei in caelo”), SCR, TIS, DBY („but are as Angels of God in heaven”), KJG, LUO („sondern sie sind gleichwie die Engel Gottes im Himmel”), STE dar nu și în WHO, BNT, NIB.

[18] Dumnezeu este cu cei vii întru El, cu cei Sfinți.

[19] Deut. 6, 5.

[20] Lev. 19, 18.

[21] În ed. Biblia 1688: „Întru aceaste doao porunci toată leagea și prorocii spânzură”. În ed. Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998]: „Întru aceaste doao porunci toată leagea și prorocii să ține”. În ed. BOR 1914: „Într-aceste două porunci, toată legea și prorocii atârnă”. În ed. BOR 1939: „În aceste două porunci atârnă toată legea și prorocii”. În ed. BOR 1988: „În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și proorocii”. În ed. BOR 2001: „De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții”.

VUL folosește verbul pendet, care se poate traduce cu: se spânzură/ atârnă în jos/ depinde. GNT este identică cu WHO, BNT, SCR, WEB în această chestiune.

[22] Cuvântul ipopodion e prezent în MGK dar nu și în GNT. În ed. Biblia 1688 și în Noul Testament-Bălgrad [1648/ ed. 1998] apare tradus ca „scaun”, pe când în ed. BOR 1914, 1939, 1988 și 2001: „așternut”.

[23] Profeția mesianică de la Ps. 109, 1. În LXX găsim ipopodion.

Religie și romantism

Selecția fragmentelor următoare s-a făcut din: Virgil Nemoianu, cap. Sacrality and the Aesthetic in the Early Nineteenth Century, în vol. A Companion to European Romanticism, edited by Michael Ferber, Blackwell Publishing Ltd, 2005, p. 395-396, 398:

La noi, aproximativ în aceeași perioadă la care se referă Nemoianu, se susține că este o perioadă de înflorire a gândirii tipic iluministe și a raționalismului, de repudiere a misticismului religios.

Cu alte cuvinte, dacă am fi fost, în aceeași vreme, mai mistici/ religioși și mai puțin iluminiști, poate că ne-am fi sincronizat și noi cu Europa și nu ne-am mai fi aflat cu două secole în urmă.

În afară de acestea, textul de mai sus relatează despre persecuțiile la care a fost supusă religia în general și religia creștină cu precădere, în secolul al XVIII-lea, culminând cu Revoluția Franceză și cu perioada imediat următoare.

1 2 3 22