Rămâne să ne vedem. Poemul 77

Moș Crăciun
l-a sunat pe Răzvan
cel din clasa-ntâi.
Când?!…
Într-o vineri
de dimineață!
Pentru că el cunoaște
numărul de telefon
al tuturor copiilor
mici și mari și,
din când în când,
îl mai sună pe câte unul.
Răzvan explică în detalii
cum a fost,
ce i-a spus,
cum l-a recunoscut.
Părinții lui zâmbesc,
învățătoarea știe ea ce știe,
dar colegii de clasă sunt uimiți.
Pentru că pe ei nu i-a
sunat încă Moș Crăciun,
dacă, așa cum se spune,
el știe numărul de telefon
la toți.
O colegă crede că l-a sunat
pentru că el este blond la păr.
Pe când altul, cel care stă la geam,
spune că Moș Crăciun
când sună pe cineva,
îl sună pentru că
a fost cuminte tot anul.
Dar Răzvan nu e cuminte
de felul lui!
Dimpotrivă: el e poznaș.
Face numai boacăne,
e certat adesea,
i se atrage atenția că
nu e bine ceea ce face.
Și cu toate acestea
Moș Crăciun l-a sunat
numai pe el
și pe nimeni altcineva.
De unde se poate trage
concluzia că și
lui Moș Crăciun îi plac
zurbagiii.
Însă, dacă tragem
această concluzie
deloc principială,
cum rămâne cu faptul
că Moș Crăciun vine numai
la copiii ascultători și silitori?!
Nimeni din clasă nu a putut
să înțeleagă acest mister.
Numai unchiul lui Răzvan
știe sigur cum e cu Moș Crăciun.
Și aceasta, pentru că el însuși
sunase în acea dimineață.