Rămâne să ne vedem. Poemul 72
Cât de copii suntem
noi cu ridurile noastre!
Cum ne jucăm noi
la fiecare vârstă
și ne pierdem
în ceea ce sperăm,
în ceea ce vrem!
Ne trebuie doar o clipă
și uităm
că suntem bătrâni,
că suntem singuri,
că suntem neputincioși,
atunci când ne amintim
lucruri care ne plac,
pe care nu le-am uitat
niciodată.
Cât de frumoși suntem noi,
când scoatem din noi curăția,
când o punem în fața tuturor
ca pe o față veselă!