Psalmii (ediția LXX)

Pagina sursă

PDF – EPUB – Torrent

Slujiți Domnului în frică și bucurați-vă Lui în cutremur! Luați învățătură, ca nu cumva să vă urgisească Domnul! Și vă va nimici din calea cea dreaptă, oricând are să se aprindă în grabă mânia Lui. Fericiți sunt toți cei care au nădăjduit întru El (Ps. 2, 11-12).

Judecă-i pe ei, Dumnezeule! Să cadă din sfaturile lor! După mulțimea neevlaviilor lor izgonește-i pe ei, că Te-au amărât pe Tine, Doamne! Și să se veselească toți cei care nădăjduiesc în Tine! Întru veac se vor bucura și Te vei sălășlui în ei. Și se vor lăuda în Tine toți cei care iubesc numele Tău (Ps. 5, 11-12).

Miluiește-mă, Doamne, că slab sunt! Vindecă-mă, Doamne, că au fost tulburate oasele mele! Și sufletul meu a fost tulburat foarte. Și Tu, Doamne, până când întârzii? (Ps. 6, 3-4).

Dumnezeu este cercetând inimile și rinichii noștri. Drept este ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel care mântuiește pe cei drepți cu inima. Dumnezeu este judecător drept și tare și îndelung-răbdător, neaducând urgie peste noi în toată ziua. Dar dacă nu aveți să vă întoarceți la El, sabia Lui o va lustrui, arcul Lui l-a încordat deja și l-a pregătit pe el.  Și în el a pregătit unelte de moarte. Săgețile Lui le-a lucrat celor care ard (Ps. 7, 10, 13-14).

Din gura pruncilor și a celor care sug ai pregătit laudă. Pentru vrăjmașii Tăi ai făcut aceasta, pentru a nimici pe vrăjmaș și pe răzbunător. Că vedea-voi cerurile, lucrurile degetelor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat. Ce este omul, că îl pomenești pe el? Sau fiul omului, că îl cercetezi pe el? (Ps. 8, 3-5).

Pândește întru ascuns, ca leul în stâna lui; pândește ca să prindă pe sărac, să-l prindă pe sărac ca să-l tragă la el. În lațul lui îl va smeri pe el; se va apleca și va cădea în ziua când are să stăpânească el peste săraci. Căci a zis în inima lui: „A uitat Dumnezeu. A întors fața Lui pentru a nu vedea până întru sfârșit”. Ridică-Te, Doamne, Dumnezeul meu! Înalță-se mâna Ta! Să nu uiți pe săracii Tăi! (Ps. 9, 30-33)

Că, iată, păcătoșii au întins arcul, au pregătit săgeți întru tolbă, ca să vâneze în noapte fără lună pe cei drepți cu inima! Că pe care i-ai îndreptat, ei i-au dărâmat. Dar cel Drept ce a făcut? (Ps. 10, 2-3).

Îl voi binecuvânta pe Domnul, pe Cel care m-a înțelepțit pe mine. Iar la aceasta, încă și până în vremea nopții, gândurile mele m-au învățat pe mine. Căci vedeam mai înainte pe Domnul, înaintea mea pururea, că El este din cele de-a dreapta mea, pentru ca să nu mă clatin. Pentru aceasta s-a veselit inima mea și s-a bucurat limba mea, dar încă și trupul meu se va sălășlui întru nădejde. Că nu vei părăsi sufletul meu întru Iad, nici nu vei da pe Cel Cuvios al Tău să vadă stricăciunea (Ps. 15, 7-10).

Judecă, Doamne, pe cei care îmi fac nedreptate! Războiește-Te cu cei care se războiesc cu mine! Apucă arma și scutul și Te ridică întru ajutorul meu! Varsă sabie și închide dimpotriva celor care mă caută pe mine! Spune sufletului meu: „Mântuirea ta sunt Eu!” (Ps. 34, 1-3).

Căci gura mea va grăi înțelepciune și cugetarea inimii mele înțelegere. Voi pleca întru parabolă urechea mea, voi deschide întru psaltirion pe cea pusă înaintea mea (Ps. 48, 4-5).

Vor fi disprețuiți ca apa trecând. Va întinde arcul Său până ce vor slăbi. Ca ceara topindu-se vor fi luați. A căzut foc și nu au văzut soarele. Mai înainte de a înțelege spinii voștri verigarul, ca pe vii, ca în urgie vă va înghiți pe voi. Veseli-se-va cel Drept când are să vadă răzbunare împotriva celor neevlavioși. Mâinile lui le va spăla în sângele celui păcătos. (Ps. 57, 8-11).

Auzi-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor care sunt în mare, departe! Pregătind munții în tăria Lui, încins în putere, Cel care tulbură chitul mării. Sunetele valurilor ei vor tulbura neamurile și se vor teme cei care locuiesc marginile pământului de la semnele Tale. Ieșirile de dimineață și de seară le vei înveseli (Ps. 64, 6-9).

M-ai învățat, Dumnezeule, din tinerețea mea și până acum voi vesti minunile Tale. Și până la bătrânețe și la cea mai adâncă bătrânețe, Dumnezeule, să nu mă părăsești, până am să vestesc brațul Tău tot neamului care vine. Stăpânirea Ta și dreptatea Ta, Dumnezeule, sunt până la cele înalte, până la cele mărite pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ție? (Ps. 70, 17-19).

Iar mie, pentru puțin nu mi s-au clătinat picioarele, pentru puțin nu mi s-au împrăștiat pașii mei. Că am râvnit în cei fărădelege, pacea celor păcătoși văzând. Că nu este suferință a morții lor și tărie întru chinul lor.  În ostenelile oamenilor nu sunt și cu oamenii nu vor fi biciuiți. Pentru aceasta i-a apucat pe ei mândria, îmbrăcându-se cu nedreptatea și cu neevlavia lor. Va ieși ca din grăsime nedreptatea lor, căci au trecut întru firea inimii. Au gândit și au grăit în răutate, nedreptate întru înălțime au grăit. Au pus întru cer gura lor și limba lor a trecut peste pământ (Ps. 72, 2-9).

Să nu întorci pe om întru smerenie. Și ai zis: „Întoarceți-vă, fiii oamenilor!”. Că mii de ani în ochii Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut, și ca straja în noapte. Batjocurile lor ani vor fi. Dimineața ca iarba va trece. Dimineața are să înflorească și va trece, iar seara va cădea. Se va întări și se va usca (Ps. 89, 3-6).

Binecuvintează, sufletul meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Întru mărturisire și bunăcuviință Te-ai îmbrăcat, îmbrăcând lumina ca pe un veșmânt și întinzând cerul ca pe o piele. Cel care acoperi în ape pe cele mai de sus ale Lui. Cel care pui norii suirea Lui. Cel care umbli peste aripile vânturilor  (Ps. 103, 1-3).

Domnul va judeca între neamuri, va umple pământul de trupuri și va zdrobi capetele multora pe pământ. Din pârâu, pe cale, va bea; pentru aceea va înălța capul (Ps. 109, 6-7).

Înconjurând m-au înconjurat și întru numele Domnului m-am răzbunat pe ei. Înconjuratu-m-au ca albinele fagurele de miere și s-au aprins ca focul în spini și întru numele Domnului m-am răzbunat pe ei. Împingându-mă, m-am răsturnat să cad, dar Domnul a venit în ajutorul meu. Tăria mea și lauda mea este Domnul și El mi-a fost mie întru mântuire (Ps. 117, 11-14).

Lipitu-m-am de mărturiile Tale. Doamne, să nu mă rușinezi! Calea poruncilor Tale am alergat, când ai lărgit inima mea. Pune lege mie, Doamne, calea dreptăților Tale și o voi cerceta pe ea totdeauna! (Ps. 118, 31-33).

Binecuvântat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi întru cursa dinților lor! Sufletul nostru ca o vrabie s-a izbăvit din cursa celor care o vânează; cursa s-a zdrobit și noi ne-am izbăvit. Ajutorul nostru este în numele Domnului, al Celui care a făcut cerul și pământul (Ps. 123, 6-8).

Mărturisi-mă-voi Ție, căci cu înfricoșare Te-ai minunat. Minunate sunt lucrurile Tale și sufletul meu le cunoaște foarte.  Nu a fost ascuns osul meu de Tine, pe care l-ai făcut în ascuns, și ființa mea în cele mai adânci ale pământului. Pe cele nelucrate ale mele le-au văzut ochii Tăi și, în cartea Ta, toți vor fi scriși. Ziua se vor zidi și nimeni nu va fi între ei (Ps. 138, 14-16).

Mare este Domnul și lăudat foarte și măreția Lui nu are sfârșit. Neam și neam vor lăuda lucrurile Tale și puterea Ta o vor vesti, marea-cuviință a slavei sfințeniei Tale o vor spune și minunile Tale vor povesti și puterea celor înfricoșătoare ale Tale vor spune și măreția Ta o vor povesti. Pomenirea mulțimii bunătății Tale vor revărsa și dreptății Tale se vor bucura (Ps. 144, 3-7).