Prea mare
La început, în 2006, Teologie pentru azi (TPA) era singurul proiect autentic al Wp-ului românesc…fapt pentru care, și acum, în 2011, e un proiect în derulare…
Nu ne-am apucat de el…și apoi ne-am dat seama ce se poate face…ci ne-am apucat de el…tocmai pentru că ne-am dat seama ce putem face noi…pentru alții.
Și ne-am dat seama înainte ca televiziunile, ziarele, intelectualii, politicienii români să se trezească…și să profite de onlineul românesc.
Da, unii doar au profitat…nu au adus un plus, o noutate, o creație provocatoare în sens bun…
Aproape nimeni nu s-a așteptat să îl dezvoltăm atât de mult (am trecut de 7500 de articole) și, mai mult decât atât, să mai avem și o operă personală în afara lui…sau care se creează paralel cu el…
De aceea am produs emulație, fascinație, panici, psihoze, idei fixe…
Când nu i-am mai băgat în seamă pe psihotici…ne-a scăzut ratingul…
Din cititori direcți…cititorii noștri s-au transformat, peste noapte, în cititori de RSS-uri.
Când au apărut primele cărți ale noastre la nivel online…au stârnit o curiozitate...care s-a transformat foarte repede în tăcere…
Tăcerea s-a înmulțit și s-a transformat în uimire.
Uimirea a devenit evidență.
Și de-abia evidența e iubită sau urâtă.
Acum sunt la faza de împachetare a iubirii sau a urii în cuvinte, fapte, atitudini…mai devreme sau mai târziu vizibile…
Iar ura invidioasă vorbește cam așa despre noi, după cum ne spune doamna Otilia Kloos (într-un comentariu în Facebook):
Am întrebat la întâmplare pe un gnostic ce părere are despre TPA și mi-a replicat că e un amalgam de copy and paste, că nu e origin…alitate, etc.; nu s-a prins de munca toată îmbelșugând toate din jur…
Păcat de reacții din acestea!
Eu spun un „Da” mare pt . orice proiect de acest gen.
Însă așa stau lucrurile când nu înțelegi ce se scrie aici, ce se publică aici…și, mai ales de ce, pentru cine.
Poate că viitorimea va înțelege mult mai bine…decât prezentul, pentru cine ne zbatem noi acum.
A ajuta Biserica de mâine prin proiectul teologico-cultural Teologie pentru azi…înseamnă a crea osatura teologică, osatura reflexivă pentru generația de mâine.
Da, e prea mare proiectul nostru…dar atât de frumos…și pentru o lume întreagă!
Pai,
acum,
suntem indatorati,
si n-o sa ne lasam pina nu ne-nlocuieste osatura aceasta din TPA bicisnicia din noi…
Impetuosul din TPA „adinc pe adinc cheama” in revarsarile sufletului si inimii
familiei Piciorus.
Ale generatiilor ce vin, ale voitului pe care doar Hristos il stie, dar pe care-l munciti si creati aici.
Impetuosul de-aici ne-aprinde si pe noi cei caldicei.
Multumim!
Trebuie să subliniem totuși faptul, doamnă Otilia, că ajungi becisnic pentru că îți place lenea…și nu pentru că „așa te făcut Dumnezeu”.
La ce dinamism are Dumnezeul nostru toți ar trebui să zburăm toată ziua…și nu să ne plângem de milă!