Predică la Sfânta Cuvioasă Parascheva [14 octombrie 2014]

12 octombrie, 2014 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș One comment

Iubiții mei,

deși azi e praznicul Sfintei Parascheva…pe 11 octombrie [zi de sâmbătă], dimineața, România TV transmitea știrea că vineri noaptea, adică pe 10 octombrie, o femeie de 61 de ani…a murit în timp ce sta la rând să se închine la Sfintele Moaște ale Sfintei Parascheva^[2].

Și folosea cuvântul „tragedie”^[3] pentru…adormirea ei…petrecută aproape de Sfintele sale Moaște.

Însă cuvântul folosit nu e cel care trebuie! Pentru că moartea ei nu a fost o tragedie ci o mare binecuvântare. Căci e o mare binecuvântare să adormi lin, frumos, cuvios…în timp ce aștepți să te închini unui Sfânt…decât să mori din cauza beției, a fumatului, a drogurilor, a depravării.

Ce creștin ortodox nu și-ar dori o astfel de moarte, atâta timp cât la fiecare Sfântă Liturghie cerem Domnului o moarte în pace, fără înfruntare din partea demonilor, o moarte cuvioasă?

Însă…pe lângă această moarte bună…și pe lângă alte leșinuri…și întâmplări de tot felul, care sunt inevitabile la un astfel de fluviu de populație, în ziua respectivă s-a înregistrat un număr de „peste 30.000 de credincioşi” veniți să se închine Sfintei Parascheva^[4].

Și nu veniseră, toți acești oameni, la un miting electoral ci la un pelerinaj. Adică la o venire cuvioasă spre Sfinții Lui.

Pentru că la Iași, lângă Sfânta Parascheva, am aflat cu mare bucurie, sunt, în mod permanent, Sfinte Moaște de la mulți Sfinți^[5], într-o altă raclă

dar anul acesta a fost adusă și racla Sfântului Constantin Brâncoveanu^[6], de la București. Pentru ca oamenii să se bucure din plin de apropierea de Sfinți și de comuniunea cu ei.

Din fotografii^[7]…am văzut că anul acesta Sfânta Parascheva e înconjurată de roșu. De flori roșii…adică de multă dragoste…

Dar a fost îmbrăcată în alb în veșmântul său de deasupra, pentru că albă, adică curată, îi este viața și rugăciunea pentru noi.

Și detaliile vizuale și auditive, ce vedem și auzim la praznic, se adaugă păcii imense, pe care un pelerin adevărat o simte, ca un dar al lui Dumnezeu, pentru efortul său ascetic.

Căci pelerinajul e o asceză publică, comunională, alături de mulți confrați, prin care ne sporește atât credința cât și atenția față de cei de lângă noi. Pentru că nu putem face abstracție de cel de lângă noi atunci când începem să îl cunoaștem mai bine.

Așa că, cine vrea să vadă profundul pelerinajului ortodox trebuie să îl caute în punctele de legătură dintre oameni, dar, mai ales, în ancorarea noastră în relația cu Sfinții lui Dumnezeu.

Pentru că tocmai de aceea ne pierdem timpul cu mersul la Sfinți: pentru că ne împlinește! Și pe măsură ce ne împlinește…vedem că îi împlinește și pe cei din jurul nostru, care sunt copărtași cu noi la taina bucuriei dimpreună cu Sfinții.

Da, ne-am fi bucurat și de-acasă de Sfinți…în rugăciunea față de ei…pentru că ei vin mereu acolo unde noi îi chemăm. Dar când venim spre Sfinți, în mod faptic, atunci ei se apropie de noi într-un mod și mai profund, copleșitor, lăsând urme adânci în sufletul nostru.

Tocmai de aceea am spus că femeia…n-a murit în mod „tragic”…la rând la Sfintele Moaște ci în mod binecuvântat. Pentru că a murit acolo unde era inima ei. Unde era inima ei cu adevărat.

Iar miile de oameni care au venit, vin și vor veni la Iași, ca oriunde sunt Sfinții lui Dumnezeu, vin pentru că se simt acasă lângă Sfinți…oricât de departe ar fi casa lor…de acest acasă cu Sfinții.

Știm despre cum se schimbă veșmintele Sfintei^[8], știm și despre blestemul de la 1641 ca Sfintele Moaște ale Sfintei să nu fie împărțite^[9], îi putem atinge cu buzele și cu degetele noastre trupul său cel înduhovnicit, cel nestricăcios…dar nu știm multe lucruri despre viața sa istorică…în comparație cu minunile neîncetate pe care le face.

Și când nu știm multe lucruri despre viața unui Sfânt…e semn că în viața ei nu a fost prea-băgată în seamă de oameni.

Pentru că oamenii „faimoși” au mulți istorici ai vieții lor…dar Sfinții, care nu au ucenici sau au cunoscuți care nu se îngrijesc de viața lor…rămân marii anonimi care ne ajută…dar pe care noi îi disprețuim.

Dar dacă îi disprețuim…e semn că nu îi înțelegem. Și dacă nu îi înțelegem…e tocmai pentru că nu suntem oameni curați la inimă, ca să îi vedem pe Sfinții Lui, încă în viață…așa cum Îi vede El…

S-a născut în Epivates

în Tracia^[10], actualul Selimpașa, în Turcia^[11]. S-a născut din părinți credincioși și bogați. De la 10 ani a simțit dorul pentru viața monahală^[12] și a început să se comporte ca atare: împărțindu-și hainele…și primind bătaie, de la părinți, pentru milosteniile sale^[13].

Însă, la un moment dat, fără știrea părinților săi, Parascheva a plecat la Constantinopol. De aici la Calcedon, apoi în Iraclia Pontului…unde a intrat într-o Mănăstire, locuind acolo 5 ani.

Apoi a mers la Ierusalim (după cum vedeți și ea a fost pelerină…și fugară în același timp), nevoindu-se în pustia Iordanului, într-o Mănăstire.

Însă, datorită unei vedenii dumnezeiești, a fost încredințată că trebuie să se întoarcă acasă, în patria sa^[14].

Cât avea atunci? 25 de ani…

A plecat la Iope, s-a îmbarcat pe o corabie, după multe peripeții a ajuns la Constantinopol…și după alți doi ani de nevoință…a adormit în pace^[15]. La 27 de ani…

Și de aici începe posteritatea ei, cea plină de slavă dumnezeiască!

Cea pe care o căutăm cu toții…în ciuda vieții ei tinere…și a multor neștiințe despre persoana sa istorică.

De ce o căutăm? Pentru că minunile sale și ajutorul său minunat ne fac bine. Și Sfinții ne fac bine în măsura în care noi dorim adevăratul bine, binele lui Dumnezeu.

Pentru că există și un bine „aparent”, un bine doar pentru câțiva ani…după care urmează o veșnicie de chinuri.

De aceea, pentru unii, a muri…lângă Sfinți e o „catastrofă” pe când, pentru alții, e un mare har, o mare binecuvântare. Și e o mare binecuvântare tot ceea ce ne-a rămas de la Sfinți, fie că e vorba despre trupul lor, despre un vas, o cruce, cărți, obiecte, scrisori…orice…

Pentru că, în comparație cu tricoul lui Pelé sau semnătura lui Hagi, un veșmânt de la Sfânta Parascheva e un dar colosal. Iar Bisericile care au un veșmânt al ei sau o fărâmă din trupul unui Sfânt au un mare dar pentru credincioși.

Pentru că aici e vorba de har în haine, de har în trup, de har în cărțile Sfinților, adică de amprenta veșniciei în istorie. Iar harul lui Dumnezeu coboară și rămâne în scrisul tău, în trupul tău, în hainele tale, în tot ceea ce ai atins tu…dacă te curățești de patimi și te umpli de virtuți dumnezeiești.

De aceea, ceea ce are preț pentru noi…nu are preț pentru omul lumesc. Iar ceea ce el laudă, noi disprețuim.

Pentru că noi disprețuim traiul luxos și indiferent. Disprețuim bădărănia și invidia, pofta nesățioasă și răutatea. Disprețuim prostia și avariția, trufia și slava deșartă. Disprețuim tot păcatul care se ridică, în mod trufaș, împotriva științei îndumnezeirii omului, adică împotriva teologiei.

Pentru că teologia te sfințește! Adevărata teologie este lumina umanității și focarul de slavă al noii lumi, al lumii transfigurate.

De aceea, pentru noi, teologia este una cu viața noastră, e o realitate pe care o mâncăm și o iubim, o trăim și ne umple, pentru că e plină de adevărurile revelate de Dumnezeu, care sunt pecetluire de prezența și de simțirea slavei Sale în noi înșine.

Astfel că, a simți harul în Sfânta Parascheva și a simți harul în Sfânta Euharistie și a simți harul în Sfânta Liturghie și în orice rugăciune și binecuvântare înseamnă a simți duhovnicește Împărăția ce va să vină.

Pentru că Împărăția a venit și vine în noi pe măsură ce noi suntem pelerini și mai profunzi spre Dumnezeu.

De aceea, iubiții mei, a fi cu Sfânta Parascheva înseamnă a fi cu Dumnezeu, pentru că toți Sfinții sunt cu El. Iar trupul ei cel plin de slavă este o fereastră către Împărăția lui Dumnezeu, după cum sunt ferestre Icoana, viața ei și minunile sale.

Pentru că Sfinții, acum și în veci, sunt plini de Dumnezeu, plini de slava Lui și cu ea ne iradiază și pe noi și ne învață să dorim sălășluirea lui Dumnezeu, prin slava Lui, în noi.

Așadar, să îi cerem Sfintei Parascheva, să le cerem tuturor Sfinților, mai întâi de toate, ca să ne învețe să Îl purtăm pe Dumnezeu în ființa noastră. Pentru că aceasta e marea împlinire și continuare a vieții Sfintei: dacă și în noi, ca în ea, cea preafrumoasă, va veni și va locui Dumnezeu.

Astfel, pentru rugăciunile Sfintei Parascheva, Dumnezeu, Cel preaminunat întru Sfinții Lui, să ne dea tuturor cele de folos și multă bucurie și împlinire în tot ceea ce facem! Amin.

[1] A se vedea:

http://andrei-m86.blogspot.ro/2013/03/sfanta-cuvioasa-parascheva.html.

[2] Idem: http://www.romaniatv.net/tragedie-la-moastele-sf-parascheva-o-femeie-a-murit-in-timp-ce-se-afla-la-coada_176037.html.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem.

[5] A se vedea:

http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/ce-sfinte-moaste-vegheaza-alaturi-de-sfanta-parascheva.

[6] Idem:

http://www.doxologia.ro/actualitate/arhiepiscopia-iasilor/duminica-vine-la-iasi-racla-cu-moastele-sfantului-constantin.

[7] Idem:

http://www.doxologia.ro/imagine/pelerini-la-cuvioasa-parascheva-galerie-foto.

[8] Idem: