Sfântul Augustin al Hipponei, Despre Sfânta Treime [60]
Traduceri patristice
*
vol. 5
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*** 
Sfântul Augustin,
Episcopul Hipponei
(13 noiembrie 354-28 august 430,
pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)
*
Despre Sfânta Treime
[cartea a patra]
*
Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a, a 54-a, a 55-a, a 56-a, a 57-a, a 58-a, a 59-a.
***
Capitolul XIX
25. Iată pentru ce a fost trimis Fiul lui Dumnezeu. Dar să vedem, mai bine zis, ce înseamnă că a fost trimis Fiul lui Dumnezeu?
[Înseamnă] toate cele care s-au făcut pentru credință, prin care am fost curățiți spre contemplarea [tippy title=”adevărului”] ad contemplandam veritatem[/tippy], prin lucrurile care au fost făcute în timp, care au răsărit/ s-au născut, au fost descoperite din veșnicie și au fost aduse la veșnicie, sau au fost martorii/ mărturiile trimiterii Lui sau însăși trimiterea Fiului lui Dumnezeu.
Dar unele mărturii au prevestit că [Hristos] va veni, [în timp ce] altele au confirmat că a venit.
În mod evident, trebuia [ca Cel] prin Care toată făptura s-a făcut, [atunci când] S-a făcut [El Însuși] făptură [om], să aibă martor toată făptura.
Căci nu ar fi fost ținut Unul între [tippy title=”mulți care au fost respinși”] multis dimissis[/tippy], decât dacă Unul ar fi fost propovăduit prin [tippy title=”mulți care au fost trimiși”] multis missis[/tippy].
Și nu ar fi fost crezut decât dacă mărturiile ar fi fost astfel încât să pară mari celor mici, pentru ca Cel mare să-i facă mari, Care mic a fost trimis la cei mici.
Căci cerul și pământul și toate care sunt în ele [tippy title=”sunt fapte ale Fiului lui Dumnezeu”] Filii Dei facta sunt[/tippy] – pentru că toate prin El s-au făcut – incomparabil mai mari decât semnele și [tippy title=”arătările/ vestirile”] portenta[/tippy] care [tippy title=”s-au produs”] proruperunt[/tippy] întru mărturia Lui.
Și totuși oamenii [tippy title=”au tremurat”] tremuerunt[/tippy] din cauza celor mici ca și cum ar fi fost mari, pentru ca cei mici să creadă că prin El s-au făcut acestea mari.
26. „Când a venit plinirea vremii, a trimis Dumnezeu pe Fiul Său, [tippy title=”făcut din femeie, făcut sub Lege”] factum ex muliere, factum sub Lege[/tippy]” (Gal. 4, 4): până la atât de mic, încât să fie făcut, și, de aceea trimis la aceasta, pentru care a fost făcut.
Dacă deci cel [care este] mai mare îl trimite pe cel [care este] mai mic, [atunci] și noi mărturisim că [Fiul] a fost făcut mai mic, și pe atât [a fost făcut] mai mic, pe cât a fost făcut, și pe atât [a fost] făcut pe cât a fost trimis[1].
Deci „a trimis pe Fiul Său, făcut din femeie”, prin Care, tocmai pentru că toate s-au făcut [prin El], nu a fost trimis numai înainte de a fi făcut, ci și mai înainte de a fi toate, pe Care, [deși] Îl numim [tippy title=”trimis și mai mic„] missum minorem[/tippy], Îl mărturisim [tippy title=”egal„] aequalem[/tippy] cu Cel care Îl trimite.
Așadar, înainte de această plinire a vremii, la care trebuia a fi trimis El, în ce fel, mai înainte ca să fie trimis, poate să fie văzut de către Părinți[2], când anumite [tippy title=”vedenii îngerești”] angelica visa[/tippy] li s-au arătat lor, din moment ce nu poate fi văzut [tippy title=”precum este, egal cu Tatăl”] sicut aequalis est Patri[/tippy], nici acum, după ce a fost trimis?
Căci de ce [unde] îi zice lui Filip – de care a fost văzut la fel precum și de ceilalți și chiar de către cei de care a fost răstignit în trup – : „De atâta timp sunt cu voi și nu M-ați cunoscut pe Mine? Filipe, cine M-a văzut pe Mine, a văzut și pe Tatăl” (In. 14, 9), decât numai pentru că era văzut și nu era văzut?
Era văzut ca Cel care fusese trimis și făcut, [și, totodată,] nu era văzut [tippy title=”ca Cel prin Care toate fuseseră făcute„] sicut per Eum omnia facta erant[/tippy].
Sau de ce chiar Acela zice: „Cine are poruncile Mele și le păstrează pe ele, Acela este care Mă iubește. Și cine Mă iubește pe Mine, va fi iubit de către Tatăl Meu și Eu îl voi iubi pe el și Mă voi arăta lui pe Mine Însumi” (In. 14, 21), când era arătat înaintea ochilor oamenilor? Decât numai pentru că ne-a dat trupul, întru care S-a făcut Cuvântul [cf. In. 1, 14] la plinirea vremii, ca să fie primit prin credința noastră, iar pe Cuvântul Însuși, prin Care toate au fost făcute, Îl păstra pentru mintea curățită prin credință, să fie contemplat în veșnicie.
[1] Fiul a fost micoșat/ făcut mic, din cauză că a fost făcut [om], și a fost făcut [om] din cauză că a fost trimis.
[2] De către Sfinții Vechiului Testament.