Psalmul 29, cf. LXX

1. Întru sfârșit, psalmul cântării sfințirii casei lui David [εἰς τὸ τέλος ψαλμὸς ᾠδῆς τοῦ ἐγκαινισμοῦ τοῦ οἴκου τῷ Δαυιδ].

2. Înălța-Te-voi, Doamne, că m-ai luat și nu s-au veselit vrăjmașii mei de mine.

3. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine și m-ai vindecat.

4. Doamne, scos-ai din Iad sufletul meu, mântuitu-m-ai dintre cei care se coboară întru groapă.

5. Cântați Domnului cei Cuvioși ai Lui și mărturisiți-vă [cu] pomenire sfințeniei Lui!

6. Că urgia [este] în[tru] mânia Lui [ὅτι ὀργὴ ἐν τῷ θυμῷ Αὐτοῦ] și viața [este] în[tru] voia Lui [καὶ ζωὴ ἐν τῷ θελήματι Αὐτοῦ]. [Căci] seara se va sălășlui plânsul și întru dimineață bucuria.

7. Iar eu am zis în[tru] bunăstarea mea: „Nu am să mă clatin întru veac”.

8. Doamne, în[tru] voia Ta ai dat frumuseții mele putere. Dar ai întors fața Ta și am fost tulburat.

9. Către Tine, Doamne, voi striga și către Dumnezeul meu mă voi ruga.

10. Ce folos [este] în sângele meu, când [este] să mă cobor întru stricăciune? [Căci] nu se va mărturisi Ție țărâna. Sau [oare] va vesti [ea] adevărul Tău?

11. A auzit Domnul și m-a miluit. Domnul S-a făcut ajutorul meu.

12. Întors-ai mie jalea mea întru dans [ἔστρεψας τὸν κοπετόν μου εἰς χορὸν ἐμοί], rupt-ai sacul meu și m-ai încins [cu] veselie,

13. ca să-Ți cânte Ție slava mea și să nu Te străpungi [καὶ οὐ μὴ κατανυγῶ]. Doamne, Dumnezeul meu, întru veac mă voi mărturisi Ție.