1. Cinstește pe doctor [cu] cinstirile sale, pentru nevoile sale, căci și pe el l-a zidit Domnul!

2. Căci de la Cel Preaînalt este vindecarea și dar de la împărat va primi.

3. Știința doctorului va înălța capul său și va fi minunat înaintea oamenilor celor mari.

4. Domnul a zidit din pământ medicamentele [Κύριος ἔκτισεν ἐκ γῆς φάρμακα] și omul cel înțelept nu va fi dezgustat [cu] [de] ele [καὶ ἀνὴρ φρόνιμος οὐ προσοχθιεῖ αὐτοῖς].

5. [Oare] nu din lemn s-a îndulcit apa [οὐκ ἀπὸ ξύλου ἐγλυκάνθη ὕδωρ], întru [ca] să se cunoască tăria Sa [εἰς τὸ γνωσθῆναι τὴν ἰσχὺν Αὐτοῦ]?

6. Și El a dat oamenilor știință [καὶ Αὐτὸς ἔδωκεν ἀνθρώποις ἐπιστήμην] [ca] să se slăvească în[tru] cele minunate ale Sale [ἐνδοξάζεσθαι ἐν τοῖς θαυμασίοις Αὐτοῦ].

7. În acestea a vindecat [ἐν αὐτοῖς ἐθεράπευσεν] și a ridicat truda Sa [καὶ ἦρεν τὸν πόνον Αὐτοῦ]. Făcătorul de mir în acestea va face amestecare [μυρεψὸς ἐν τούτοις ποιήσει μεῖγμα].

8. Și nu are să se sfârșească lucrurile Sale [καὶ οὐ μὴ συντελεσθῇ ἔργα Αὐτοῦ] și pacea de la El este peste fața pământului [καὶ εἰρήνη παρ᾽ Αὐτοῦ ἐστιν ἐπὶ προσώπου τῆς γῆς].

9. Copile [τέκνον], în boala ta nu disprețui [ἐν ἀρρωστήματί σου μὴ παράβλεπε], ci roagă-te Domnului [ἀλλ᾽ εὖξαι Κυρίῳ] și El te va vindeca [καὶ Αὐτὸς ἰάσεταί σε]!

10. Îndepărtează păcatul și îndreaptă mâinile și de la tot păcatul curățește inima [ta]!

11. Dă bună mireasmă și pomenire de făină de grâu și unge prinosul ca nefiind [ὡς μὴ ὑπάρχων][ca și când n-ai fi]!

12. Și doctorului dă-i loc, căci și pe el l-a zidit Domnul, și nu-l îndepărta [de la] tine, căci [este] și nevoia sa [καὶ γὰρ αὐτοῦ χρεία]!

13. Este vremea [ἔστιν καιρὸς], când și în mâinile lor [este] buna mireasmă [ὅτε καὶ ἐν χερσὶν αὐτῶν εὐοδία].

14. Căci și ei, [cei] ai Domnului, se vor ruga, ca să le sporească lor odihnă și vindecare pentru calea vieții.

15. Cel care păcătuiește înaintea Celui care l-a făcut pe el [ὁ ἁμαρτάνων ἔναντι τοῦ ποιήσαντος αὐτὸν] va cădea întru mâinile doctorului [ἐμπέσοι εἰς χεῖρας ἰατροῦ].

16. Copile [τέκνον], asupra celui mort coboară lacrimi [ἐπὶ νεκρῷ κατάγαγε δάκρυα] și, ca pătimind cele înfricoșătoare, începe tânguire [καὶ ὡς δεινὰ πάσχων ἔναρξαι θρήνου]! Iar, după judecata sa, acoperă trupul său [κατὰ δὲ τὴν κρίσιν αὐτοῦ περίστειλον τὸ σῶμα αὐτοῦ] și să nu treci cu vederea îngroparea lui [καὶ μὴ ὑπερίδῃς τὴν ταφὴν αὐτοῦ]!

17. Amărăște plângerea și încălzește tânguirea și fă jalea după vrednicia ei! O zi și două pentru clevetire [ἡμέραν μίαν καὶ δύο χάριν διαβολῆς][1] și te mângâie pentru întristare [καὶ παρακλήθητι λύπης ἕνεκα]!

18. Căci din întristare iese moartea [ἀπὸ λύπης γὰρ ἐκβαίνει θάνατος] și întristarea inimii va apleca tăria [καὶ λύπη καρδίας κάμψει ἰσχύν] [ta].

19. În[tru] aducere rămâne [rămân] și întristarea și viața celui sărac după inima [sa].

20. Să nu dai întru întristare inima ta [μὴ δῷς εἰς λύπην τὴν καρδίαν σου]. Îndepărteaz-o pe ea [ἀπόστησον αὐτὴν][2] [de la tine], pomenindu-le pe cele din urmă [μνησθεὶς τὰ ἔσχατα] [ale tale]!

21. Să nu uiți, căci [aceasta] nu este ridicarea [μὴ ἐπιλάθῃ οὐ γάρ ἐστιν ἐπάνοδος]. Și pe acesta nu îl vei folosi [καὶ τοῦτον οὐκ ὠφελήσεις] și ție îți vei face rău [καὶ σεαυτὸν κακώσεις].

22. Adu-ți aminte de judecata mea! Căci așa [este] și a ta: mie ieri și ție azi.

23. În odihna celui mort odihnește pomenirea sa [ἐν ἀναπαύσει νεκροῦ κατάπαυσον τὸ μνημόσυνον αὐτοῦ] și te mângâie în[tru] el în ieșirea duhului său [καὶ παρακλήθητι ἐν αὐτῷ ἐν ἐξόδῳ πνεύματος αὐτοῦ][3]!

24. Înțelepciunea cărturarului [este] în vremea cea bună a școlii [σοφία γραμματέως ἐν εὐκαιρίᾳ σχολῆς] și cel care se micșorează faptei sale[4] se va înțelepți [καὶ ὁ ἐλασσούμενος πράξει αὐτοῦ σοφισθήσεται].

25. De ce se va înțelepți cel care ține plugul și care se laudă în sulița ascuțită, boii mânând și întorcându-i în lucrurile lor și povestea lui [este] în fiii taurilor?

26. Inima lui va da să întoarcă brazdele [καρδίαν αὐτοῦ δώσει ἐκδοῦναι αὔλακας] și privegherea lui [este] întru nutrețurile junicilor [καὶ ἡ ἀγρυπνία αὐτοῦ εἰς χορτάσματα δαμάλεων].

27. Așa [este și] tot zidarul [τέκτων] și arhitectul [ἀρχιτέκτων], care noaptea ca ziua o petrece. Cei care sapă inscripțiile peceților și zăbovirea lui [îl face] să schimbe felurimea. Inima lui o va da întru să asemene [spre a asemăna] zugrăveala și privegherea lui [este ca] să împlinească lucrul.

28. Așa [este] căldărarul șezând aproape de nicovală și învățând lucrurile de fier. Aburul focului va topi cărnurile sale și în fierbințeala cuptorului se va lupta cu aprinderea. [Cu] glasul ciocanului va pleca urechea sa și înaintea asemănării vasului [sunt] ochii lui. Inima sa o va da întru sfârșirea lucrurilor și privegherea sa [va fi ca] să împodobească în[tru] sfârșirea [lor].

29. Așa [este] olarul șezând în[tru] lucrul său și întorcând cu picioarele sale roata. Care cu grijă stă pururea asupra lucrului său și o numărare [este] toată lucrarea sa.

30. Cu brațul său va face lutul și înaintea picioarelor își va pleca tăria sa. Inima sa o va da să sfârșească ungerea și privegherea sa [va fi] să curețe cuptorul.

31. Toți aceștia întru mâinile lor s-au încrezut și fiecare în[tru] lucrul său se înțelepțește.

32. Fără de ei nu va fi locuită cetatea și [ei] nu vor pribegi și nici [nu] vor umbla.

33. Dar întru sfatul poporului nu vor fi căutați și în[tru] adunare nu vor sări peste [alții], pe scaunul de judecată nu vor sta și făgăduința judecății nu o vor cugeta

34. și nici nu au să arate învățătură și judecată și în[tru] parabole nu vor fi aflați, ci zidirea veacului vor păzi și rugăciunea lor [va fi] în lucrarea meșteșugului.


[1] Pentru ca să nu fii clevetit că nu-ți plângi mortul.

[2] Întristarea.

[3] Mângâie-te duhovnicește la ieșirea sufletului său! La moartea sa. Când vezi că a murit în mod cuvios.

[4] Cel care se consideră mai smerit decât faptele bune pe care le face.

Did you like this? Share it: