Zi: 19 decembrie 2016

1. [Psalmul] lui David. Judecă, Doamne, pe cei care îmi fac nedreptate! Războiește-Te [cu] cei care se războiesc [cu] mine [πολέμησον τοὺς πολεμοῦντάς με]!

2. Apucă arma și scutul și Te ridică întru ajutorul meu!

3. Varsă sabie și închide dimpotriva celor care mă caută pe mine! Spune sufletului meu: „Mântuirea ta sunt Eu [σωτηρία σου Ἐγώ εἰμι]!”.

4. Să fie rușinați și să se întoarcă cei care caută sufletul meu! Să se întoarcă înapoi și să fie rușinați cei care socotesc mie cele rele!

5. Să fie ca praful de la fața vântului și Îngerul Domnului necăjindu-i pe ei!

6. Să fie calea lor întuneric și alunecare și Îngerul Domnului urmărindu-i pe ei!

7. Că în zadar au ascuns mie stricăciunea cursei lor, în deșert au ocărât sufletul meu.

8. Să vină [asupra] lor cursa pe care [ei] nu o cunosc și plasa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei! Și în cursă vor cădea, [vor cădea] în ea.

9. Iar sufletul meu se va bucura în Domnul [și] se va veseli în[tru] mântuirea Lui.

10. Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine [este] asemenea Ție, izbăvind pe sărac din mâna celor mai tari [decât] el și pe sărac și pe sărman de la cei care îl jefuiesc pe el?”.

11. Ridicându-se martori nedrepți, pe care nu le știam mă întrebau.

12. Îmi răsplăteau mie cele rele pentru cele bune și sterpiciune sufletului meu.

13. Iar eu, când ei mă supărau, mă îmbrăcam [în] sac și smeream în post sufletul meu și rugăciunea mea întru sânul meu se va întoarce.

14. Ca unui vecin, ca unui frate al nostru, așa îi bine-plăceam. Ca jelind și întristând[u-mă], așa mă smeream.

15. Și împotriva mea s-au veselit și s-au adunat, adunatu-s-au peste mine bice și nu am știut, au fost împrăștiați și nu s-au străpuns [καὶ οὐ κατενύγησαν] [la inimă][1].

16. M-au ispitit, m-au batjocorit [cu] batjocură, au scrâșnit împotriva mea [cu] dinții lor.

17. Doamne, când vei privi[2]? Adu înapoi sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei pe cel unul-născut al meu [ἀπὸ λεόντων τὴν μονογενῆ μου]!

18. Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, în adunare multă, în[tru] poporul cel greu[3] [ἐν λαῷ βαρεῖ] Te voi lăuda.

19. Să nu se bucure mie [de mine] cei care îmi [mă] vrăjmășesc mie [pe mine] pe nedrept, cei care mă urăsc pe mine în zadar și fac semne [cu] ochii.

20. Că[ci], pe de o parte, mie cele de pace grăiau, și asupra [mea] urgie [și] vicleșuguri gândeau.

21. Și au lărgit asupra mea gura lor [și] au zis: „Bine făcut, bine făcut au văzut ochii noștri [εὖγε εὖγε εἶδαν οἱ ὀφθαλμοὶ ἡμῶν][!]”.

22. Ai văzut, Doamne! Să nu treci [aceasta] sub tăcere. Doamne, să nu Te depărtezi de la mine.

23. Ridică-Te, Doamne, și ia aminte în[tru] judecata mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, [ia aminte] întru pedeapsa mea!

24. Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, și [ei] să nu se bucure mie [de mine]!

25. Să nu zică în inimile lor: „Bine făcut, bine făcut [este] sufletului nostru [εὖγε εὖγε τῇ ψυχῇ ἡμῶν][!]”[4] și nici să zică: „L-am înghițit pe el”.

26. Să fie rușinați și să se întoarcă împreună cei care se bucură de cele rele ale mele. Să se îmbrace [cu] rușine și ocară cei care grăiesc [lucruri] mari împotriva mea!

27. Să se bucure și să se veselească cei care vor dreptatea mea și „Mărit să fie Domnul [μεγαλυνθήτω ὁ Κύριος]!” să spună pururea cei care vor pacea robului Său!

28. Și limba mea va cugeta [la] dreptatea Ta [și va cânta] toată ziua lauda Ta.

---

[1] Nu s-au pocăit în inima lor. Nu le-a părut rău de ele. Nu i-a durut pentru relele pe care le-au făcut.

[2] Când vei privi lucrurile care se petrec în viața mea?

[3] Poporul cel greu la inimă.

[4] Totul e bine făcut, așa după cum spera sufletul nostru!