Epistola către Romei, cap. 3, cf. BYZ
1. Așadar, ce [este] câștigul iudeului sau care [este] folosul tăierii împrejur?
2. [Este] mult, de tot felul! Căci, mai întâi, au fost crezând zicerile lui Dumnezeu.
3. Căci ce dacă n-au crezut unii? Oare necredința lor va desființa credința lui Dumnezeu?
4. Să nu fie, ci să fie Dumnezeul cel adevărat! Iar tot omul [este] mincinos, precum a fost scris: „Pentru ca să fii îndreptat în cuvintele Tale și să birui când [va fi] a judeca Tu”.
5. Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Oare nedrept [este] Dumnezeu [Μὴ ἄδικος ὁ Θεὸς], Cel care aduce urgia [Ὁ ἐπιφέρων τὴν ὀργήν]?! După om zic [aceasta].
6. Să nu fie! Căci altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7. Căci dacă adevărul lui Dumnezeu în minciuna mea a prisosit spre slava Sa, și eu de ce încă sunt judecat ca păcătos?
8. Și nu [este] – precum blasfemiem și precum zic unii [că] noi a[m] zice – că [trebuie] „Să le facem pe cele rele pentru ca să vină cele bune”? A cărora judecata dreaptă este.
9. Așadar, ce este? Avem [vreun] folos? Nicidecum! Căci mai înainte i-am învinuit și pe iudei și pe ellini [că] toți sub păcat a fi [πάντας ὑφ᾽ ἁμαρτίαν εἶναι],
10. precum a fost scris că: „Nu este Drept niciunul;
11. nu este cel care-L înțelege, nu este cel care Îl caută pe Dumnezeu;
12. toți s-au abătut, împreună au fost făcuți [s-au făcut] netrebnici; nu este cel făcând bunătate, nu este până la unul;
13. mormânt deschis [este] gâtul lor, [cu] limbile lor înșelau; veninul aspidelor [este] sub buzele lor;
14. a căror gură este plină de blestem și de amărăciune;
15. iuți [sunt] picioarele lor să verse sânge;
16. pieire și mâhnire în căile lor;
17. iar calea păcii nu au cunoscut-o;
18. nu este frica lui Dumnezeu înaintea ochilor lor [οὐκ ἔστιν φόβος Θεοῦ ἀπέναντι τῶν ὀφθαλμῶν αὐτῶν]”.
19. Iar [noi] am cunoscut că, [toate] câte legea zice, celor din lege le grăiește, pentru ca toată gura să fie închisă [ἵνα πᾶν στόμα φραγῇ] și toată lumea să fie răspunzătoare lui Dumnezeu [καὶ ὑπόδικος γένηται πᾶς ὁ κόσμος τῷ Θεῷ];
20. pentru că, din faptele legii, nu va fi îndreptat tot trupul înaintea Sa; căci prin lege [avem] cunoașterea păcatului [διὰ γὰρ νόμου ἐπίγνωσις ἁμαρτίας].
21. Iar acum, fără lege [χωρὶς νόμου], dreptatea lui Dumnezeu a fost arătată, [fiind] mărturisită de către lege și de Profeți;
22. iar dreptatea lui Dumnezeu, prin credința lui Iisus Hristos, [este] întru toți și în toți cei care cred; căci nu este deosebire;
23. căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu [πάντες γὰρ ἥμαρτον καὶ ὑστεροῦνται τῆς δόξης τοῦ Θεοῦ];
24. [fiind] îndreptați în dar [δικαιούμενοι δωρεὰν], [cu] al Său har [τῇ Αὐτοῦ χάριτι], prin răscumpărarea cea din Hristos Iisus [διὰ τῆς ἀπολυτρώσεως τῆς ἐν Χριστῷ Ἰησοῦ];
25. pe Care L-a pus mai înainte Dumnezeu ispășitor [Ὃν προέθετο ὁ Θεὸς ἱλαστήριον], prin credință, în[tru] sângele Său, spre arătarea dreptății Sale, pentru trecerea peste păcatele care au fost făcute mai înainte [διὰ τὴν πάρεσιν τῶν προγεγονότων ἁμαρτημάτων],
26. în[tru] îndurarea lui Dumnezeu; către arătarea dreptății Sale în vremea de acum, spre a fi El drept și îndreptându-l pe cel din credința lui Iisus [καὶ δικαιοῦντα τὸν ἐκ πίστεως Ἰησοῦ].
27. Așadar, unde [este] lauda[1]? A fost închisă! Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței!
28. Așadar, socotim [cu] credința a se îndrepta omul [λογιζόμεθα πίστει δικαιοῦσθαι ἄνθρωπον], fără faptele legii [χωρὶς ἔργων νόμου].
29. Sau Dumnezeu [este] numai al iudeilor, dar nu și al neamurilor? Da, [este] și al neamurilor!
30. Întrucât, într-adevăr, unul [este] Dumnezeu, Care va îndrepta tăierea împrejur din credință [Ὃς δικαιώσει περιτομὴν ἐκ πίστεως] și netăierea împrejur prin credință [καὶ ἀκροβυστίαν διὰ τῆς πίστεως].
31. Așadar, desființăm legea prin credință [νόμον καταργοῦμεν διὰ τῆς πίστεως]? Să nu fie! Ci întărim legea [ἀλλὰ νόμον ἱστῶμεν].
[1] Cu ce ne lăudăm noi înșine?