Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 17 la Faptele Apostolilor [34]

Traduceri patristice

*

vol. 5

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria Cristina Picioruș

***

†

Sfântul Ioan Gură de Aur

(n. 347/349-407, † 14 septembrie,

prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)

Comentariul la Faptele Apostolilor

 *

 Traducere și comentarii de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Omiliile 1-9: aici, p. 78-259. Apoi, începând cu Omilia 10: prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a.

***

Și nu numai aceasta, ci dimpotrivă:

l-au lepădat pe el și în inimile lor s-au întors în Egipt, zicând lui Aaron:

Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moisis, care ne-a scos din pământul Egiptului, nu știm ce s-a făcut cu el.

Și au făcut un vițel în acele zile și au adus jertfă idolului și s-au veselit întru lucrul mâinilor lor.

Și S-a întors Dumnezeu și i-a dat pe ei să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea Profeților:

O, tu, casa lui Israil, Mi-ai adus Mie junghieri și jertfe timp de patruzeci de ani, în pustie? Ați luat cortul lui Moloh și steaua dumnezeului vostru, Remfan, chipuri pe care voi le-ați făcut, pentru a vă închina lor! Și Eu vă voi muta dincolo de Babilon. (7, 39-43).

Expresia: i-a dat pe ei arată că El a suferit[1].

Părinții noștri aveau cortul mărturiei în pustie, după cum El orânduise, grăind către Moisis, ca să îl facă în modul în care văzuse (7, 44).

Chiar și atunci când exista cortul, totuși nu existau jertfe. Mi-ai adus Mie junghieri și jertfe? etc. (Amos, 5, 25). Exista cortul mărturiei și, cu toate acestea, nu le-a folosit la nimic, căci au fost mistuiți. Dar nici înainte și nici după, minunile nu le-au folosit la nimic.

Și pe care [pe cortul mărturiei] părinții care au venit după l-au adus (7, 45). Vedeți cum locul sfânt este acolo unde este Dumnezeu? Căci ca să arate acest lucru zice: în pustie, ca să compare loc cu loc.

Și apoi [arată] binefacerea (făcută lor):

Și părinții noștri, care au venit după aceea, l-au adus, cu Iisus [al lui Navi], în pământul neamurilor, pe care Dumnezeu le-a alungat de la fața părinților noștri, până în zilele lui David, care a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a dorit să găsească un lăcaș pentru Dumnezeul lui Iacov (7, 45-46).

David a dorit să afle har [ca să zidească templul] și nu l-a zidit el, cel minunat, cel mare, ci cel lepădat, Solomon.

Dar Solomon, zice, I-a zidit Lui casă. Însă Cel Preaînalt nu locuiește în (lăcașuri) făcute de mână (7, 47-48).

Aceasta a fost deja arătată, cu adevărat, prin ceea ce s-a spus înainte. Dar este precizată, de asemenea, și de către glasul unui Profet: Ce casă Îmi veți zidi Mie?, zice Domnul Dumnezeu.

După cum spune Profetul: Cerul este tronul Meu, iar pământul scăunelul Meu: ce casă Îmi veți zidi Mie?, zice Domnul, sau care este locul odihnei Mele? Nu mâna Mea a făcut toate acestea? (7, 48-50; Is. 66, 1-2).

Nu vă mirați, zice el [Sfântul Ștefan], dacă cei cărora Hristos le-a adus binefacerile Sale leapădă Împărăția Sa, având în vedere că în cazul lui Moisis a fost exact aceeași situație.

(Recapitulare). I-a scos afară pe ei și i-a izbăvit pe ei nu în general[2], ci și cât timp au fost în pustie. Minuni și semne etc. (7, 35-50). Observați că ei înșiși (ascultătorii lui Ștefan) sunt interesați și de minunile din vechime? Acesta este acel Moisis (7, 37), el, care a vorbit cu Dumnezeu, el, care a fost salvat în împrejurări atât de străine și de minunate, el, care a lucrat fapte atât de mari și a avut atât de multă putere [duhovnicească].

[Care a zis către fiii lui Israil: Profet vă va ridica Domnul etc. (7, 37)] Arată că profeția trebuie împlinită și că Moisis nu este împotriva Lui [, a lui Hristos].

Acesta este cel care a fost în biserică în pustie, care a zis către fiii lui Israil (7, 38). Vedeți că de aici vine rădăcina (Rom. 11, 16) și că mântuirea este de la evrei (In. 4, 22)? Cu Îngerul, zice, care a grăit către el (7, 38).

Iată, din nou spune că El (Hristos) a dat Legea, din moment ce Moisis a fost cu El [Îngerul] în biserică în pustie.

Și aici le pune în minte [chipul] unei mari minuni, al lucrurilor care s-au făcut în munte: care a primit profeții/ cuvinte vii ca să le dea nouă (7, 38).

Întotdeauna Moisis este minunat și tot astfel și când a fost nevoie să dea Legea.

Ce înseamnă expresia: cuvinte vii? Acestea, deși sfârșitul a fost arătat prin cuvinte: cu alte cuvinte, se referă la profeții.

---

[1] Dumnezeu S-a îndurerat pentru ei și i-a pedepsit lăsându-i să umble după dorințele lor rele, ca să vadă cât de rău și de urât este ceea ce ei doresc.

I-a lăsat să se închine oștirii cerului care, aici, îi desemnează nu pe Îngerii Domnului, ci pe demonii din văzduh, care locuiau în idoli.

[2] Nu doar i-a scos din Egipt și atâta tot.