Întrebări cu răspunsuri garantate

Motto:

Acest articol nu a fost scris de către Andreea Raicu şi nici de către Tudor Chirilă şi nici nu este despre despărţirea lor, ci despre carte, despre cartea la care munceşti ani de zile, cu harul lui Dumnezeu şi care e o exprimare a vieţii tale.

Poţi să vinzi o carte numai din cauza copertei sau a editurii? Însă ce snobi sunt aceia, de care fel, care ar cumpăra o carte pentru copertă sau editură? Însă, aşa cum cumperi hârtie igienică sau cârnaţi refrigeraţi fără să te uiţi cine i-a împachetat, ci numai prin miros, probabil că unii cumpără şi cărţi tot în acelaşi fel. Sau cumpără autori, anumiţi autori, nu pentru ce scriu …ci pentru ce se spune despre ei.

Însă ce să se spună şi cine să spună că o carte e… valabilă ? Gustul pentru adevărurile cărţii însă nu este…informativ. Afli ce e cartea nu din auzite, ci din uitarea în carte. Trecerea prin filele cărţii, înainte ca să o cumperi, îţi va spune dacă e pe gustul tău sau dacă merge în sensul cercetării, al documentarierii pe care tu o faci.

Niciodată nu cumpăr sau nu citez cărţi pentru că au fost cumpărate şi citate şi de către alţii. Ci, citez şi cumpăr cărţi – dacă îmi permit la bani – pe care le văd că sunt cu informaţia muncită, cu informaţia sinceră şi înţeleg că le pot exploata în folosul gândirii mele.

Da, uneori trebuie să cumpăr cărţi ca să scriu împotriva lor…Dar asta e altă problemă, care nu intră în: bucuria de a cumpăra cărţi. Acele cărţi sunt deja odioase, înainte ca să le cumpăr… Problema e că rar am bucuria să cumpăr cărţi emblematice, fundamentale, care să îmi modifice în mod substanţial modul de a gândi şi de a fi. Cum acum se caută liniarizarea creierului, a căuta cărţi care să te facă abis e deja un non-sens pe piaţa de carte.

Şi, tare mi-e teamă că acum vinde coperta sau imaginea incitantă de pe copertă şi nu numărul de pagini sau subiectul sau cât timp s-a muncit la carte. Însă intelectualul înduhovnicit va iubi şi respecta cartea răsmuncită, cartea muncită câţiva ani, cartea care e o parte din viaţa ta şi nu un scurt pasaj. Cartea fundamentală este o dăruire majoră de viaţă personală.

Aş citi…ohhh, din toată inima! – o teologie dogmatică ortodoxă de 5000 de pagini, în care argumentarea biblico-patristică, liturgică, canonică, istorică, arheologică să fie la ea acasă, acrivia să se vadă peste tot şi iubirea fină şi sfântă pentru adevărul Ortodoxiei să fie deplină. Şi, această carte, să fi fost scrisă în…40 de ani de zile.

Aş citi o istorie a Bisericii Ortodoxe de la începuturi până astăzi de …10.000 de pagini, în faţa căreia să rămân fără glas şi pe care să o fi făcut un grup de redactori în… 60 de ani de zile. Adică proiect teologic finanţat…şi, concluzia: o carte magnifică, care să dureze 400-500 de ani.

Aş citi un tratat despre iconologie, de vreo 600-700 de pagini, scris în 20 de ani, care să îmi ducă gândul prin literatură, filosofie, ştiinţă, diverse etape istorice şi să mă aducă la zi bogat de adevărul că peste tot, în orice timp, s-a văzut dincolo de imagine.

Asta mi-aş dori eu, cel mai sincer, ca proiect de lectură, pentru următorii 2-3 ani. Dacă ar exista aceste trei proiecte pe gustul meu…aş fi cel mai satisfăcut în domeniul cititului. Le-aş citi, m-ar îmbogăţi şi însufleţi în demersurile mele care au puncte comune cu acestea…şi aş fi fericit din punct de vedere filologic.

Însă, în realitate, sunt foarte trist în domeniul cititului ultra-aprofundat. Am sute, mii de cărţi despre compilate lucruri, creaţii grăbite a zeci de oameni, care nu se confundă cu ei înşişi…dar nu am creaţia unui om sau a unui colectiv restrâns din care să ţâşnească evidenţa adevărului ortodox cu pregnanţă sau o muncă de cercetare realmente năucitoare.

Se pare că nu mai vrem să fim năucitori…ci doar scriitori. Şi, când vrei doar să scrii, cu ideea că şi aşa te citesc 50 sau o sută şi nu milioane de oameni pierzi din vedere măreţia năucitoare a scrisului ca şi a vorbitului, ca şi a imaginii, care pot năuci milioane de oameni. Şi, în loc să năucim noi planeta cu lucruri frumoase, vin publicitarii cu ţigări light, cu vin nu ştiu de care, cu Britney Spears goală, pentru care sunt în stare să dea milioane de dolari pentru presupusul ei film porno, pe care îl caută netul năucit…şi prezintă imaginile peste tot.

Tu te crezi prost pentru public…însă Britney goală nu se crede proastă pentru vizionarea planetei, a întregii planete. Ţie ţi-e frică să scrii despre credinţa ta sau să predici despre ea…iar ei nu mai termină cu dezbrăcatul, cu mondenităţile, cu prostiile de tot felul.

De ce să scrii doar pentru o zi…şi nu pentru veacuri?

De ce să fii nesimţit şi nu sfânt?

De ce să scrii o carte de maculatură şi nu o carte de sânge şi transpiraţie îndelungată?

De ce să fii mic şi rob patimilor…dacă Dumnezeu ne vrea dumnezei după har?

Pr. Dorin