Cum se naşte râsul? [I]

http://www.gruporizont.ro/IMAGES/Mustar%20borcan1.JPG

Muştar dulce, potrivit zicerii: Citeşte şi să nu-ţi sară muştarul!

„Se naşte în…grabă. După ce faci vreo 3 doctorate la Oxford râsul se naşte în grabă…şi apoi trebuie să te hiperspecializezi ca să îl destăinui”, zise Grămadă. Dar cum poţi să îl ei în consideraţie pe Grămadă, pe acest naşparlian zis-Grămadă, când el nu ştie cum arată uşa la Oxford? Poate că a văzut-o la televizor şi a zis că e un fel de uşa misterelor, pe unde intri om şi eşti nevăstuică.

Râsul, domnilor şi doamnelor, ca un neprevăzut…nu este animal! Râsul este inteligent sau nu e. Râsul neinteligent, bocciu este un fel de cules căpşuni în Spania. Râsul de România nu e ca râsul de Oxford, asta e sigur. Râsul de Oxford e îngâmfat şi perfid. Râsul de România este şăgalnic, ca şăgalnicul Pepelea. Râsul de România îţi mai dă o pită, te mai pune la masă, îţi dă un loc de muncă…Pe când râsul de Oxford te crede prost, pe tine, care râzi de fraieri.

Când vii în râsul de România parcă vii acasă. Când pleci să cauţi râs de România în America atunci eşti urmărit rasial, în Italia ţi se jupoaie carnea de pe tine, în Spania te apleci de atâţia căpşuni iar în Germania le miroşi tricourile aruncate pe stradă ca să vezi cum mai miroase detergentul.

Că se gândea Guşter, fratele lui Grămadă: De ce, vere, nu avem bloguri mai bune? Şi eu cred că din lipsă de apetenţă. Se gândeşte omu: Băi, mâncaţi-aş…Dacă eu scriu mai bine astăzi, trebuie să scriu şi mâine, nu?! Da pă mine nu mă duce, frati-miu, capu!…Şi, dacă nu mă duce, trebuie să mai scriu mai rar, să mai pun poze, d-alea, d-alealalte…

Imprecisele dileme ale punerii în pagină! Mai faci o şcoală ca să dea bine la CV, te umbli numai cu ăia care ştii că o -ţi dea, nu?, te faci că nu vezi când cei care nu văd te văd, pari mai mitocan, te dai de guler, de bolovan…vorba proverbului…până treci pârleazul. Că pârleazul, odată trecut, te face să nu mai vezi că diploma are ochiuri, că eficienţa muncii e în stagnare, că degeaba ai ecuson că îţi trebuie baston, nu de alta, ci să îţi oblojeşti…intelectualismele.

Borcan, fiul lui Gogu Afumatu, are întotdeauna probleme cu intelectualii…Pe el îl enervează ăia pedanţii/perdanţii, care se dau mari, vere, că ştiu, că dreg, dar sunt …muci. / Cum, mă muci? Şi te priveşte cu ochi amărui, afumaţi, ca tacsu şi îţi spune: Bă, eşti prost de nota 10. Pă tu nu vezi mă că ăştia decât se dilesc în cuvinte şi cam asta e tot. Ce dileala asta în cuvinte ne aduce nouă prosperitate? Prosperitatea o aduce domn Băsescu, că de aia e preşedinte…nu?

Borcan e dement rău cu politica. Îl elogiază pe preşedintele Băsescu şi în culcare şi în sculare. Dar Gogoşica, nevastă-sa, îl cam drăcuie de îi merg fulgii pe preşedinte, că aşa e ea, mai simandicoasă. Şi este interesant să vezi că Borcan vorbeşte de rău pe intelectuali şi se dă cu ăia ca el, adică mai din popor, dar Gogoşica, care e educatoare, se dă cu elitiştii, că de, elita e ca plita: încălzeşte România până-i crapă pălăria.

Râsul ofticat… e un râs nociv, resentimentar, domnilor şi doamnelor. Râsul treaz este ghilotinant: te străpunge la inimă. Râsul insipid e grobian. Râsul bun, da, râsul bun este cel de bonne disposition, de bonne tonalité. Adică nici cu tonalităţi joase ca Ohanesian dar nici cu altitudini ameţitoare ca Pavarotti. Râsul care nu se naşte din borcan, nici din clămpări, nici din şuşanele, ci din…tăioase deazaprobări ale unor nefaste lucruri este râsul de…reculegere.

Dar de ce reculegere?! Căci, câteodată, te bagi în atâtea culegeri de informaţii şi nu mai ştii care sunt antagonicii şi care sunt amiabilii. Câteodată, ai surpriza de a ţi se fi râs de oftică în nas tocmai pentru că râsul, care nu cuvântă, e mai uşor ca dispoziţia de a executa în cuvinte pe adversar. Căci, chiar aşa, de ce ai nevoie de râs dacă ai nevoie doar de cuvinte examinatoare sau dezaprobatoare şi nu de săltări din umeri?

Da, vasăzică, care este iepuraşul şi care este…hipopotamul care sare…topoganul? / Nu aţi găsit altă rimă, da… cunoaştem./Noi cunoaştem tot: ce ai supt de la măta, ce nu ai supt, de câte ori, cu cine te întâlneşti, cât de des, ce bagi pe gură, ce scoţi pe aceeaşi parte…Înţelegi?! / Noi ştim tot…/

Înălţările din umeri au dat naştere…umeraşelor. Sunt umeri cu umeraşe şi coloane fără umeraşe. Cele fără umeraşe se numesc papagali, în termen latinofon. Cei cu fără coloană se numesc hipopotami. De ce, hipopotami?! Pentru că hipopotamii merg pe sub apă, că aia înseamnă hipopotam: ăla care merge sub apă, care e mare şi merge pe sub apă, reţineţi!, pe sub apă…şi te pomeneşti cu el peste celălalt mal, ca un castravete cu 100% apă, cotiledonat, uscat de emoţie, adică…candidat.

Şi la ce candidează mon chery? La foncţie…Care foncţie? La cumul de foncţii…Păi ce, banca ţiriac îţi dă cumul de foncţii împreună cu asigurare ante-factum?

Fatalmente, eminamente, excrescente, amicul Borcan, că mi-e amic chiar dacă zice de rău pe intelectuali, îmi spune, fără dadaism în voce, că într-o bună dimineaţă a avut un vis …ameţitor. Se făcea că nu mai există hipopotami şi nici servilismul adiacent, ci oamenii aveau bunul simţ la ei. Bunul simţ, ca un fel de prăjitură, un fel de suflé, aromea întreaga zonă dimprejur…şi se împlinea codul din Zambaccian.

Adică, literă cu literă,

codul se împlinea,

devenea metaforă,

striga şi corbul englez,

croncănea,

Oxfordul se discredita,

preşedintele ţării nu mai ridiculiza,

presa nu mai miorlăia,

ci pe Bădica Traian îl aştepta…

Ce faci, mă, ai plecat cu sorcova?! Te-ai dilimandit?!! Cu tine nu e de vorbit, fratele meu de culoare neidentificată! Tu o ţii pe a ta, aşa, într-o ureche. Aceasta a fost vocea din off a lui Duzină. Duzină nu vrea să te lase să respiri. El îţi aminteşte de ce ţ-e ţie mai rău şi mai rău. El îţi aminteşte că eşti nesimţit rău, că eşti un şarlatan, că eşti un fofilant persiflant…

În faţa gurii lumii, domnilor şi doamnelor, nu e bine să te aperi. Trebuie să laşi gura lumii să te spurce, pentru că, dacă nu te dai la gura lumii, tot ea se amurezează de tine şi te iartă. Căci farsorii, ca şi câinii vagabonţi, sunt iertaţi pentru că prea sunt de oaie.

Aha! Zile domnu, Geo! Zile, domnu Geo!… Sinucidere curată libertatea de a zice despre râs…lucruri de plâns. Că dacă eu ridic ştacheta, vorba bloggărului, nu mai e comăntarii.

– Că ce vrei, frate , să comenteze omu la tine?!… Că tu scrii numai despre ce îţi zboară ţie prin creieri. Nu scrii şi tu despre d-astea omeneşti, nu te răfuieşti, nu îţi dai în petec ca noi, ăştialalţii…

-Da, fratele meu Borcan, tu cum ai face tată?!

– Păi eu aş fi cu picioarele în treişepe luntre, moşule…Că se schimbă guvernul şi e mangleală, frate, dacă nu o dai la întors. Ce, te crezi dreptu lu peşte? Ce, te crezi mai dăştăpt decât noi? Că noi putem să îţi punem beţe în roate cum vrem noi, ştiai?! Vrei să te dăm în judecată, mâine, la prima oră, că pe mine Borcan, m-am simţit lezat în demnitatea me de om de către tine?!!!!!

-Băi, frate Borcan, ţie îţi sar damblalele din mers, mă?! Cine te-a instigat la enervare pe tine, mă?! Bă, eu sunt frate cu tine, tu eşti fratele meu, am mâncat împreună, am jucat fotbal…am trăit o viaţă de om, o viaţă, bă!

-Păi aşa, mă, acu vii de-acasă. Nu mai mă lua pe mine cu intelectualisme d-astea că eu fac spume când le aud. Mie îmi place vorba-vorbă. Că eu d-aia îi înjur toată ziua pe ăştia care se dau că Oxford, că doctorate, că vorba vine…Eu nu sunt frustrat, mă, auzi?! Eu sunt om ca toţi oamenii şi nu vreau să fiu persiflat/perspirat de către toţi moftangiii.

Între trivialitate şi bonomitate lucrurile nu sunt apropiate. După cum nici între prăvălie şi supermarket nu există apropiere ci doar…depărtare. Şi, ca-n cântec: depărtare, depărtare, rău mă chinuieşti… nu poţi să ceri să-ţi cânt ridică-mă la cer, dacă nu e rating. Că dacă nu e rating, degeaba eşti pe net şi degeaba eşti de la Oxford sau de la Adamclisi, că tot nu poţi să cânţi: Te iubesc la disperare!

Asta cu disperarea truismului trebuia să fie în alt articol, dar a scăpat acum, printre drevele frazelor. E cert, că mitocănia intelectualistă e mult mai abjectă ca cea post-comunistă. Că nu vrei să zici nu ştiu, nu pot, nu e de mine, ci tu te dai de prezent şi acolo unde nu îţi merge oala. Dar, de ce să nu îţi meargă oala, dacă nu îţi vine boala?

Dar, despre expresii de acest gen, în partea… a doua…

Semnat: Prietenul lui Borcan.

Despre un nou început şi…experienţa morţilor succesive

maica-domnului-cu-pruncul.jpg

După cum ştiţi, în blogroll-ul paginilor personale, a paginilor construite de către noi înşine, erau mai multe bloguri şi siteuri, pagini făcute experimental pentru a tatona terenul web românesc şi străin. După câteva luni pentru fiecare locaţie în parte, am ajuns, din diverse motive, la concluzia că sunt neproductive din punctul nostru de vedere, asta neînsemnând că nu au fost citite şi căutate.

Dimpotrivă, deşi acolo scriam mai rar sau foarte rar în comparaţie cu aici, la desfiinţarea lor, contoarele ne-au semnalat vizite de ordinul miilor. Ne cerem scuze faţă de cei care căutau diverse materiale în locaţiile, acum, dezafectate.

Însă, nu trebuie să se mâhnească prea mult cititorii noştri, pentru că o parte din materialele existente în aceste locaţii au ajuns, în ceea ce vom denumi de acum încolo: WordPressul românesc, adică aici. Linkul spre această locaţie, adică http://bastrix.blogulmeu.net/, reprezintă o platformă de wordpress modificată, cu bază de scriere românească pentru webmasteri. De aceea îl şi denumim wordpress Ro, în comparaţie cu blogul de aici care este wordpress EN.

Ne-am dat seama cu surprindere, că, în timp ce în el scriam tot la fel de rar ca în celelalte bloguri dezafectate, aveam un număr imens de vizitatori. La ora actuală sunt înregistrate 15.614 vizite. În placa de scriere, în dashboardul wordpressului românesc există o serie întreagă de statistici şi acolo, în spatele a ceea ce vedeţi dv., apare contorizarea traficului pe pagină.

Din acest motiv, cu durere în inimă, ca la o înmomântare a unor copiii iubiţi, între 1 octombrie şi 8 octombrie 2007, printre picături, am dezafectat fiecare pagină în parte, unele rămânând ca nişte clădiri stinghere în oceanul web iar altele fiind şterse cu totul.

Motivele acestor înmormântări sunt… diverse. Şi motivele au fost constrângătoare pentru noi, pentru că sunt motive obiective.

Blogul din Ablog, un blog românesc, era o platformă unde html-ul era acceptat, unde puteai pune obiecte in flash, care îmi plăcea…până când au început să insereze, fără voia noastră, reclame spre întâlniri erotice, pe care nu le puteai şterge pentru că erau dorite de proprietarul serverului.

Blogul din Blog.com, un blog tot românesc, începuse să aibă defectul de a pune de două ori o filă audio sau video. Am reclamat proprietarului defecţiunea…şi niciun răspuns.

Blogul din Yahoo360 avea un fundal admirabil, am scris ceva timp fără defecţiuni, era foarte căutat mai ales de persoane din străinătate şi de tineri, aveam mulţi prieteni acolo…dar, a început să nu mai accepte fotografii şi să nu mai mă lase să postez. Adică mă luptam cu maşina şi câştiga…maşina. Însă nu era nicio eroare…

Blogul din Blogspot, care merge pe gmail şi care, de la un timp, spre binele platformei, este şi în limba română, a fost dezafectat integral în ceea ce priveşte postările şi translat în wordpress-ul românesc. Acest sistem de blog e cel mai bun blog pentru widgete. De aceea vom pune aici numai RSS-uri, widgete, diferite semne publicitare, forme in flash etc.

Siteul din Free web a fost dezafectat integral deşi aveam peste o mie de vizite înregistrate. Era un site cu potenţe mici, preferând să rămân cu Neosite/Neogen, unde avem o bază de date audio-video mult mai extinsă.

Siteul din Brevhost, blogul şi jurnalul de aici au fost dezafectate datorită sistemului complicat de lucru cu această platformă. Nu era complicat că era greu, ci era complicat pentru că avea prea multe lucruri redundante, care trebuiau create pas cu pas. Sistemul de pagini era redus şi spaţiul pe server era mic, pentru că era un sistem free.

Blogul din Vox, de care era să uit, era o platformă americană, foarte fiabilă când era vorba de manevrat date deja existente în pagină dar nu şi de ridicat date din calculator.

La moartea tuturor acestor pagini am stat cu inima strânsă…însă, de la fiecare în parte am învăţat lucruri extrem de importante despre managerierea complexă a datelor pe web şi despre impactul scrisului, al imaginilor… şi despre ceea ce vor oamenii care caută pe net lucruri religioase.

Astfel am ajuns la următoarele concluzii organizatorice:

1. Teologie pentru azi, http://bastrix.wordpress.com/ şi http://bastrix.blogulmeu.net/ vor reprezenta paginile noastre de scris curent.

2. BibliotecaTeologică, http://dorinfather.wordpress.com/va reprezenta biblioteca noastră publicitară, în care vom publicita gratuit pe toată lumea, cu file word, pdf, lit etc, file audio şi video…

3. Teologie pentru azi, http://bastrix.blogspot.com/ va reprezenta un spaţiu publicitar, spaţiul RSS-urilor şi a formatelor speciale de publicitare; de publicitare gratuită şi recunoscătoare pentru munca online a diverse persoane.

4. Teologie pentru azi, http://www.freewebs.com/dorinfather/index.htm şi http://bastrix.neosite.ro/vor fi pagini de publicitare audio-video, o bază de date la îndemâna tuturor, în mod gratuit.

În pagina Catalogul paginilor publicitate, din blogul de faţă, avem fostul blogroll în stare intactă, translat din partea dreaptă a blogului pe o pagină colaterală pentru fluidizarea traficului pe pagină.

Repetăm, ca să se reţină bine!

Orice articol semnat de către mine şi de către soţia mea pe toate paginile noastre web nu mai sunt publicate şi în altă parte şi ele nu reprezintă fragmente din studiile şi cărţile noastre aflate
în manuscris, ci o muncă gratuită, făcută pe loc, în mod special pentru formatul online, oferită cu toată dragostea tuturor, o muncă aproape zilnică,
făcută între două pauze sau tăind din odihna şi plimbarea noastră.

Tocmai de aceea pledăm pentru sinceritate şi comunicare onestă între noi, pe comunicarea a ce suntem noi în mod spontan şi nu în mod artifical construit, ultragândit.

În clipa de faţă, pe blogul pe care sunteţi, în nici 11 luni de zile,

am scris sau am creeat pentru dv.

1134 de postări

şi ele reprezintă doar o fărâmă din ceea ce se poate creea împreună.

Vă rugăm să cumpăniţi atent lucrurile şi să discerneţi între cine scrie pentru dv. şi cine se face că scrie în blogosferă.

La 1134 postări avem numai 1152 de feedbackuri asumate, adică comentarii, dintre care, un procent semnificativ, sunt ale noastre iar alt procent semnificativ sunt aflări în treabă, lăsate acolo ca să demonstreze ceva, pentru cititorul atent.

Însă numărul deschiderilor de pagină, adică 111.149, cât e acum, nu reprezintă cifra reală a celor ce ne citesc.

E cifra reală a celor care au intrat pe pagină, dar nu a celor care ne-au citit şi ne pot citi în diverse forme, care nu pot fi contorizate de către wordpress, pentru că sunt independente de el.

Vă dorim tuturor să aveţi bucuria de a ne citi în continuare iar nouă, să avem bucuria de a vă cunoaşte pe dv., cei care ne citiţi, şi ştiţi să apreciaţi efortul nostru dezinteresat.

Pr. Dorin.

Update-ul din 8 octombrie 2007 de pe “Creştin Ortodox. ro”

CrestinOrtodox.ro

Moartea si transplantul

Biserica Sfantul Atanasie – Niculitel

Biserica Sfantul Atanasie din comuna Niculitel, monument datat din a doua jumatate a sec. al Xlll-lea mai pastreaza inca fragmente din pictura originala. Asezarea bisericii in randul monumentelor de arhitectura s-a produs in anul 1974 prin aportul arh. Cristian Moisescu. Pe baza cercetarilor arheologice si de arhitectura s-a intocmit atunci proiectul de restaurare si in 1975 s-au inceput lucrarile. In anul 1977, prin desfiintarea Directiei Monumentelor Istorice, acestea au trecut in sarcina Arhiepiscopiei Dunarii de Jos care a continuat si restaurare a vechilor fragmente

Catedrala Derby

Catedrala Tuturor Sfintilor, cunoscut si sub numele de Catedrala Derby, este o catedrala aflata in orasul Derby, Anglia. Aceasta este scaunul episcopal pentru episcopul din Derby. Catedrala Derby este cea mai mica biserica cu rang de catedrala anglicana din Anglia. Prima biserica originala fondata pe acest loc este cea a regelui Admund I. Acesta a ridicat o biserica in anul 943 pe post de biserica regala. In orice caz, astazi nu mai exista nici o urma a acesteia. Catedrala ce exista in prezent dateaza din secolul al IV-lea, cu toate ca apara a fi fondata pe o fundatie mai veche

Felurile lacrimilor

Trebuie stiut ca lacrimile sunt un bun medicament pentru toate bolile sufletului nostru. Ele sunt de trei feluri : lacrimile firesti ; lacrimile tristetii sfinte ; lacrimile bucuriei lumesti sau duhovnicesti. Faptul ca sunt mai multe feluri de lacrimi este explicat de catre Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie prin faptul ca fiind acest dar foarte mare, diavolul intervine ca sa faca zadarnica lacrima omului in rugaciune, ca aceasta din urma sa nu mai fie primita de Dumnezeu. Lacrimile cele adevarate, care izvorasc din dragostea de Dumnezeu, atata putere au – spune Sf. Grigorie de Nazianz

Cum sa-i citim pe Sfintii Parinti

In secolul prezent, interesul manifestat pentru Filocalie si Sfintii Parinti a inregistrat o crestere semnificativa. Au inceput sa fie studiati in special Parintii traitori la sfarsitul epocii patristice sau bizantine, precum Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Grigorie Sinaitul sau Sfantul Grigorie Palama, iar cateva din scrierile lor au fost traduse si tiparite in engleza sau in alte limbi apusene. S-ar putea spune chiar ca in unele cercuri academice si in Seminarii ei „au ajuns la moda”, facand un contrast izbitor cu secolul XIX cand, in cele mai multe Academii teologice

Despre ratacire

Iata, eu ma bucur, fireste, cand ma intalnesc cu voi. Cum mi-a prelungit Dumnezeu zilele, El singur o stie. Si pana acum eu traiesc in fiecare zi o stare neinteleasa: Cum traiesc, de ce traiesc, pentru ce? Dar pentru mine sensul se cuprinde in faptul ca as dori sa va impartasesc intreaga mea experienta. Mai cu seama experienta pozitiva, iar nu cea negativa. Ea a inceput mai inainte ca oricine dintre voi sa fi vazut lumina. Cand, intorcandu-ma la Hristos, mi-am inceput calea, atunci mi-am trait starea mintii, a inimii si a trupului in care ma adusese Dumnezeu prin rugaciune

A te ruga sau a pacatui?

IPS Puhalo accepta termenul „morala”, folosindu-l intr-un sens foarte restrans, atunci cand face referire la „transformarea launtrica” a omului. Arhiepiscopul Lazar face aceasta distinctie pentru ca morala sa nu fie confundata cu prescriptiile bunei conduite care pun in aplicare sau obliga la anumite forme de comportament exterior. O simplificare a lucrurilor din punct de vedere moral ne poate impinge la deznadejde si capitulare iar istoria ne-a demonstrat ca poate duce la evitarea nevointei pentru dobandirea linistii launtrice si ne impiedica sa acumulam insusiri

Stiri:

Expozitie de fotografie si concert bizantin la biserica romaneasca Sf. Parascheva din Boston

Everghetinos – o suma de extrase patericale

Restaurari de icoane vechi

Procesiune cu vesmantul Sfintei Parascheva la Botosani

Noul Statut al Bisericii Ortodoxe Romane va fi discutat in sedinta de lucru a Sf. Sinod din 22 – 24 octombrie 2007

Pr. Dorin.

Începe ritmul diacronic al blogului nostru…

pr-dorin-si-preoteasa-gianina-piciorus.jpg

De la fila Un nou început, din seara de 1 octombrie 2007, când anunţam că voi aduce aici materialele din blogurile şi siteurile noastre dezafectate, tot ceea ce am pus pe blogul nostru reprezintă materiale postate anterior.

Astăzi, 8 octombrie 2007, ora 12:00, s-a terminat operaţia de translare a materialelor din paginile noastre web experimentale pe aceasta, blogul de faţă devenind de astăzi al doilea blog al nostru oficial, în care vom scrie curent, fiind denumit wordpress-ul românesc, în comparaţie cu wordpress-ul american de aici.

Mulţumim tuturor celor care au fost, sunt şi vor fi alături de noi şi binecuvântăm pe toţi cei care ne vor citi şi sprijini în demersul nostru teologico-cultural.

Pr. Drd. Picioruş Dorin Octavian

şi

Prof. Lic. Drd. Picioruş Gianina Maria-Cristina.