Atenția la cititor

Nu suport creatorii de online care nu dau atenție cititorilor, care nu scriu cu atenție ci cu neglijență, care nu fac margini drepte, într-o parte și într-alta a textului, care nu aerează paragrafele, adică nu lasă spații între paragrafe, care emoticonează, înroșesc, subliniază în exces textele lor. Prin asta își decredibilizează creația online, pe de o parte iar, pe de altă parte, invită la neseriozitate și la faptul de a nu-i lua în seamă, pentru că  produc o creație de copii.

E frumos blogul de copii: e natural, autentic, îl fac cum pot, îi înțelegi. Și așa fac prea mult, în comparație cu alte generații, acești copii și adolescenți precoci.

Dar nu poți avea, domnule dragă, 50 de ani și să scrii cu roșu, să pui 10 emoticoane la 5 degete de text sau să nu faci margini textului și marginea din dreapta să arate ca un șarpe, pe care trebuie să îl calci pe cap. E păcat de Dilema Veche, pentru că nu vrea să-și facă margini, să arate serios. Dacă nu aș știi cine scrie aici, aș crede că e saitul unui tânăr cu probleme la ochiul drept.

Modul cum scrii și modul cum prezinți arată dacă ai sau nu ai respect față de cei care vin să te vadă, să te cunoască, să comunice cu tine.

În al doilea rând, când cititorul lasă un comentariu, nu poți să lași un comentariu needitat.

Pentru cine nu știe acest lucru, un creator de online trebuie să își  și editeze comentariile pe care le primește, pentru ca ele să arate bine. Nu avem încă posibiliatea de a face margini, pe Word Press, la comentarii, ca la textele de deasupra, dar, cine știe, poate Matt ne aude și o rezolvă și p-asta.

Aseară, la nu știu ce post de televiziune, a arătat-o pe Maria Vlas, la penitencar, cum le alfabetiza pe deținutele de la Târgușorul Vechi, care se bucurau, că pe la 40-50 de ani învață și ele să scrie și chiar să se semneze.

Neștiința de carte în România e gravă și, puțini știu să scrie cum trebuie.

De aceea, când primești un comentariu îl citești, îi îndrepți eventualele erori ale grabei, rescrii pasajele nespuse bine, pe cele confuze, suplinești anumite informații cu lincuri sau le subliniezi,  paragrafezi comentariul…adică ajuți pe comentator să se prezinte bine.

Nu îl lași așa, țoc-poc, că e libertate de expresie și toată lumea poate să scrie prost, lălâu și incoerent. Rescrii, retușezi, ajuți pe comentator să înțeleagă ce nu știe din limba română sau că ești interesat de el, că ești cu el și îl ajuți să arate bine la față.

Cum noi moderăm toate comentariile, numai eu și el știm ceea ce am schimbat. E o treabă interpersonală, de care el, comentatorul e conștient. Dacă nu e unul bădăran, ci un comentator nobil, știe de ce am făcut unele schimbări, întotdeauna în folosul lui și a celor care îl vor citi.

Pentru că, atunci când scrii un comentariu, nu îl voi vedea numai eu, ci  și alte mii de oameni, care vor veni și îl vor găsi acolo. Îl vei recit și tu, cu plăcere sau cu nod în gât, peste ceva timp, când vei dori să revezi convorbirile cu mine sau propriile tale opinii, afirmații.

De aceea nu scrieți în grabă un comentariu, nu le faceți la nervi, că mulți au făcut așa și acum își rup gâtul de rușine, că ar vrea ca acele comentarii sau articolele despre bădărănia lor, să nu fie la îndemâna tuturor.

Însă nu am mers undeva până acum, ca să comentez și  posesorii acelor bloguri să îmi îndrepte comentariul, dacă am făcut vreo eroare anume de scriere, bineînțeles, neintenționată și venită din multă oboseală sau să îmi paragrafeze comentariul.

Însă la mine comentariile sunt verificate și ajutate să fie și mai bune. Și, prin acest lucru, comentatorii viitori sau ei înșiși, cei ajutați, înțeleg să fie atenți la ceea ce scriu și la cum scriu.