Zi: 13 ianuarie 2010

Dependențele pe care le avem arată că suntem vii și că a fi viu înseamnă a fi mereu în lucru. Înseamnă a face.

Nu pot să stau fără sex.

Nu pot să stau fără să muncesc.

Nu pot să stau fără țigări, droguri, alcool, muzică, petreceri, filme, shopping, sport, știri, baie…

Ce înseamnă tot acest nu pot multiplicat la infinit? Că am investit interes în ceva, că ne-am dat după ceva, după un mod de a fi, că ne găsim plăcerea în ceva. Și, în teologia ortodoxă, există dependența rea = patima, cu sens rău, adică viciul, dar și dependența în sens bun: adică virtutea: o faptă bună continuă, dorită continuu.

Cum nu pot să stau fără sex arată că pofta sexuală și dorința de a penetra, de a poseda, de a domina a devenit cronică, tot la fel: nu pot să stau fără să merg la Biserică sau fără să mă rog și să citesc, arată că suntem dominați, pătrunși de dorul de a fi cu Dumnezeu, de a afla cât mai multe despre viața Bisericii, de a fi oameni determinați religios, adică cu totul canalizați spre viața religioasă.

Același om poate fi canalizat rău…cât și bine, într-o anume direcție. Pot să găsesc la cineva dor de slujbă, de viață spirituală dar, în același timp, și dor după pornografie, după filme războinice, după jocuri violente pe computer. Sau: e familist…dar își bate soția. Sau: e om muncitor…dar bea aproape tot salariul. Sau: e intelectual…libertin, deși intelectul ar trebui să te învețe să nu decazi…ca un om necultivat.

Se bat în oameni tendințe contrare. De ce? Pentru că nu se decid, într-un mod categoric, pentru o anume viață. Nu vor ori…ori…ci…și așa…și așa…

Cum se convertesc patimile în virtuți?!

Prin schimbarea atașamentului. Dacă munceai o muncă prăpăstioasă, murdară, te poți recalifica pentru o muncă care să vizeze binele, moralitatea.

Dacă căutai plăcerea în sex, în droguri, în petreceri, în alcool…și nu mai vrei aceste lucruri…încearcă să vezi ce te făcea să crezi că ești împlinit trăind o astfel de viață! Fii necruțător cu adevărul tău, cu ceea ce ești, cu ceea ce ai ajuns acum, după o viață destrăbălată…și dă-ți singur răspunsurile!

Dependența de alcool, de droguri, de sex, de adrenalină…exprimă nevoia de plăcere, de confortabilitate interioară.

Adică nu eram iubit și mă îmbătam.

Mă simțeam singur și de aceea mă drogam.

Nu aveam încredere în oameni și de aceea făceam sex plătit, cu femei sau bărbați de ocazie, despre care nu știam nimic.

Vream să mă răzbun pe părinții mei…și de aceea am făcut crimă.

Dependența rea…arată că ne canalizăm prost energia, timpul, viața. De aceea nu putem sta fără sex, fără droguri, fără muzică…pentru că am investit în aceste lucruri toată încrederea noastră.

Nu degeaba se vorbește…despre idolii noii generații. Adică despre oamenii care gândesc în locul nostru, care ne împing să fim ca ei…dar nu ca noi.

Iar dacă gașca mea/ anturajul meu m-a primit pentru că beam și mă drogam și pentru că m-am ras în cap și mi-am pus belciug în buză…iar eu nu mă simt bine nici cu mine, nici cu ceea ce fac, nici cu tatuajele pe care mi le-am făcut…înseamnă că am ales prost și anturajul, și modul de a trăi.

Însă o să-mi spuneți: Dar unde să trăim?! Într-o lume imaginară?!! Nu vezi ce ne așteaptă, ce se petrece cu noi?!!!

– Nu, nu într-una imaginară! Însă, dacă v-ați privi viața din afară, ați observa că sunt multe posibilități de a o trăi altfel.

Viața nu este unidimensională!

Nu e numai petreceri!

Nu e numai muzică!

Nu e numai prostie!

Nu e numai nopți nedormite și zile somnambule!

Cei are se ocupă de oameni, de oameni cu diverse apucături rele/ dependențe rele, în sensul că vor să îi ajute să scape de ele, trebuie să înțeleagă că nu eradicarea răului e soluția…ci convertirea lui.

Mersul la Biserică, cititul de cărți sfinte, spovedirea păcatelor, prieteniile evlavioase, lecturile și excursiile de cunoaștere a lumii și a frumuseților ei, postul, rugăciunea, munca intelectuală și fizică reorientează energia, care, până acum, fusese prost direcționată.

Pentru o plăcere…trebuie să găsești plăceri superioare ei.

Și, paradoxal (dacă nu ați trăit așa ceva…nu aveți cum să mă infirmați), plăcerea rugăciunii și a muncii ascetice și teologice e mai intensă  și mai puternică, rațională și personalizatoare în același timp decât plăcerea sexuală sau decât drogurile; postul e mai vitalizator decât petrecerile și excesul de alcool, iar dependența de filme, jocuri, diverse tabieturi sociale e mai puțin interesantă decât căutarea și găsirea de răspunsuri teologice la problemele reale, profunde ale vieții noastre.

Toată reorientarea noastră ne simplifică, ne întărește interior, ne bucură, ne împlinește…pentru că vedem cum adevărul crește în noi, certitudinile tot sporesc și indeciziile descresc. Viața ortodoxă temperează și normalizează persoana umană. Cam asta înseamnă atenuare a dinamismului rău: întoarcerea la simplitate, la naturalețe, la grija atentă față de trupul și sufletul nostru, la cumințenie, la smerenie…