Psalmul 71, cf. LXX
1. Întru Salomon [εἰς Σαλωμων][1]. Dumnezeu[le], judecata Ta dă-o împăratului și dreptatea Ta fiului împăratului,
2. [pentru] a judeca pe poporul Tău în dreptate și pe cei săraci ai Tăi în judecată!
3. Să ridice munții pacea poporului Tău [ἀναλαβέτω τὰ ὄρη εἰρήνην τῷ λαῷ Σου] și dealurile în dreptate [καὶ οἱ βουνοὶ ἐν δικαιοσύνῃ]!
4. Va judeca pe cei săraci ai poporului și va mântui pe fiii săracilor și va smeri pe clevetitor.
5. Și va rămâne împreună [cu] soarele [καὶ συμπαραμενεῖ τῷ ἡλίῳ] și mai înainte de lună [în] neamuri [și] neamuri [καὶ πρὸ τῆς σελήνης γενεὰς γενεῶν].
6. Și va coborî ca ploaia pe lână [καὶ καταβήσεται ὡς ὑετὸς ἐπὶ πόκον] și ca picături picurând pe pământ [καὶ ὡσεὶ σταγόνες στάζουσαι ἐπὶ τὴν γῆν].
7. Va răsări în zilele lui dreptatea [ἀνατελεῖ ἐν ταῖς ἡμέραις αὐτοῦ δικαιοσύνη] și mulțimea păcii până ce are să se ridice luna [καὶ πλῆθος εἰρήνης ἕως οὗ ἀνταναιρεθῇ ἡ σελήνη].
8. Și va domni de la mare [și] până la mare și de la râu [și] până la marginile lumii.
9. Înaintea lui vor cădea etiopienii și vrăjmașii lui țărâna vor linge [καὶ οἱ ἐχθροὶ αὐτοῦ χοῦν λείξουσιν].
10. Împărații Tarsisului și insulele daruri îi vor aduce, împărații arabilor și ai Sabei [Σαβα] daruri îi vor aduce înainte.
11. Și i se vor închina lui toți împărații [καὶ προσκυνήσουσιν αὐτῷ πάντες οἱ βασιλεῖς] [și] toate neamurile îi vor sluji lui [πάντα τὰ ἔθνη δουλεύσουσιν αὐτῷ].
12. Că a izbăvit pe cel sărac din mâna stăpânitorului și pe cel sărman, căruia nu îi era ajutor [ᾧ οὐχ ὑπῆρχεν βοηθός][2].
13. Va milui pe cel sărac și pe cel sărman și sufletele celor sărmani le va mântui.
14. Din camătă și din nedreptate va răscumpăra sufletele lor și scump [va fi] numele lor înaintea lui.
15. Și va trăi și i se va da lui din aurul Arabiei și se vor ruga pentru el pururea, toată ziua îl vor binecuvânta pe el.
16. Și va fi sprijin în pământ peste vârfurile munților [ἔσται στήριγμα ἐν τῇ γῇ ἐπ᾽ ἄκρων τῶν ὀρέων]. [Căci] se va înălța mai mult decât Libanosul roada lui. Și vor înflori din cetate ca iarba pământului.
17. Fie numele lui binecuvântat întru veci! Mai înainte de soare va rămâne numele lui și se vor binecuvânta în[tru] el toate semințiile pământului [și] toate neamurile îl vor ferici pe el.
18. Binecuvântat [este] Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israil, Cel care singur face minuni!
19. Și binecuvântat [este] numele slavei Sale întru veac și întru veacul veacului și se va umple de slava Lui tot pământul. Să se facă! Să se facă!
20. Sfârșitu-s-au imnurile lui David, fiul lui Iesse.
[1] În WTT, la Ps. 72, 1, avem: „pentru Șilomoh [לִשְׁלֹמֹ֙ה]”, adică: „pentru Solomon”. În VUL este ca în LXX: „in Salomonem”. În MGK: „Ψαλμὸς διὰ τὸν Σολομῶντ [Psalm pentru Solomon]”. În Biblia de la 1688 avem: „La Solomon, psalmul lui David”.
[2] Care nu avea niciun ajutor de la oameni.
Dacă neoprotestanții susțin că Sfânta Scriptură se poate ințelege literal, mă întreb cum explică ei literal acest psalm. Dar fără să apeleze la interpretările Sfinților Părinți, din tradiția Bisericii noastre, de la care știm că se referă la Hristos și ce înseamnă multe din exprimările tainice de mai sus. Adevărul e că nu pot să-l interpreteze fără ajutorul Tradiției, iar interpretarea literală e un mit fals.
Sărut mâna Părinte și binecuvântați!
Ce nu pot explica, doamnă Ana-Maria, trec sub tăcere! Tocmai de aceea accesează adesea texte care nu au dificultate exegetică sau, dacă o au, reduc totul la ideologia lor religioasă.
Da, literalismul pur e o invenție protestantă, pentru ca să excludă din start înțelegerile mistice ale Dumnezeieștii Scripturi. Nici romano-catolicilor, mai recent, nu le mai place înțelegerea duhovnicească profundă a Scripturii, așa cum o găsim la Sfântul Maximos Mărturisitorul, spre exemplu, sau la Sfântul Chirillos al Alexandriei sau la Sfântul Ieronimus Mărturisitorul. De ce? Pentru că poate fi „un atentat” la pozițiile raționaliste pe care le adoptă papalitatea.
Așa că literalismul în interpretarea Scripturii e miza de azi, deopotrivă, și pentru protestanți și pentru catolici, pentru că vor să excludă viața duhovnicească din perspectiva celor care gândesc Scriptura. Însă Scriptura nu poate fi înțeleasă, în mod exclusiv, în mod literalist, pentru că ea, în primul rând, e comoara plină de viață duhovnicească a Bisericii, care se înțelege prin curățirea de patimi, prin luminare dumnezeiască și prin sfințirea continuă personală în Biserică.
Iar literalismul e orb la taina Scripturii.
Numai bine! Vă mulțumesc pentru comentariu. Vă doresc mult spor în toate!