Etichetă: Liturghierul pastoral

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

(Vol. 1)

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a.

***

Liturghierul pastoral[1], ed. Trinitas 2004,  are 618 p. + Cuprinsul (p. 619-622). Avem de-a face cu un Liturghier extins.

Și prezintă următorul conținut: Rânduiala Privegherii, Rânduiala slujbei de seară, Rânduiala slujbei de dimineață, Slujba Sfintei Liturghii, Rânduiala Sfintei Spovedanii, un acatist, un paraclis, 3 canoane, Rânduiala Sfintei Împărtășiri, otpusturi, stihuri, tropare și condace, Alte rânduieli și rugăciuni, Adunări de cereri la felurite trebuințe din viața omului (ultimele două secvențe fiind specifice Molitfelnicului) și se încheie cu Sinaxarul anual.

La p. 476-478 găsim Rânduiala binecuvântării mașinii. Se face sfințirea mică a apei, binecuvântarea mică, rugăciunile începătoare, Doamne miluiește (12 ori), Slavă…Și acum…Veniți să ne închinăm…Ps. 106[2].

După care preotul zice următoarea rugăciune:

„Doamne, Dumnezeul părinților noștri, Care ai poruncit robului Tău Noe să facă corabia spre mântuirea lumii și ai binevoit ca din lemne multe să fie alcătuită ca un singur lemn, Însuși Stăpâne al tuturor, Care ai binevoit a cârmui lemnele cele neînsuflețite și cu dreapta Ta cea tare a mântui neamul omenesc, păzește și acum mașina aceasta și dă ei Înger bun și pașnic.

Păzește pe cei care vor călători cu ea; dă-le lor să ajungă sănătoși acasă.

Cu rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ajutorul cinstitelor, cereștilor, înțelegătoarelor Puteri cele fără de trup; al Sfântului, măritului Proroc, Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan; al Sfinților, măriților, și întru tot lăudaților Apostoli; al Sfinților, măriților, bunilor biruitori Mucenici; al Cuvioșilor și Purtătorilor de Dumnezeu părinților noștri; al Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârșim, și al tuturor Sfinților Tăi.

Că Tu ești Cel care ocârmuiești și sfințești toate, Dumnezeul nostru, și Ție slavă și mulțumire și închinăciune înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”[3].

După care preotul stropește cu Sfânta Agheasmă mașina, în timp ce spune: „Se binecuvintează mașina aceasta prin stropirea cu această apă sfințită, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin”[4].

*

Anastasimatarul Mănăstirii Neamț[5] are 271 pagini și o erată de două pagini. Și cuprinde Vecernia și Utrenia pe cele 8 glasuri ale muzicii psaltice.

Așa arată troparul Învierii, pe glasul al 6-lea, de la p. 176:  (imagine).

După cele 8 glasuri, care se încheie la p. 254, urmează Podobiile celor opt glasuri. Între p. 255-271.

Dimitrie Suceveanu[6] s-a născut la 1816/1820, la Suceava, și a murit la Iași în 1898. Tipărește Ideomelarul în 1856, la Mănăstirea Neamț.

Însă, deși s-a vorbit despre faptul că lucrarea de față e o compilație psaltică a mai multor autori, chiar „renumiți”, singurul nume care apare în Anastasimatar e cel al lui N. Severeanu…tocmai în p. 264. Până acolo se poate presupune că sunt toate ale lui Suceveanu, dacă nu a mai apărut alt nume.

N. Severeanu e Nicolae Severeanu și a murit în 1941. Din locația Psaltica. ro[7] am downloadat[8] cursul său de muzică psaltică[9], care are 32 de pagini în format PDF. Nu știu dacă e tot…

Și a scris un manual tocmai pentru că a constatat „lipsa totală a unei cărți de teorie a musiceĭ orientale”[10]/ psaltice în spațiul românesc.

În p. 6, semnele suitoare: oligonul, petastiul, cele două chendime, chendima și ipsiliul iar cele pogorâtoare/ coborâtoare: apostroful, iporoiul, elafronul și hamiliul.

În p. 7 despre cele 8 glasuri. Apoi despre mărturiile scărilor diatonice și cromatice, despre scara diapazonului, tact, semnele de prelungire și de prescurtare a sunetelor.

Semnele temporale, în p. 9: clasma, apliul, dipliul, tripliul, gorgonul, digorgonul, trigorgonul, argonul. Le prezintă grafic și le explică. Metoda lui va deveni clasică…pentru că așa le-am învățat și noi în seminar și facultate.

De la p. 11 încep exercițiile de intonație. Al 12-lea exercițiu de intonație are următorul conținut: (imagine).

Semnele de expresie sunt 4: varia, omalonul, antichenoma și psifistonul iar eteronul e legato de expresie.

Urmează exerciții pentru înțelegerea semnelor de expresie. În p. 21: despre pauze sau tăceri în cântarea psaltică. Și pauzele, foarte importante în cântare, sunt însemnate în textele muzicale prin cruce și varia cu apli.

De la pagina 23: toralele [ftoralele]. Prin intermediul lor se trece dintr-o scară melodică în alta[11].

Prima ftora tratată: muștarul. Se pune întotdeauna pe Di. Agemul se pune pe Ga și Zo[12].

Nisaburul se pune pe orice notă însă locul lui e pe Di. Hâsarul se pune pe orice notă însă locul lui e pe Ke. General dies se pune pe Ga iar General ifes se pune pe Ke[13].

Începând cu p. 25 se tratează cadența…adică discutarea glasurilor.

Glasul unu e diatonic, pentru că are nota fundamentală pe Pa[14].

Glasul doi e cromatic, cu notă fundamentală pe Ni. Melodia începe întotdeauna din Di, Di-ul fiind „fundamentala glasului”[15].

Glasul 3 are o scară diatonic-enarmonică, având ca notă fundamentală pe Ga.

Glasul 4 e diatonic, cu notă fundamentală în Di, în melodia papadică și în Vu în melodia stihirarică și irmologică[16].

Glasul 5 e diatonic-enarmonic și are drept notă fundamentală pe Pa în melodia papadică și stihirarică și pe Ke în melodia irmologică[17].

Glasul 6 e cromatic, având notă fundamentală pe Pa[18]. E glasul în care sufletul meu se simte cel mai bine…Pentru că e glasul pocăinței. E glasul în care sufletul se expune în fața tuturor, își arată durerile și bucuriile cele mai profunde.

Glasul 7 e diatonic-enarmonic și are drept notă fundamentală pe Ga în scara enarmonică și pe Zo în scara diatonică[19].

Glasul 8 e diatonic și are drept notă fundamentală pe Ni[20]. Uneori glasul 8 începe și de la Ga, cântându-se de la Ga ca de la Ni[21].

Diesul și ifesul în p. 30. Un fel de ftorale…dar care influențează numai sunetele pe care sunt puse…fără să schimbe scara melodică[22].

În p. 31: despre organele care emit sunetul. Și acestea sunt plămânii, laringele și faringele.