Dante, Divina Comedie [28]

Dante, Divina Comedie, în traducerea lui George Coșbuc, ediție îngrijită și comentată de Ramiro Ortiz, Ed. Polirom, 2000.

*

Prima parte, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea, a șaptea, a opta, a noua, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a.

„lucoare”/ p. 691.

Beatrice îi descrie lui Dante ierarhiile îngerești în conformitate cu cele spuse de Sfântul Dionisie Areopagitul și Sfântul Grigore cel Mare/ p. 696.

Cerul al nouălea, cristalin, aparține stihiilor îngerești/ p. 698 ș. u.

Beatrice are „obraz de zâmbete-nflorit”/ p. 698.

Dante – punându-le pe seama Beatricei, care îl catehizează – construiște alte tratate teologice, de data asta despre Dumnezeu ca și Creator al tuturor lucrurilor/ p. 698 ș. u.

Îngerii sunt numiți formă pură – probabil tot o contagiune de filosofia greacă/ p. 699.

La fel, conceptul de materie pură este unul scolastic/ p. 700.

Beatrice: „V-a scris pe larg de[spre] îngeri Ieronim

c-au fost creați cu veacuri mai ’nainte

de-oricare altă lume care-o știm”/ Ibidem.

Ortiz ne lămurește că: „Dante se referă aici la Epist. ad Tit., I, 2, în care Sfîntul Ieronim se ocupă „de angelis creatis multa saecula antequam reliquae inferiores creaturae creatae essent”. Teoria lui despre Îngeri a fost combătută apoi de Sfîntul Toma în Summa theologica, I, 61”/ Ibidem.

Și mai spune: „Dacă îngerii ar fi fost creați cu mult înainte de restul lumii, ar fi rămas neactivi și deci imperfecți, ceea ce nu se poate admite”.

Argumentul este însă pur filosofic.

Opinia lui Dante (lămurită nouă tot de Ortiz) este că: „nu trecu mai mult timp decât trebuie spre a număra de la 1 la 20 și o parte din îngeri se răzvrătiră împotriva lui Dumnezeu, urmînd pe Lucifer. Cf. Convivio, II, 6 : „Zic că dintre aceste stihii s-au pierdut unele imediat după creațiune”.

Ar fi interesant de știut ce mai crede astăzi teologia romano-catolică în privința acestui subiect, dacă acesta este și punctul său de vedere sau altul.

Îngerii = motorii lumii/ Ibidem.

Demonii au căzut din cauza trufiei/ p. 701.

Dante afirmă că Îngerii nu au memorie („Deci n-au nicicând vederea lor curmată/ de-un nou obiect, și nici nu le revine/ nimic uitat prin minte divizată”), deși atât Sfântul Augustin, cât și Toma d’Aquino susțin contrariul (adică faptul că Îngerii au memorie)/ Ibidem.

Beatrice critică moda „de a introduce în predicile bisericești anecdote și snoave caraghioase, spre a desfăta pe credincioși”. Dar și practica indulgențelor/ p. 703.

„lărgoarea”/ p. 704.

De la p. 705 începe: Cerul empireu.