Vlad, Jana, o iubire…și s-a căsătorit cu Viorica

  Un film de Valeriu Gajiu. Titlul: Jana. Produs de Moldova-Film, 2004. 1. 20. 01 minute.

 Începe cu o citare din Shakespeare. Balul de absolvire. El, Vlad, povestește…

 Datorită „sticluței” învârtite…fetele își pierdeau virginitatea. Absolventele de liceu.

 Jana e în alb. Sticluța se îndreaptă spre Vlad…și trebuie să se culce cu ea…deși Alex o dorește.

 Trec Nistrul înot. Au trecut doar în chiloți. Hainele au rămas pe malul celălalt.

 Râsul prostesc al fetei (minutul 5)…și casa sexului. Nu vedem nimic dinăuntru…ci numai pe Alex, pe motocicletă, care îi aruncă rochia albă în fața casei…unde Jana și-a pierdut virginitatea.

*

Vlad îi aduce flori. E frezor. Intră în casa Janei.

„dezmăț financiar”

Jana nu mai vrea flori…iar Lica are cizme negre, înalte. S-ar putea să fie ale Janei…pentru că o vom vedea în ele.

I-a adus de 8-9 ori flori într-o lună.

Florile sunt scumpe…

Vlad se sărută cu Jana…și tocmai o văd surorile ei…și propria-i mamă…care îi aduce „o cafeluță” lui Vlad.

Acesta aruncă cafeaua în apa florilor…de teamă să nu fie otrăvit.

*

Vlad e la strung. „Nu are gânduri proprii”…de aceea „vorbește ca-n cărți”.

Vlad tace.

13. 28: „pălăvrăgeala e o tâmpenie”.

Vrea să îi vadă sânii Janei. Pentru că are „sâni frumoși”.

De ce vrea să-i vadă? Pentru ca „să-i admire”. Și îi spune că o femeie trebuie să judece cu inima…Aluzie la faptul că excesul de minte…„strică” dragostea.

*

15. 23: Jana îi arată sânii.

Îl întreabă de Natașa.

Janei îi place bârfa.

Dorește să se plimbe cu ea. Un film la TV. Desene animate. Se schimbă. Ies la plimbare. 17. 24.

Remarca lui: prințesa și cerșetorul.

Pentru că ea arăta ca o femeie de bani gata…iar el: ca un muncitor fără bani.

*

Pentru ca să ruleze filmul la cinema…Vlad cumpără 9 bilete. Nu reușește să invite pe nimeni de pe stradă.

Văd doar ei filmul…

Însă Jana îl pipăie (19. 37). Se pune în poala lui…și face sex cu el…ea privind spre proiector, peste umărul lui…el privind ecranul.

Singurătatea în iubire…

Pleacă îmbrățișați…o duce acasă…și în fața casei îi spune că trebuie să se despartă de el…pentru că îi place Alex.

*

Îi spune că a fost cel mai frumos an din viața lui.

Că s-a simțit ca „un balon plin cu emoții”.

Iubire și ură.

Și la despărțire: „Adio, Jana! Te voi blestema cu multă dragoste și tandrețe!”.

*

E trezit de mama lui. Trebuie să plece la lucru. S-a îmbătat azi-noapte.

„Unde să mă duc? De ce să mă duc?”. Minutul 25.

El o ia la stânga…pe când un câine al nimănui rămâne în cadru, pe partea dreaptă…

*

În mulțime. Urăște lumea și se urăște și pe sine. Oamenii de azi sunt roboți. Văd numai muncă și vodcă în fața ochilor.

Din nou din Shakespeare.

Dacă întrebi mulțimea ceva serios…nu te va băga în seamă.

*

Picioare de femeie. Cadru extins. El privește un cuplu cu regret. Aici o numește pe femeie drept „fustă”. Misoginism indiferent

*

Suflă vântul prin buzunarele și sufletul lui.

Îi bate pe doi care doresc să îl jecmănească.

Ajunge la muncă. Pentru că nu avea la el „permisul de muncă”, portarul i-a cerut „o sticloanță de bere” data viitoare.

Muncă anostă. La strung. De ce a întârziat. Demisionează…pentru că în democrație nu e ca în socialism.

*

Nu mai știe unde a fost aseară. Joacă fotbal pe maidan. La minutul 31 e amintit numele lui Gică Hagi.

A fost la băut. A început o luptă prostească. El ațipise…și i-au imputat lui geamul spart.

Intră în cadru…mafia locală.

E luat de badigarzi și bătut. A dat pe goarnă adresele confraților de băutură.

În timp ce citește…badigarzii vin și vor să îl facă să zboare, adică să îl arunce de la etaj.

Îi cer „1000 de parai” pentru ca să îi elibereze pe doi colegi ai săi.

Joi trebuie să aducă banii.

*

Lepădăturile…sunt badigarzii…iar el trebuie să devină „supereroul” filmului.

„De ce nu-mi merge mie în viață? N-am noroc nici la bani, nici la femei, nici la prieteni”. Minutul 38.

Se gândește la cum să facă rost de bani.

Întreabă apa și stelele.

Și pentru că alarma unei mașini a sunat…se decide pe loc să spargă mașina.

O sparge…scapă de proprietar…dar niște falși „polițiști” îi fură roțile…în noaptea mare…

*

Vlad merge la Alex, adică la pretendentul la inima Janei. Are nevoie de bani. Inițial, Alex nu vroia să îi dea bani pe motivul că Vlad a stat tot timpul cu nasul în cărți…pe când de el râdeau că e bișnițar.

Bișnițarul Alex are bani

Îi dă 1000 de dolari…în schimbul terminării oricărei relații cu Jana.

*

Vlad, „băiatul de cuvânt”, le aduce banii, cei doi sunt eliberați, și nu mai vrea să le dea încă 500…pentru că el nu e „fraier”.

*

Telefonul de acasă. Mama lui Vlad face pâine. E plină de făină pe mâini. Îl trimite la muncă pentru ca să nu mai hoinărească. Și să îl ia cu el și pe „bețivul” de ta-so. Femeia se roagă lui Dumnezeu…pentru că îi e greu…cu așa familie dezorganizată.

*

Troleibuze comuniste din Chișinău. Vlad devine șofer. Se crede însă pilot de curse.

Pentru că fumează e făcut „imbecil” de un șofer mai în vârstă.

Îl vedem spălând mașini.

Jana și mama ei vin să își spele mașina luxoasă.

Minutul 49: ochii Janei îl privesc. Sunt cei din fotografia cu care am prefațat articolul de față.

*

Nu îi spune nimic.

O împușcă cu apă prin parbriz…iar ea își pune ochelarii de soare.

Dă muzica mai tare…și îi face o inimioară din propria-i răsuflare pe parbriz…apoi aruncă peste ea o cârpă cu care spală geamul…

Gesturi de seducție…

Ea zâmbește…

Îi spală imaginea…odată cu parbrizul…

Vine mama Janei, îi dă banii, mașina pleacă.

Apoi vine Lica ca să îi transmită vorbele Janei.

*

De ce Dima nu a cerut bani de la unchiul lui? Cei doi prieteni sunt nerecunoscători. Lica nu îi mai suportă mașina și pleacă.

Vlad lucrează pentru Lukoil.

Reclamă pe hainele de muncă.

*

Alex se căsătorește cu Jana…pe când Vlad spăla mașini.

E dezamăgit.

Ea îl vede…

El cumpără un buchet de flori de la o tânără, îi promite că îi va plăti buchetul…și aleargă după mașina mirilor…și i-l aruncă în mașină Janei.

Jana primește buchetul…dar el se accidentează.

*

Vlad e la spital. În salon. Puțin amețit de la accident. O domnișoară îl vizitează. Adică cea de la care cumpărase flori. I-a adus flori și fructe.

Ambele scumpe.

Iar el e enervat de gesturile „caritabile” ale fetei.

Numai că fata, Viorica, i-a adus daruri din milă…văzând nefericirea lui în dragoste.

Se simte jignită de vehemența lui Vlad…și își cere scuze. Pleacă dezamăgită…Lui Vlad îi pare rău…

*

Din nou la muncă. Mama Janei vine plânsă, îndurerată…pentru că Jana e răpită…și Alex, bărbatul ei, nu vrea să o răscumpere. Îl roagă să o ajute…

Deși, inițial, nu vrea să o ajute…Vlad se duce și vorbește cu Alex…și primul lucru pe care acela i l-a spus a fost să fumeze țigări mai scumpe.

Pleacă fără bani.

Se îmbată.

Sparge geamul.

Mafioții îl duc la mahărul lor.

*

Se dorește în locul Janei. E închis lângă ea. Bea vin. Discuții despre moarte. Omul e „o formă de energie”.

Jana e eliberată. Vine poliția. E scos și el…și la 1. 11. 10: Jana îl îmbrățișează pe Vlad.

Și îl numește „supraerou”.

Ea: aceleași cizme înalte…văzute pe Lica.

El îi deschide ușa. Iese, o urmează…nu vrea să urce în mașina lor.

*

Apare un motociclist bizar…care deschide o rafală de gloanțe spre mașină.

E înspăimântat…dar Jana nu mai e în mașină!

Nu mai apare deloc…

*

Vlad e în piscina lui Alex. Face baie. Muzică turcească. Două tinere dansează, intră în apă, îl mângâie…și pe mal îl vedem pe Alex și pe bosul mafiot.

E fotografiat…pentru ca „să îl aibă la mână”.

Cele două vor să îl înece.

*

Se trezește în patul lui. Jana „a murit”. Mama lui e speriată…și Vlad se pogoară din nou în somn…în timp ce ea îi face semnul Sfintei Cruci peste față.

*

Stinsul luminii…și începe hepiendul.

El pescuiește…și vocea lui ne povestește cum s-a căsătorit cu Viorica, cu cea cu florile…și cum s-a lăsat de băut și de fumat…și că vrea să se lase și de drăcuit…

N-o mai visează pe Jana…dar încă tresare la numele ei.

Se va duce și asta…

Pentru că acum are o soție pe care o iubește foarte mult…și ea i-a dăruit doi copii, care sunt „minunile” lui. O fetiță și un băiat.

E fericit!

Apa albastră, ultramarină…

Orașul la orizont…

Ne pierdem cu ochii în valuri…și apare genericul de final.

*

Cu alte cuvinte: o iubire ratată în democrație, în Republica Moldova…după care o căsătorie împlinită…pe care oricine ar vrea să o aibă

Muzică din alt secol…lumini stângace…joc al actorilor neconvingător…dar ceva rămâne în mod definitiv. Rămâne starea de „aproape ca realitatea”, pe care, cei care am trăit în postcomunism, o cunoaștem…

Când pleacă unul dintre scriitori online

…care te-au ținut în priză…observi imediat.

Pentru că RSSurile lui, până mai ieri vii, intră în stagnare.

Așa s-au petrecut lucrurile cu Dorin Tudoran (până a făcut bine și s-a întors)…și acum cu Adrian Năstase…sau cu alți creatori de online din străinătate pe care i-am pierdut…

Absența lor e notabilă în lista ta de așteptare.

*

Bineînțeles că nu învăț de la unul sau altul lucrurile de bază…ci nuanțele.

Mă interesează modul lor particular de a problematiza lucrurile.

Cum discută una sau alta.

Cum răspund la comentarii…

Cum se propun spre înțelegere.

*

Adrian Năstase ajunsese să răspundă cititorilor săi ca la curs. Cu seriozitate maximă.

Dorin Tudoran s-a dus…s-a întors…dar încă nu își găsește fluxul. Nu se simte bine…confortabil.

Nu îi pasă de publicul lui…pentru că se crede „citit”…

Și asta se observă…

Și se observă când cineva emană încredere, vioiciune de spirit, eleganță, când se dăruie și dăruie enorm…dar și când e zeflemitor, când dospește în el ura, ranchiuna, prostia, plictiseala…

*

Însă eu citesc și din ăia care mă enervează. Care mă enervează rău de tot

Și când vreunul dintre ei renunță…mă apucă o mare pace…pentru că pleacă încă un zbuciumat care și-a simțit penibilul…sau nu i-a ieșit „în comunicare”.

…Și mi-aș dori să plece cât mai mulți zbuciumați…într-o zonă de liniște ca sapa, fotbalul, condusul mașinii…și să lase scrisul pe seama celor care transpiră idei…și nu bere.

Praedicationes (vol. 2), p. 187-191

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 Praedicationes

vol. 2

***

Paginile 2-12; 12-18; 18-24; 24-30; 30-37; 38-48, 49-55, 56-62, 63-69, 69-73, 73-81, 82-86, 86-91, 91-97, 97-100, 101-114, 114-120, 120-126, 126-132, 132-136, 136-141, 141-145, 145-151, 151-156, 156-160, 160-166, 166-173, 174-177, 177-181, 181-184, 184-187.

***

Eftis de/ și imediat…eftis…de îndată…elalisen [o Iisus] aftis legon/ le-a zis/ le-a vorbit lor Iisus, zicând: „Tarsite, Ego imi·”/ „Aveți curaj/ îndrăzniți, Eu sunt!”.

Fiți curajoși în sensul bun al cuvântului…pentru că Eu sunt, Învățătorul vostru! Fiți liniștiți în sufletul vostru și aveți îndrăzneală către Mine!

Și tot aici, în continuare, Domnul le spune: „Mi foviste/ Nu vă temeți!”. Să nu vă fie frică!…

Deci îndrăzniți întru Mine! Pentru că Eu sunt Cel întru Care trebuie să vă puneți nădejdea voastră. Și dacă vă  lăsați cu totul în mâinile Mele nu trebuie să vă temeți.

Și cuvântul acesta a fost foarte întăritor, încurajator pentru Sfinții Apostoli și la fel este…și trebuie să fie și pentru noi.

Pentru că ieri, azi și în veci Hristos este același și față de noi…Și El are aceeași atenție, aceeași iubire și aceeași condescendență, milostivire…

Iar dacă noi mergem către El…El, îndată, așa cum le-a vorbit lor…ne va vorbi și nouă…

Îndată…pentru ca frica lor, debusolarea lor să nu ia proporții. Domnul le vorbește imediat

Pentru că El venise nu ca să-i înspăimânte ci pentru ca să le arate încă odată, încă un motiv de încredințare/ lămuritor asupra faptului că El este Fiul lui Dumnezeu întrupat. Că El nu este „un impostor”.

Că nu este „un lucrător al Satanei”, cum spuneau fariseii, ci El este Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care nu suspendă legile Sale ci le depășește.

Pentru că El arată aici că e Stăpân peste legile naturii. Că este Stăpân peste creația Sa. Că nimic nu I se împotrivește. Dar, totodată, că El este Cel care cu adevărat îl liniștește pe om. Căci dacă liniștește marea, au înțeles ei, El liniștește toate. Și au înțeles ceea ce trebuia!

Pentru că El este Cel care dă ploaie la vreme. Care ne dă timp frumos. El face să crească plantele, dă bună zămislire animalelor și oamenilor…Pentru că El este Stăpânul creației și Ajutătorul tuturor. E Cel care Se milostivește de noi…și noi ne bucurăm pe fiecare clipă de mila Lui, de bunătatea Lui…

Dar de aici înțelegem că El a venit în primul rând să liniștească duhul omului. Adâncul omului…Să liniștească conștiința noastră. S-o umple de pace.

Tocmai de aceea, după învierea Sa, plin de slavă dumnezeiască, dă Sfinților Săi Ucenici să simtă…să înceapă să simtă…să simtă și mai mult pacea harului dumnezeiesc. Pacea covârșitoare a vieții dumnezeiești…care îi întărește și îi sfințește pe oameni.

[1]Versetul al 28-lea e un verset-răspuns către Domnul. Pentru Domnul…Pentru Domnul, Cel care îi rugase pe Sfinții Apostoli să îndrăznească întru El.

Pentru că El este și ei nu trebuie să se teamă, să se înfricoșeze de prezența Sa…chiar dacă Îl văd mergând pe ape…ci trebuie să stea în pace.

Fapt pentru care Sfântul Apostol Petru, corifeul/ purtătorul de cuvânt/ mai marele și mai bătrânul între Apostoli ia iarăși cuvântul…în numele tuturor.

…Și el dorește să vină spre Domnul…pe apă…

Și textul evanghelic e următorul: apocritis de Afto/ și răspunzându-I Lui…apocritis de la apocrinome, care înseamnă a răspunde, a replica, a declara ceva anume…cine a răspuns?…o Petros ipen/ Petru, zicând:  Chirie/ Doamne, i Si i/ dacă Tu ești…Cel pe care noi Îl vedem mergând pe ape…chelefson me/ poruncește-mi…chelefson de la chelefo, care înseamnă a porunci/ a da ordin/ a comanda ceva…eltin pros Se epi ta idata/ să vin către Tine…eltin de la erhome, care indică deplasarea/ venirea/ mergerea cuiva către un loc anume…cum?…epi ta idata…adică: pe ape.

Mergând ca Tine peste ape…

Și de la idor, poate am spus și altă dată, care înseamnă apă…avem în română hidrant, hidraulic, hidratare, deshidratare, toate vorbind despre prezența, mișcarea apei sau lipsa apei din corpul nostru.

Și de aici, din acest verset, observăm că Sfântul Petru răspunde cu multă îndrăzneală Domnului. Îndrăzneală intimă și nu injurioasă. Pe care Domnul o acceptă și nu o respinge, pentru că o înțelege

El îi cere, ca drept confirmare, mergerea pe ape…pentru că numai Dumnezeu putea să facă cu Petru lucruri pe care nimeni altul nu le poate face.

Și sintagma pros Se/ către Sine…spre Sine…e foarte importantă în înțelegerea teologică a comuniunii. Pentru că pros nu ne indică numai mișcarea fizică…ci, în primul rând, pe cea duhovnicească.

Înțelegere iubitoare.

Venire cu dor spre El…

Îmbrățișare a Lui.

Confirmare a faptului că el este cu Domnul.

Căci comuniunea e între cei care se înțeleg și se caută reciproc, care se doresc și se ajută reciproc, care se îmbrățișează și suferă unii pentru alții.

Dar nu poți să îmbrățișezi dacă nu te deplasezi. Trebuie să vii spre celălalt cu tot ceea ești tu…cu toată iubirea pe care o ai…cu tot ceea ce reprezinți.

Și Sfântul Petru dă dovadă de multă iubire, de multă încredere în Domnul. Pentru că el merge cu iubire spre El…în ciuda tuturor opreliștilor.

Pentru că el merge spre El…împreună cu El. Și nimeni nu poate să meargă spre Domnul dacă nu merge împreună cu El…spre El. Iar dacă nu ești integrat în această mișcare, în această mișcare duhovnicească a comuniunii cu Dumnezeu nu înțelegi mare lucru din relațiile cu oamenii. Îți sunt exterioare. Neînțelese…

Căci doar El te bagă înăuntrul relației. Te învață ce să simți și să faci în relație cu alții. Care e conținutul relației comunionale și ce îl odihnește pe celălalt. Ce îl odihnește cu adevărat. Și îl odihnește adevărul, bunătatea, smerenia, candoarea, bunăvoința noastră. Fără ele relația nu există!

Iar dacă înțelegi, în ființa ta, că numai cu Dumnezeu poți să mergi spre El sau către El, atunci înțelegi adâncul vieții și al comuniunii.

Și prepoziția pros, ca și alte prepoziții grecești, dă o întorsătură extraordinară unei exprimări…dacă o înțelegi în dinamismul ei interior. Pentru că ea ne oferă o nuanță comunională profundă.

Pentru că și în limba română una e să zici: „merg la tine” și alta e să zici: „merg către tine cu toată inima”. Una e să zici: „merg la tine ca să îți aduc un cadou” (și aici nu atât mersul e important…ci cadoul) și alta e să zici într-o scrisoare sau într-un mesaj pe mobil: „Părinte Dumitru, vin către dumneavoastră cu toată dragostea…ca să slujim împreună!”.

Căci „către tine” potențează afirmarea dragostei. Subliniază, în mod frumos, sentimentele pentru cineva. Pentru că este exprimarea cea mai clară a nevoii de celălalt.

Și numai cei care se iubesc au nevoie unii de alții. Numai ei zboară mereu cu gândul către celălalt. Îl văd cu ochii minții. Îl doresc. Îi place să-l asculte. Îl caută. Îl înțelege. Îl compătimește…

Și a veni…către el…nu e o formalitate…ci o nevoie! Vii pentru că dragostea, dorul de el te cheamă. Dragostea, stima, considerația, respectul te conving să faci acest lucru.


[1] De aici începe transcrierea celei de a doua file a predicii.

Pastorul decepționat de eșecul sinuciderii

Cruceru, acestea sunt sentimente de nespălat pe suflet!

Dacă o sinucidere eșuată ți se pare un circ…e pentru că viața ta este o mizerie.

Bineînțeles: din punct de vedere spiritual

Numai o inimă rea, câinoasă, vrea mai multă nenorocire decât atât…

De 6 ani văd această mizerie sufletească exhibată de tine la nivel online…și o ironizez…iar tu crezi că „îmi face plăcere”.

Nu, nicidecum!

Ești dezolant!

Păcat de cei care sunt în jurul tău…și care nu observă răutatea și meschinăria cu care îi virusezi.

E deplorabil…

*

Și asta pentru cei care consideră tentativa de suicid o glumă

Cea mai bulversantă e neașteptarea

  • Adelin Petrișor: „Robert Turcescu a declarat la RTV că nu știa nimic despre această avansare în grad și că va cere MApN să revoce ordinul, dacă el există. El există. Potrivit Biroului de Presă, Robert Nicolae Turcescu a fost avansat de la nimic la locotenent-colonel. „Generalul izmană” a ridicat astfel în grad nu mai puțin de 2.700 de oameni. Pe surse, am aflat că mai sunt jurnaliști (unii chiar au intrat și au comentat cazul lui Robert!!!) care au primit acest “cadou” cu trese din partea lui Oprea”.
  • Dinu C. Giurescu: „Cu 71 de ani în urmă, în zorii zilei de 22 iunie 1941, armata română intra în acţiune pe toată linia de demarcaţie fixată de Soviete, în nordul Bucovinei, de-a lungul Prutului, ca şi în Delta Dunării. Am început atunci războiul pentru a elibera Moldova dintre Prut şi Nistru şi nordul Bucovinei – inclusiv Cernăuţii – ocupate de URSS în urma ultimatumului din 26 iunie 1940”.
  • Idem: „Din perspectiva interesului naţional, armata română a purtat un singur război, din 22 iunie 1941 şi până în prima decadă a lunii mai 1945. Participarea României în al Doilea Război Mondial a avut un singur ţelreîntregirea hotarelor, odată cu păstrarea şi apărarea statului. Hotarul de Vest a fost restabilit, recunoscut prin Tratatul de Pace semnat la 10 februarie 1947 la Paris şi ratificat în acel an”.
  • Conferinţa de presă [a familiei Năstase] va avea loc la Spitalul Floreasca, la orele 17.00, [astăzi, 22 iunie 2012, când Adrian Năstase împlinește vârsta de 62 de ani]. Familia va prezenta mai multe scrisori la această conferinţă de presă”.
  • Maria Grapini: „Vreau sa spun doar ca modul de desfasurare a proceselor de ani de zile mi se pare anormal. Si nu numai pentru Adrian Nastase, sunt sute de oameni care stau de zeci de ani in procese. Nastase a fost, cred eu, actul suprem de razbunare al regimului Basescu!”.
  • Varujan Vosganian: „Permiteţi să raportez: am efectuat serviciul militar cu termen redus în perioada octombrie 1977 – iunie 1978 la UM 01256, în Caracal. Am primit, după un nou stagiu de două săptămâni, la sfârşitul studiilor universitare, în septembrie 1982, gradul de sublocotenent în rezervă”.
  • Idem: „Nu ştiu câţi generali are acum Armata Română, dar mi-e şi frică să întreb. Pot, însă, să vă dau o imagine asupra celui mai înalt grad din Armata Română, anume cel de general cu patru stele. În timpul monarhiei, am avut şase astfel de generali, înaintaţi în grad în vremea războiului sau pentru fapte din vremea aceea. În perioada comunistă am avut doar cinci, ultimul, Ion Ioniţă, ridicat în grad în 1971. După 1990 avem nu mai puţin de…55!?! Încât ai impresia că România a fost în permanenţă în război, ori că e una dintre marile puteri militare ale lumii”.
  • Roxana Iordache: „Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a susţinut, azi dimineaţă, poate cea mai puternică declaraţie de presă a unui lider politic din timpul regimului Băsescu. O declaraţie de bărbat de stat, care se adresează instituţiilor statului pentru intrarea lor în normalitate, deci în legalitate funcţională. A fost un avertisment dur adresat în primul rând celor care încă se pretează să comită ilegalităţi în susţinerea (regimu)lui Băsescu agonic, din interiorul instituţiilor statului. Crin Antonescu l-a somat pe Traian Băsescu să semneze decretul de numire a lui Puiu Haşotti, în conformitate cu prerogativele constituţionale, care nu-i dau dreptul să facă solicitări – oficiale, în scris – de natură să umilească oameni şi partide, prin atitudini anticonstituţionale. Scrisoarea prezidenţială prin care i se cere lui Puiu Haşotti să declare pe propria răspundere că n-a plagiat dovedeşte că Băsescu se crede în continuare “liderul absolut al unei republici bananiere”.
  • Andrei Năstase: „Dat fiind numărul foarte mare de prieteni care au dorit să participe la întâlnirea de astăzi din faţa Spitalului Floreasca, fapt care ar perturba activitatea spitalului şi a zonei limitrofe, am hotărât acum să nu mai fac declaraţia publică anunţată. Am decis acest lucru şi pentru că în această dimineaţă tatăl meu mi-a interzis să dau publicităţii testamentul lui politic. Testamentul a fost scris într-un moment în care el hotărâse altceva. Miercuri, Dumnezeu a hotărât ca tata să rămână alături de noi şi ca astăzi să-i putem spune împreună ”La mulţi ani!” Vă mulţumesc, Andrei Năstase”, a transmis fiul lui Adrian Năstase redacției ziarului Jurnalul Național”.
  • Ion Cazacu, avocatul lui Adrian Nastase, a declarat, potrivit ziarului Adevarul, ca fostul premier nu doreste sa ceara gratierea din partea presedintelui Traian Basescu si este pregatit sa duca lupta mai departe”.
  • Mai mult de 3.000 de limbi sunt pe cale de disparitie, iar Google incearca sa faca ceva pentru ele. Colaborand cu savanti, cercetatori si comunitati lingvistice, gigantul web a lansat ieri Proiectul Limbi pe Cale de Disparitie, sustinuta de catre o coalitie numita Alianta pentru Diversitatea Lingvistica”.
  • Ora 17. 21. Antena 3. Oameni adunați în fața Spitalului Floreasca i-au cântat La mulți ani! lui Adrian Năstase.
  • Libertatea (articol de Claudiu Pacearcă și Nicolae Oprea): „În satul Tărtăşeşti din Dâmboviţa, ca în toată ţara, ieri se vorbea doar de ceea ce a făcut Adrian Năstase. Doar că aici, la câţiva paşi de Bucureşti, lumea chiar e şocată, mai ales că mulţi dintre localnici îl ştiu de când era mic pe politicianul ce a vrut să se sinucidă! Tărtăşeşti este satul unde fostul premier al României a copilărit”.
  • Idem: „“Mâine (n.r. – azi) e ziua lui, face 62, iar eu, în octombrie, fac aceeaşi vârstă. În afară de noi doi, nu mai este nimeni născut în ’50, d-asta noi eram cei mai buni prieteni în copilărie. În vacanţe eram tot timpul împreună, îi plăcea mult să vină la noi în curte. Când tăia tata porcul, lui Adrian îi plăcea să se urce pe animal”, ne-a mai povesti “Juncu”, de această dată cu un zâmbet în colţul gurii”.
  • Idem: „“A făcut-o de frica umilinţei. S-a împuşcat pentru că nu putea să suporte să fie dus la puşcărie după ce o viaţă întreagă a mers doar cu girofarele după el. Şi să vă mai spun ceva. El a avut bani tot timpul, s-a născut bogat. Familia lui era cea mai bogată de la noi din sat. Aveau pământuri multe şi livezi. Tatăl lui, Nea Marin, care e născut aici, în Tărtăşeşti, era respectat şi iubit de lume”, ne spune Nea Nicu în timp ce caută ultima carte primită, cu autograf, de la bunul să prieten. “Îi doresc să fie tare, să nu se lase bătut. Nu mor caii când vor câinii”, îi transmite “Juncu” amicului său aflat acum în suferinţă”.