Vlad, Jana, o iubire…și s-a căsătorit cu Viorica
Un film de Valeriu Gajiu. Titlul: Jana. Produs de Moldova-Film, 2004. 1. 20. 01 minute.
Începe cu o citare din Shakespeare. Balul de absolvire. El, Vlad, povestește…
Datorită „sticluței” învârtite…fetele își pierdeau virginitatea. Absolventele de liceu.
Jana e în alb. Sticluța se îndreaptă spre Vlad…și trebuie să se culce cu ea…deși Alex o dorește.
Trec Nistrul înot. Au trecut doar în chiloți. Hainele au rămas pe malul celălalt.
Râsul prostesc al fetei (minutul 5)…și casa sexului. Nu vedem nimic dinăuntru…ci numai pe Alex, pe motocicletă, care îi aruncă rochia albă în fața casei…unde Jana și-a pierdut virginitatea.
*
Vlad îi aduce flori. E frezor. Intră în casa Janei.
„dezmăț financiar”
Jana nu mai vrea flori…iar Lica are cizme negre, înalte. S-ar putea să fie ale Janei…pentru că o vom vedea în ele.
I-a adus de 8-9 ori flori într-o lună.
Florile sunt scumpe…
Vlad se sărută cu Jana…și tocmai o văd surorile ei…și propria-i mamă…care îi aduce „o cafeluță” lui Vlad.
Acesta aruncă cafeaua în apa florilor…de teamă să nu fie otrăvit.
*
Vlad e la strung. „Nu are gânduri proprii”…de aceea „vorbește ca-n cărți”.
Vlad tace.
13. 28: „pălăvrăgeala e o tâmpenie”.
Vrea să îi vadă sânii Janei. Pentru că are „sâni frumoși”.
De ce vrea să-i vadă? Pentru ca „să-i admire”. Și îi spune că o femeie trebuie să judece cu inima…Aluzie la faptul că excesul de minte…„strică” dragostea.
*
15. 23: Jana îi arată sânii.
Îl întreabă de Natașa.
Janei îi place bârfa.
Dorește să se plimbe cu ea. Un film la TV. Desene animate. Se schimbă. Ies la plimbare. 17. 24.
Remarca lui: prințesa și cerșetorul.
Pentru că ea arăta ca o femeie de bani gata…iar el: ca un muncitor fără bani.
*
Pentru ca să ruleze filmul la cinema…Vlad cumpără 9 bilete. Nu reușește să invite pe nimeni de pe stradă.
Văd doar ei filmul…
Însă Jana îl pipăie (19. 37). Se pune în poala lui…și face sex cu el…ea privind spre proiector, peste umărul lui…el privind ecranul.
Singurătatea în iubire…
Pleacă îmbrățișați…o duce acasă…și în fața casei îi spune că trebuie să se despartă de el…pentru că îi place Alex.
*
Îi spune că a fost cel mai frumos an din viața lui.
Că s-a simțit ca „un balon plin cu emoții”.
Iubire și ură.
Și la despărțire: „Adio, Jana! Te voi blestema cu multă dragoste și tandrețe!”.
*
E trezit de mama lui. Trebuie să plece la lucru. S-a îmbătat azi-noapte.
„Unde să mă duc? De ce să mă duc?”. Minutul 25.
El o ia la stânga…pe când un câine al nimănui rămâne în cadru, pe partea dreaptă…
*
În mulțime. Urăște lumea și se urăște și pe sine. Oamenii de azi sunt roboți. Văd numai muncă și vodcă în fața ochilor.
Din nou din Shakespeare.
Dacă întrebi mulțimea ceva serios…nu te va băga în seamă.
*
Picioare de femeie. Cadru extins. El privește un cuplu cu regret. Aici o numește pe femeie drept „fustă”. Misoginism indiferent…
*
Suflă vântul prin buzunarele și sufletul lui.
Îi bate pe doi care doresc să îl jecmănească.
Ajunge la muncă. Pentru că nu avea la el „permisul de muncă”, portarul i-a cerut „o sticloanță de bere” data viitoare.
Muncă anostă. La strung. De ce a întârziat. Demisionează…pentru că în democrație nu e ca în socialism.
*
Nu mai știe unde a fost aseară. Joacă fotbal pe maidan. La minutul 31 e amintit numele lui Gică Hagi.
A fost la băut. A început o luptă prostească. El ațipise…și i-au imputat lui geamul spart.
Intră în cadru…mafia locală.
E luat de badigarzi și bătut. A dat pe goarnă adresele confraților de băutură.
În timp ce citește…badigarzii vin și vor să îl facă să zboare, adică să îl arunce de la etaj.
Îi cer „1000 de parai” pentru ca să îi elibereze pe doi colegi ai săi.
Joi trebuie să aducă banii.
*
Lepădăturile…sunt badigarzii…iar el trebuie să devină „supereroul” filmului.
„De ce nu-mi merge mie în viață? N-am noroc nici la bani, nici la femei, nici la prieteni”. Minutul 38.
Se gândește la cum să facă rost de bani.
Întreabă apa și stelele.
Și pentru că alarma unei mașini a sunat…se decide pe loc să spargă mașina.
O sparge…scapă de proprietar…dar niște falși „polițiști” îi fură roțile…în noaptea mare…
*
Vlad merge la Alex, adică la pretendentul la inima Janei. Are nevoie de bani. Inițial, Alex nu vroia să îi dea bani pe motivul că Vlad a stat tot timpul cu nasul în cărți…pe când de el râdeau că e bișnițar.
Bișnițarul Alex are bani…
Îi dă 1000 de dolari…în schimbul terminării oricărei relații cu Jana.
*
Vlad, „băiatul de cuvânt”, le aduce banii, cei doi sunt eliberați, și nu mai vrea să le dea încă 500…pentru că el nu e „fraier”.
*
Telefonul de acasă. Mama lui Vlad face pâine. E plină de făină pe mâini. Îl trimite la muncă pentru ca să nu mai hoinărească. Și să îl ia cu el și pe „bețivul” de ta-so. Femeia se roagă lui Dumnezeu…pentru că îi e greu…cu așa familie dezorganizată.
*
Troleibuze comuniste din Chișinău. Vlad devine șofer. Se crede însă pilot de curse.
Pentru că fumează e făcut „imbecil” de un șofer mai în vârstă.
Îl vedem spălând mașini.
Jana și mama ei vin să își spele mașina luxoasă.
Minutul 49: ochii Janei îl privesc. Sunt cei din fotografia cu care am prefațat articolul de față.
*
Nu îi spune nimic.
O împușcă cu apă prin parbriz…iar ea își pune ochelarii de soare.
Dă muzica mai tare…și îi face o inimioară din propria-i răsuflare pe parbriz…apoi aruncă peste ea o cârpă cu care spală geamul…
Gesturi de seducție…
Ea zâmbește…
Îi spală imaginea…odată cu parbrizul…
Vine mama Janei, îi dă banii, mașina pleacă.
Apoi vine Lica ca să îi transmită vorbele Janei.
*
De ce Dima nu a cerut bani de la unchiul lui? Cei doi prieteni sunt nerecunoscători. Lica nu îi mai suportă mașina și pleacă.
Vlad lucrează pentru Lukoil.
Reclamă pe hainele de muncă.
*
Alex se căsătorește cu Jana…pe când Vlad spăla mașini.
E dezamăgit.
Ea îl vede…
El cumpără un buchet de flori de la o tânără, îi promite că îi va plăti buchetul…și aleargă după mașina mirilor…și i-l aruncă în mașină Janei.
Jana primește buchetul…dar el se accidentează.
*
Vlad e la spital. În salon. Puțin amețit de la accident. O domnișoară îl vizitează. Adică cea de la care cumpărase flori. I-a adus flori și fructe.
Ambele scumpe.
Iar el e enervat de gesturile „caritabile” ale fetei.
Numai că fata, Viorica, i-a adus daruri din milă…văzând nefericirea lui în dragoste.
Se simte jignită de vehemența lui Vlad…și își cere scuze. Pleacă dezamăgită…Lui Vlad îi pare rău…
*
Din nou la muncă. Mama Janei vine plânsă, îndurerată…pentru că Jana e răpită…și Alex, bărbatul ei, nu vrea să o răscumpere. Îl roagă să o ajute…
Deși, inițial, nu vrea să o ajute…Vlad se duce și vorbește cu Alex…și primul lucru pe care acela i l-a spus a fost să fumeze țigări mai scumpe.
Pleacă fără bani.
Se îmbată.
Sparge geamul.
Mafioții îl duc la mahărul lor.
*
Se dorește în locul Janei. E închis lângă ea. Bea vin. Discuții despre moarte. Omul e „o formă de energie”.
Jana e eliberată. Vine poliția. E scos și el…și la 1. 11. 10: Jana îl îmbrățișează pe Vlad.
Și îl numește „supraerou”.
Ea: aceleași cizme înalte…văzute pe Lica.
El îi deschide ușa. Iese, o urmează…nu vrea să urce în mașina lor.
*
Apare un motociclist bizar…care deschide o rafală de gloanțe spre mașină.
E înspăimântat…dar Jana nu mai e în mașină!
Nu mai apare deloc…
*
Vlad e în piscina lui Alex. Face baie. Muzică turcească. Două tinere dansează, intră în apă, îl mângâie…și pe mal îl vedem pe Alex și pe bosul mafiot.
E fotografiat…pentru ca „să îl aibă la mână”.
Cele două vor să îl înece.
*
Se trezește în patul lui. Jana „a murit”. Mama lui e speriată…și Vlad se pogoară din nou în somn…în timp ce ea îi face semnul Sfintei Cruci peste față.
*
Stinsul luminii…și începe hepiendul.
El pescuiește…și vocea lui ne povestește cum s-a căsătorit cu Viorica, cu cea cu florile…și cum s-a lăsat de băut și de fumat…și că vrea să se lase și de drăcuit…
N-o mai visează pe Jana…dar încă tresare la numele ei.
Se va duce și asta…
Pentru că acum are o soție pe care o iubește foarte mult…și ea i-a dăruit doi copii, care sunt „minunile” lui. O fetiță și un băiat.
E fericit!
Apa albastră, ultramarină…
Orașul la orizont…
Ne pierdem cu ochii în valuri…și apare genericul de final.
*
Cu alte cuvinte: o iubire ratată în democrație, în Republica Moldova…după care o căsătorie împlinită…pe care oricine ar vrea să o aibă…
Muzică din alt secol…lumini stângace…joc al actorilor neconvingător…dar ceva rămâne în mod definitiv. Rămâne starea de „aproape ca realitatea”, pe care, cei care am trăit în postcomunism, o cunoaștem…
