Traduceri patristice

*

vol. 5

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*** Sfantul Augustin al Hipponei

Sfântul Augustin,

Episcopul Hipponei

(13 noiembrie 354-28 august 430,

pomenit la 15 iunie în Biserica Ortodoxă)

*

Despre Sfânta Treime

 [cartea a treia]

*

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a.

***

14. De aceea, Apostolul Pavel distinge pe Dumnezeu, Care creează și întocmește în mod lăuntric [interius], de lucrările creaturii care sunt făcute din afară [extrinsecus], și zice, propunând o comparație cu agricultura: „Eu am plantat, Apollo a udat și Dumnezeu a dat să crească” (I Cor. 3, 6).

Așadar, precum, în viața însăși, nimeni în afară de Dumnezeu nu poate să întocmească mintea noastră [nostram mentem], ca să o mântuiască, dar și oamenii pot să predice Evanghelia din afară, nu numai cei buni prin adevăr, ci chiar și cei răi din întâmplare (cf. Filip. 1, 18), tot astfel Dumnezeu lucrează creația lucrurilor văzute în mod lăuntric [interius operatur].

Iar lucrările exterioare, fie bune, fie rele, sau ale Îngerilor, sau ale oamenilor, ori chiar ale unor animale de orice fel, după autoritatea Sa [imperium Suum] și distribuirea abilităților, de la Sine împărțite, și dorința utilității, astfel le-a adăugat lucrurilor naturii, în care a creat toate: în modul în care se face lucrarea pământului [quemadmodum terrae agriculturam].

De aceea, după cum nu pot să spun că îngerii răi, chemați de artele magice, au fost creatorii broaștelor și ai șerpilor, la fel nu pot să spun că oamenii răi sunt creatorii recoltei pe care o voi vedea răsărită prin lucrarea lor.

15. Precum nici Iacov nu a fost creatorul culorilor în turme [in pecoribus], din cauză că, atunci când cele născătoare erau în vremea zămislirii [in conceptu matribus], a pus nuiele de diferite culori [variatas], pe care să le privească în timp ce se adăpau (Fac. 30, 41).

Dar nici oile [pecudes] însele nu au fost creatoarele felurimii [de culori ale] mieilor [prolis] lor, din cauză că imaginea mentală a culorilor felurite [discolor phantasia] rămăsese în sufletul lor, întipărindu-se prin ochi, din privirea atentă a nuielelor felurite, care nu pot influența doar trupul, care era animat de sufletul astfel afectat, prin simpatia/ atracția combinării, de unde a fost răspândită culoarea până la tinerele începuturi ale mieilor [teneris fetuum primordiis].

Într-adevăr, [modurile în care] să fi fost influențate asftel de la ele însele, fie sufletul din cauza trupului, fie trupul din cauza sufletului, acestea alcătuiesc [faciunt] două rațiuni congruente/ armonioase, care rezidă [vivunt] fără schimbare [incommutabiliter] în însăși preaînalta înțelepciune a lui Dumnezeu, pe care nu o cuprind lungimile niciunui spațiu.

Și, din moment ce ea însăși este neschimbabilă/ imutabilă [incommutabilis], nu părăsește nimic din ale acelora care sunt într-adevăr schimbabile, pentru că nimic din ale acelora nu există decât prin ea însăși [, prin înțelepciunea lui Dumnezeu].

Adică, pentru ca din oi să se nască oi și nu nuiele, aceasta a făcut-o rațiunea imutabilă și nevăzută a înțelepciunii lui Dumnezeu, prin care toate au fost create [per quam creata sunt omnia].

Însă pentru ca, din felurimea nuielelor, o culoare oarecare să atragă [duceret] oile zămislitoare, aceasta a făcut-o sufletul oilor gestante [anima gravidae pecudis], prin ochii impresionați din afară [forinsecus]. [În vreme ce,] în interior, [sufletul animal] a atras întru sine, după măsura sa, regula de a plăsmui [formandi regulam], pe care a primit-o de la puterea tainică a Creatorului său [de intima potentia sui Creatoris].

Dar în ceea ce privește puterea sufletului de a influența și de a schimba materia trupească, multă predică este [de alcătuit pe această temă], dar care acum nu este necesară.

Pentru că, totuși, trupul nu poate fi considerat creator, întrucât cauza tuturor naturilor schimbătoare și sensibile și orice mod [de a fi] și număr și greutate a lui [a trupului], [această cauză] de la Care a fost produs ca să fie, iar natura lui să fie într-un fel sau altul [ita vel ita], există de la Viața rațională și imutabilă [ab intelligibili et incommutabili Vita], Care este mai presus de toate și ajunge până la cele mai îndepărtate [lucruri] dintre cele pământești [extrema atque terrena].

De aceea, totuși, am considerat de cuviință să fie amintită fapta lui Iacov de la turme, pentru ca să se înțeleagă că, dacă omul care a pus astfel acele nuiele nu poate fi numit creator al culorilor mieilor și iezilor [in agnis et haedis], [tot astfel nu pot fi numite creatoare] nici înseși sufletele mamelor [matrum animae], care, prin imaginea felurimii [culorilor] concepută cu ochii trupești, au împrăștiat [aceste culori] semințelor concepute în trup, pe cât firea [lor] a îngăduit.

Cu atât mai puțin [multo minus], nu pot fi numiți creatori ai broaștelor și ai șerpilor îngerii răi, prin care magii lui Faraon, atunci [, odinioară], au făcut acelea.

Capitolul IX

16. Una este, deci, să întemeiezi și să iconomisești făptura de la cea mai tainică și mai înaltă [Cauză], pivotul cauzelor [ex intimo et summo causarum cardine] – fiindcă Cel care face, singurul Creator este Dumnzeu – și altceva [este] să adaugi oarecare fapte exterioare/ din afară [operationem forinsecus], pentru ca să fie distribuite de la El puterile și abilitățile [creaturilor], ca să iasă/ să răsară [exeat] ceea ce a fost creat într-o vreme sau alta [tunc vel tunc], într-un fel sau altul [sic vel sic].

Desigur, acum, acestea toate au fost create, [gândite fiind de Dumnezeu] în mod originar și primordial, într-o oarecare țesătură a [tuturor] elementelor [textura elementorum]. Dar apar [în ființă, numai atunci] când se ivesc situațiile propice.

Căci așa cum mamele sunt grele de feți[1], astfel însăși lumea este grea de cauzele celor care se vor naște[2], care în aceea [in illo] nu au fost create decât de la acea Ființă preaînaltă [ab illa summa Essentia], în Care nici nu se naște nimic, nici nu moare, nici început nu este, nici sfârșit.


[1] Se poate traduce și astfel: „Căci așa cum oile sunt grele de miei…”.

[2] Nam sicut matres gravidae sunt fetibus, sic ipse mundus gravidus est causis nascentium…